418 matches
-
drumul meu către dragostea adevărată nu erau deloc. Pașii pe care îi făceam erau atât de mici și de poticniți încât ai fi zis că sunt încălțată cu o pereche de cizme noi cu tocurile defecte. Cu călcâiele pline de bășici și tăieturi, cu carnea înroșită, fiecare pas - cu un picior parcă mai scurt decât celălalt - era o cumplită agonie. în săptămâna de după petrecere m-am gândit foarte mult la Luke. De fiecare dată când îmi aminteam cât de urât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
orgasm, dar am mimat extazul în speranța că, dacă mă aștepta cumva pe mine, atunci o să se grăbească și-o să termine. Dar Chris a continuat să pompeze, până când a început să mă doară. Probabil că aveam să plec acasă cu bășici. Apoi m-am gândit că poate Chris face parte din tagma bărbaților care consideră că n-au satisfăcut o femeie până când aceasta nu are mai multe orgasme. Așa că am mai mimat vreo câteva ca să-l fac să termine. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ar mai trebui alt material. Am văzut odată un film în care erau niște gauchos sau romani sau ceva de genul ăsta și oamenii ăștia ajungeau la un râu și voiau să-l traverseze și atunci s-au folosit de bășicile de la niște porci, sugeră Sally. — în momentul ăsta singurul lucru care ne lipsește e un porc, replică Gaskell. — Ai putea folosi pungile de gunoi din bucătărie, insistă Sally. Gaskell luă o pungă de plastic, o umflă și îi legă capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Șoferul frânează, oprește, stinge farurile, să se dezmeticească. Strada dispare. Tăcerea aceeași, fără sfârșit. Învârte din nou cheia de contact, motorul pornește, lumina pornește. Hodoroaga pornește, șoferul își freacă, nervos, sprânceana, negul de la coada sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri arcuri. Dinozaurul se târăște îndărăt, apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
voie, în noaptea asta. În clasă mă strigau Bolero. Făceau bășcălie de mine, asta era, mă luau în balon, cum se zice. Umflau umflau balonul, cât cuprinde. Când să mă urc în nacelă, pârț. Când să intru și eu în bășică, în ultima clipă, când să, gata,pârț. Ei, bășcălie... Cu ochiul și cu tifla, ca la noi, asta era. Se lăuda, dom’ Tolea, că așa era făcut. Hainele, vorbele, suceala, poveștile, totul, să arate ce grozav e grangurul. Dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părăsit un drum și a luat-o pe altul, Soarta și-a întins pe neașteptate brațele și l-a purtat pe băiatul nostru spre o lume cu totul diferită. Rezervorul de benzină era aproape gol; burțile noastre era aproape goale; bășicile ne erau pline. La vreo douăzeci și cinci sau treizeci de kilometri nord-vest de Battleboro, ne-am oprit să mâncăm de prânz la un restaurant păduchios de la marginea drumului, Dot’s. MÂNCARE ȘI BENZINĂ, anunța elocvent afișul, și aceasta a fost ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
poate să-mi fac rapid o mască facială. O oră mai târziu, Lissy apare În ușa camerei mele Îmbrăcată În jeanși, un top negru strâmt gen corset și pantofii Bertie cu toc, care, din Întâmplare, știu că mereu Îi fac bășică la picior. — Ce zici ? spune, pe același ton casual. Vreau să spun că n-am sărit calul cu pavoazarea... — Nici eu, spun, suflând asupra celui de-al doilea strat de ojă. Vreau să spun că nu e mare lucru, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nici măcar școala primară. Dar încerc să nu mă simt descurajată. Mă forțez să merg la soția domnului Zhao, Yu Shan, ca să o implor pe ea. Își joacă rolul cu pasiune. Povestește despre chinul ei, își arată păduchii din păr și bășicile de la picioare. Înduioșează auditoriul. Nu plânge, zice Yu Shan. Nu-ți face griji. Știu pe cineva care s-ar putea să-ți fie de ajutor. Lasă-mă să mă ocup de asta și o să te caut în câteva zile. Yu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-și exprime ideea. Bălmăjește despre hipertensiune și tăieturi minore care nu se vindecă. Doctorul zice că am ulcerații. Peste tot. În gură, în gât, la stomac, intestine și anus. Ia uite. El își deschide falca. Vezi ulcerația? Aici, sub limbă, bășicile. Ies în mod regulat și rămân permanent. În respirația lui, ea miroase moartea. Era și timpul. Cuvintele îi ies accidental din gură. El se răsucește spre ea cu o mișcare rapidă. Scuză-mă, ceea ce vreau să spun e că niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bărbații în capcană. Dacă tipu’ nu voia să devină tată, atunci trebuia să-și asume responsabilitatea și să-și pună prezervativ. Julia a ridicat din umeri. Se pare că le-a zis alor lui c-a avut prezervativ, dar că bășica a fost spartă sau ceva în genul ăsta. —Hmmmm, Fiona nu părea deloc convinsă. Eu zic că minte de-ngheață apele. Și? Acum ce-are de gând să facă? Rămâne cu Deborah sau nu? — Da, a mormăit Julia având gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
oprește motorul. Se deschid portierele, un soldat cu arma la spinare se postează în fața mașinii, aruncă un muc de țigară pe jos și îl strivește cu vârful piciorului. Poartă bocanci grei de piele, precis că transpiră în ei și face bășici. Ofițerul se apropie și duce mâna la șapcă, în semn de salut. Tata își drege glasul și așteaptă în spatele mașinii. Se reazemă de un colț al remorcii. Vocea ofițerului e profundă și calmă. El răsfoiește pașapoartele. „Italia, asta e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se uita În spate la intervale regulate, ca să vadă dacă băiatul mai e cu ei. CÎnd se lăsĂ Întunericul și se opriră În pădure, adormi imediat ce se așeză; cînd se trezi, Juma Îi scosese mocasinii și-i controla picioarele de bășici. Taică-său Îl Învelise cu haina sa și acum stătea lîngă el, ținînd În mînĂ o bucată de carne rece și doi biscuiți. Îi dădu și o sticlă cu ceai rece. — Va trebui să se oprească la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru studierea fermentației putrede, 1789, frumoasă aluzie la bastarzii rău mirositori ai Demiurgului? Un șir de tuburi de sticlă care, dintr-un uter În formă de bol, trec, prin niște sfere și conducte susținute de niște suporți bifurcați, Între două bășici, transmițând nu știu ce esență de la una la cealaltă prin niște serpentine care spânzură În gol... Fermentație putredă? Balneum Mariae, sublimarea hidrargirului, mysterium conjunctionis, producerea Elixirului! Iar aparatul pentru studiat fermentația - iarăși - a vinului? Un joc de arcuri de cristal care merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îți dă bronhopneumonie, mai ales dacă ești un Învățat de acum patru mii de ani, deci focul are virtuți misterioase, asta și pentru că-ți face puiul fript. Dar frigul conservă același pui, iar focul, dacă-l atingi, Îți face o bășică uite-atât de mare, așa că dacă te gândești la un lucru care se păstrează de milenii, cum e Înțelepciunea, trebuie s-o gândești pe un munte, sus (și am văzut că e bine), dar Într-o peșteră (ceea ce, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
partidă, mai pe urmă. Ori io nu mint, când ziceam că sunt dărâmată complet. Mai am un pic și mă prăbușesc, fac o comoție, trag un nănel, de cât am mai umblat, și azi, și ieri. Bașca alaltăieri. Am prins bășici la tălpi. Un număr, hai, treacă de la mine, e suficient! Apoi scuipă birjărește, cu tupeu, pe direcția Bossului. Nae scoate fără o vorbă, din buzunarul de la piept al cămășii, o cheie lunguiață ciudată, aerodinamică (puțiformă, remarcase Avocatul!) și o leagănă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-mi trageți cu parul. Așa-i? Colonelul se uită pe rând la țărani, așteptând o vorbă de protestare sau de recunoaștere. Oamenii tăceau. De-abia într-un târziu Ștefan, cel mai deschis, făcu: ― De! Glasul se stinse gol ca o bășică de săpun. ― Oare ce-i cu tine, Petrică, dragul mamei, de nu mai ai stare și nu te strângi și tu pe acasă ca oamenii? se tângui Smaranda. ― D-apoi acu nu-s acasă, mamă? făcu Petre aspru. ― Ești, maică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Tăcere!... S-auzim pe domnul prefect! Boerescu ținu apoi o cuvântare patriotică. Își umfla glasul, gesticula, se roșea. In gura lui, cu câțiva dinți de aur și alții falși, vorbele mari, de rigoare în astfel de ocazii, gâlgâiau ca niște bășici goale, care pocnesc inutil într-un bâlci unde oamenii cască ochii cu urechile înfundate. Între multiplele calități politice ce-și atribuia prefectul era și aceea de neîntrecut orator poporan. Avea convingerea mare că verbul său fierbinte merge drept în inima
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
obosit. Mintea sa rămăsese la scena de dimineață, îl obseda sunetul puternic și uniform al claxonului, începu să se gândească la tot soiul de claxoane, de la cele cu arc ale bicicletelor, scoțând un sunet ca de deșteptător, la cele cu bășică de cauciuc cu care erau dotate rablele de la "Comici vestiți ai ecranului". Ajuns acasă, îi ceru nevestei, în ochii căreia abia mai îndrăznea să se uite, documentația mașinii. Răsfoi paginile lucioase ale broșurii, pline de fotografii în culori prost suprapuse
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce mai hăpăia la masă... De ce-mbătrânea, d-aia se făcea mai lacomă. Se scoală de pe piatra rece, a amorțit, o înjunghie picioarele mai rău ca az-dimineață. Și-o și trece, de-abia se mai ține, de ce-mbătrânește omu, și bășica udului i se slăbește. D-aia nici nu-i vine să plece, poate vine Nebuna și-i dă drumu-n casă. Mai face câțiva pași, mai se uită la poartă, poate apare Ivona, dar-ar dracu-n ea de călăreață. Vezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
foarte amorțită. Toată lumea țipă (la șofer, să se grăbească), dar cel mai tare țipă Moise (i s-a rupt ceva, nu spune ce). Fața Îmi zvîcnește și Începe să mă doară, simt cum pur și simplu se umflă ca o bășică. Probabil că În curînd o să am capul cît un balon, plin cu sînge. Îmi prevăd o moarte agonică, spectaculoasă. — Ce are? Nu știu, mergem la infirmerie. — Aoleu! spune o voce la cîțiva centimetri de fața mea. Pe partea aia nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Usturimea mă invadează În crescendo. Mă prăbușesc În fund În timp ce În baie năvălesc OS- ul și cîțiva colegi soldați. Bubuitura s-a auzit de afară și se miră rîzÎnd că mai sînt Întreg. Locotenentul Soare insistă să merg la infirmerie, bășicile de pe brațe nu arată bine, arsura pare urîtă și trebuie Îngrijită. Îi arăt tuburile și cutiile de alifii și de creme pe care le-am primit să-mi repar dezastrul. Mă rog, un isteț mi-a aruncat În grămada de pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de-acasă și pe care n-a Îndrăznit să i-o mai ofere comandantului, ca argument, și se merge cu ea la medicul unității. I se vîră sub nas atît hîrtia de la Spitalul Militar, cît și arsura, care acum, că bășicile s-au spart, nu mai arată deloc bine. Și, În cele din urmă, i se strecoară În buzunarul halatului respectiva pungă de cafea. Chestie care-l va face să iasă din cabinet și să meargă la comandant să-i semneze
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o pot suporta. Vom locui în sud, la țărmul mării, și vom fi, în sfârșit, fericiți. Vino, iubito, culcă-te lângă mine. Strânge-mă în brațele tale. Am dezlegat enigma, până la urmă totul a ieșit la lumină. Trebuie să lași bășica să se umfle până la punctul de spargere și s-o spargi. Ăsta-i tot secretul. Ah, mă simt atât de liniștit! Acum vreau să dorm. Și George adormi pe dată în brațele Dianei. — Vrei să spui că ții la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-mi drumul spre Saint Gilles. Drumul este mai mult printre bălării și buruieni, iar dacă te oprești, te năpădesc țânțarii. Singura alternativă este să-mi continui drumul fără pauză până la destinație. Altfel voi avea fața, mâinile și picioarele pline cu bășici și umflături de la țânțari. Inclin să cred că în planul originar al lui Dumnezeu când a creat universul, s-a strecurat o mică eroare, aducând în existență aceste mici creaturi. Ajung la Saint Gilles în primele ore ale după amiezii
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
s-o cresteze de jur-împrejur. Cuțitul nu intra în lemn, de parcă ar fi fost piatră. „Cine nu știe ce-i carpenul uscat nu va pricepe ce înseamnă să încerci a face ceea ce fac eu” - dialoga Toaibă cu sine, pansându-și bășicile din palmă cu o batistă. A încercat s-o rupă. Încercare zadarnică însă. Cu palmele sângerânde, a continuat să cioplească cu disperare. Când a văzut nuiaua ruptă, și-a șters sudoarea de pe frunte și a încercat-o dacă 89 îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]