352 matches
-
pentru a reuși să vedem mai mult ar trebui să fim dotați atât cu vedere telescopică, cât și cu vedere microscopică. Prietenii mei Înaintau de zor, acompaniați de o orchestră de sunete: pârâituri de crenguțe rupte, fluierături de păsări și bâzâitul nazal al masculului broască-de-copac prin care-și face publică dorința de a sări pe o femelă. Bennie respira greu. Din când În când se Împiedica. Fața i se acoperise cu pete roz din pricina efortului și a acneei rosacea. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ținând sub ochi dușmanul, care, la rândul său, se așeza, fără grabă, în dispozitiv. Ziua se anunța caldă; peste câmpie aerul era dens, apăsător, ca de vată, iar sunetele se auzeau deformat. Cele mai apropiate ajungeau la ureche aproape asurzitoare: bâzâitul tăunilor, tropotul copitelor, zăngănitul metalic al armelor; cele ce veneau de la o distanță ceva mai mare - chemarea bucinei și a cornului ce transmiteau în permanență ordine - se auzeau în schimb mai greu și cu o stranie întârziere, ca venite dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jos pe scări ca o fantomă, își înhăță pălăria. Când ieși afară, observă pentru prima oară cele câteva mașini parcate mai departe, lângă casă. Fusese prea preocupat de sine pentru a le observa, când intrase. Automobilul electric porni cu un bâzâit slab - slavă Domnului că salonul de la etaj era în partea opusă - și după câteva minute își conducea mașina pe sub porțile metalice și de-a lungul vechiului drum de țară către autostrada spre oraș. Avea convingerea fermă că urma o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-l îngropase în mod deliberat, în profunzime, dar care acum revenea implacabil la suprafață. Motorul nu se potrivea în toată povestea. Nu avea mai mult înțeles ca acțiunea lui Jefferson Dayles de a-l răpi. Craig se pomeni ascultând încordat bâzâitul motorului. Întotdeauna considerase de la sine înțeles că vibrațiile ușoare erau ale unui motor electric. Sunetul era similar. Dar acum îi părea dintr-o dată că zgomotul era mai înfundat. Putea fi aer comprimat? Dar atunci de ce îl mințiseră? El, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ar putea fi acum bine primit. În acest spirit entre-nous, bătrâne confident, înainte de a ne alătura celorlalți, celor răspândiți în lumea întreagă, printre care se numără, cu siguranță, conducătorii mai vârstnici de bolizi ce stăruie să ne transporte, dintr-un bâzâit, pe lună, precum și vagabonzii convertiți la Dharma, fabricanții de filtre pentru țigările gânditorilor, Beatnicii, Soioșii și Arțăgoșii, sectanții aleși, toți acei trufași experți care știu atât de bine ce trebuie să facem sau să nu facem cu bietele noastre organe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pătrate mari de eșarfe de la Woolworth, legate la colțuri și prinse de pernele vechi. Formă numărul de la poliție și spuse: — Aș dori să anunț o infracțiune. — Ce fel de infracțiune? — Furt de buzunare. O clipă, vă fac legătura. Urmă un bâzâit prelung. O voce lipsită de ton, din indiferență sau oboseală, spuse: — Da. Domnul Sammler, cu engleza sa de străin poloneză oxfordiană, Încercă să fie cât mai comprimat, mai direct și mai factual posibil. Pentru a economisi timp. Pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
s-a oprit încet. Ultimele picături s-au scurs în bazinul cel mai de jos, revărsându-se puțin peste buză. A urmat un ultim gâlgâit, plescăitul unui pește agitat, după care singurul zgomot care s-a mai auzit a fost bâzâitul lampionului de pe stradă. Mike a rămas pe loc. Era îngrozit de faptul că intrase prin efracție pe o proprietate privată și pentru că și-a dat seama că nu avea ce mare lucru să facă. De dimineață, vecinii aveau să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să-mi mai spună ceva concret, treacă-meargă, dar dacă voia să-mi arunce iar praf În ochi ca adineauri? După cum susținea directorul, atît tînăra speranță, cît și EL erau niște țipi deosebiți... După trecerea trenului Îmi persistă În urechi un bîzÎit ca de insecte. — Apăsătoare vreme, nu? La vorbele acestea, genuchii i se destinseră, ca un film care Începe să se deruleze. Se Întoarse spre mine. CÎnd mi-am scuturat scrumul pe fereastră, și-a scos și el o țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lungi... trezire artificială scurtă... Am Întors imediat mașina și am luat-o Înapoi spre oraș. Nu știu pentru ce motiv, dar nu mai eram la fel de bine dispus ca pînă acum. Oare pentru că mă depășise o mașină sport roșie, lăsîndu-mi un bîzÎit ușor În urechi ? Nu, mai degrabă pentru că eram conștient de faptul că mă Întorceam, de inutilitatea Întoarcerii mele. Mă dezumflasem ca o minge din cauciuc din care ai scos aerul. Poate și pentru că acum goneam cu soarele În spate... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cum își schimbă frunzele culoarea, și eu am decretat că făcea prea multe fotografii. Aveam impresia că ținea morțiș să fotografieze fiecare afurisită de frunză din acel stat și, de fiecare dată când apăsa pe buton și se auzea acel bâzâit, în mod bizar, mi se strepezeau dinții de furie. Dar, în ceea ce privește neînțelegerile, nu era un lucru foarte serios și chiar și cea mai gravă ceartă pe care am avut-o vreodată fusese stârnită de ceva de-a dreptul stupid: discutaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
eu, după care m-am întors și am fugit... Poftim. Nu mi-e mai bine. Nu mi-e deloc mai bine. Acum mă zvârcolesc pe toate părțile, încercând să adorm. Londra se trezește. Și Selina. Depărtatul fâsâit sau fluierat sau bâzâit din ceafă s-a pus iar pe treabă, modulând ușor în încercarea de a se fixa pe post. * O, Doamne, uneori când mă trezesc, mă simt ca o mâță călcată de mașină. Ești familiarizat cu aspectele stoice ale băutului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deja atât de roase și îndurerate, încât fiecare vârâre în găoacele discului mă ardea cu tăria plumbului topit... Așa că la jumătatea drumului m-am oprit, formând numărul, cu degetul mic de la stânga. — Numărul camerei, vă rog, a spus telefonista cu bâzâitul ei de bondar, ca de fiecare dată, ca de fiecare dată. — Tot eu, am spus, și am continuat; Camera 101. Eu. Eu. La început am încercat propriul meu număr pe care l-am tot repetat. Selina are cheile ei. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trecut pe lângă o mutră cunoscută - Chip Fournaki, un profesionist oacheș, care, de regulă, o feștelea lamentabil în semifinalele marilor competiții. După câteva secunde am trecut pe lângă Nick Karebenkian, partenerul la dublu al lui Chip. Ușa s-a deschis cu un bâzâit și eu am pătruns într-o anticameră ecuatorială de un verde țipător. Fielding Goodney trona pe suprafața sintetică și bea suc de portocale natural dintr-o sondă. Pielea îi era impregnată de bronzul peren, care îi punea în valoare albeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu șase la zero. La fel și al doilea. Ajunseserăm la nouă zero în al treilea, când Fielding a spus: — Mai ținem scorul sau vrei să jucăm de plăcere? — ... Să jucăm de plăcere. În cele din urmă s-a auzit bâzâitul unei sonerii, și Sissy Skoblimowsky și-a făcut apariția, însoțită de antrenorul ei. Fielding părea că o cunoaște pe tipa asta grozavă, cu pielea albă. — Bună, a spus ea. — Salut, Siss, i-a răspuns Fielding. Ai ceva împotrivă dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi spui unde d... — Ghinion. Sunt Martina. Martina Twain. Am simțit - am simțit mai multe lucruri în același moment. Am simțit împunsătura neașteptată a rușinii. O clipă am simțit abcesul zvâcnind slab din cauza ciudatei încrețiri a obrazului. Am simțit cum bâzâitul din cap se potolește - și am simțit că nu eram pregătit pentru așa ceva, nu acum, poate că niciodată. Tăcerea mea a făcut-o să râdă. Parcă ar fi râs de un pierde-vară sau de unul care trăia doar pentru bârfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
celei pe care o arunci după câteva clipe de răgaz asupra petrecerii care tocmai s-a terminat. Praful s-a așezat demult pe drum, dar vântul continuă să-i aducă, cu intermitențe, glasurile celor mici, venind de departe. Zgomotele domestice, bâzâitul automobilelor, lătrăturile - deși vii - pătrund ca sunete fade și molatice în urechea bătrânei; vocea nepoților străbate tenebrele și ajunge până la ea. Atunci realizează pupila-i ostenită că nimic din solitudinea ei tragică n-o să oprească lumea în loc si că tot
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Leagănul balansându-se regește, cu mișcări domoale, asemenea copacului. Nici măcar în grădina Cerkasovilor nu se afla vreun copac pe măsura frasinului și nici un leagăn care să se compare cu acesta. Ceața era azi rară, soarele cald și aerul vibra de bâzâitul albinelor, ce-și cedeau de treburile lor. Iată: un fluture scânteiază și fâlfâie din aripi printre săgețile de lumină ce străpung umbra. O zi elegiacă, grațioasă precum leagănul în plin balans, proaspătă și curată precum pâinea scoasă din cuptor, delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
impresia că aude un țipăt. A ieșit afară să se uite, dar nu a văzut nimic. La următoarea lor plimbare Elfrida l-a lăsat s-o țină de mână. La următoarea s-a lăsat sărutată. Iar la următoarea, într-un bâzâit puternic de albine, i-a permis - și lui dar și ei înseși - un al doilea sărut. Un timp n-a vrut să meargă mai departe, dar în cele din urmă l-a lăsat s-o alinte. Mâinile lui au mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Muntele nu se lăsa ignorat. Și Virgil era binedispus și își târa fără să se plângă grăsimea și bătăturile pe panta abruptă, agățându-se de bulgări de pământ și smocuri de iarbă pentru a-și ușura urcușul. Aerul palpita de bâzâitul insectelor și mesajele ezoterice ale păsărilor în zbor. — Magister pene monstrat, cită din senin Virgil. Se odihniră o clipă. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să ceară lămuriri. — La școală, spuse Virgil, aducându-și aminte, oarecum rușinat, momentul. Un puști scârbos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cap. E OK, mulțumesc. Am să mă văd cu un prieten la un pahar, probabil că asta e exact ce am nevoie. —Bine, dacă ești sigură... Mergeam pe lângă clădire înspre parcare. Pereții din jurul nostru începură să piardă din înălțime; auzeam bâzâitul panoului electric ce alimenta computerele, luminile, aerul condiționat... Din unghiul ăsta, cu zgomotul de mașinărie industrială pierzându-se în depărtare, Mowbray Steiner semăna cu o fabrică, ceea ce și era într-un fel. Parcarea, în spatele clădirii, era aproape la fel de luminată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pudoarea unei eleve de pension. Chiar În penumbra plină de abur, am putut vedea cum Clara zîmbea, ghicindu-mi mișcările. — Nu te-am auzit intrînd. — N-am bătut. De ce faci duș pe Întuneric? — De unde știi că lumina nu-i aprinsă? BÎzîitul becului, zise ea. Nu te-ai mai Întors să-ți iei rămas-bun. Ba m-am Întors, m-am gîndit eu, dar erai foarte ocupată. Cuvintele Îmi pieriră pe buze, odată cu ranchiuna și amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
i-am spus tatălui Penelopei și m-am repezit spre ușă, ca să-l Închid. Iar Elisa. Doamne, oare ce putea fi atât de important Încât trebuia să recurgă la o hărțuială În toată regula? Am așteptat până a terminat de bâzâit și apoi am vrut să-l Închid, dar probabil că formase din nou numărul, pentru că i-am auzit vocea din palma mea. —Bette? Tu ești? Bette, e esențial. Hei, ascultă, chiar nu e un moment potrivit pentru mine. Sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
numele. Danny spuse: — Am numerele mașinilor și descrierea lor. Tu trebuie să-mi spui mie care sunt numele respective! Patru mașini de California: DB 6841, GX 1167, QS 3334 și TR 4191. Urgent! Operatorul spuse: — Am înțeles, domnule. Se auzi bâzâitul liniei telefonice. Danny continua să urmărească clădirea agenției Felix Gordean. Secundele treceau greu. Operatorul de la Circulație reveni la celălalt capăt: — Le-am găsit, dom’ detectiv. Danny își sprijini carnețelul de perete. — Dă-i drumul. — DB 6841 e pe numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a VIl-a reală, și când să fluier un punct, mă trezesc că-mi pică din cer un palton în cap... Cum se cheamă asta, că eu nu știu ce calificativ să-i dau? Dacă-mi sucea gâtul sau mă sufoca? Un bâzâit imperceptibil, însoțit de un surâs ușor, flutură pe buzele lui Noica, amenințând din clipă-n clipă să se transforme într-un râs zgomotos și de nestăpânit. Atât i-a trebuit lui Cioc. Nu putea să sufere să te vadă zâmbind
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
imagineze planetele smucindu-se într-un asemenea hal în pântecele bietei femei. Astrologul vedea întotdeauna influența stelelor ca pe ceva eteric, abia simțit. Deodată, se lăsă o liniște suspectă. Își încordă auzul în întunericul care începuse să se lase, ascultând bâzâitul insectelor sau țipetele enervante, aspre, ale papagalilor, care se certau prin copaci. Nimic altceva. Nimic uman. Curând, apăru o servitoare aducând o lampă cu gaz, pe care o puse pe masa din fața lui. Ca la un semn, fluturii de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]