439 matches
-
de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea în curbele grațioase ca niște șolduri de femei adormite ale meandrelor ei. În fund, cu aspect de nour, Halăuca, nemăsurată și obeză... Ne-am oprit, conform tradiției venerabile, la ilustra băcănie "Tomovici", veche de peste jumătate de secol, condusă acum de un subaltern. La o masă de crâșmă dintr-un colț, pe care un băiat a curățit-o, cu un șorț murdar, de resturile unei gustări anterioare, am consumat fără furculițe, mezelurile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
însoțite de obligatoriile pahare de vin cu borviz. Ca să ne conformăm complet locului și împrejurării, am ciocnit paharele pline. Adela oficia cu o delicată stângăcie acest ritual, în care era cu totul novice. În jumătatea de oră petrecută acolo, prin băcănia istorică s-a perindat o mulțime de lume, cea mai mare parte vilegiaturiști de la Văratic, Agapia și Neamț, cercând, gustând, întrebînd de preț, bărbații - calm, femeile - agitat, mirîndu-se ori indignîndu-se de prețuri, afirmând la fiecare articol că "la Iași" ori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
își juca umerii pe rând, repede, cum făcea în copilărie când căpăta o jucărie de mult dorită. În vremea cât m-am dus la telegraf să anunț la Bălțătești că ne întoarcem după masă, Adela, invitată de nevasta negustorului de la băcănie, s-a dus în locuința ei să se scuture de colb. Când m-am întors, am găsit-o cu o mâță albă în brațe. Erau în tandrețe. Adela îi făcea declarații de amor, numind-o "mițulică, hoață mică și prostuță
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încep nici un fel de pregătiri până la prânz. E o mare provocare pentru mine să mă abțin să dau prea multă importanță unui astfel de moment. Orice întrerupere a rutinei mele - orice mică variație în programul meu de muncă, cumpărături la băcănie, televizor și tot așa - tinde să ia o importanță disproporționată. Sunt ca un copil în acest sens: sunt în stare să trăiesc, în sens fizic, în așteptare săptămâni la rând, dar mereu sunt în pericol de a strivi tocmai evenimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
azi doamna Carolina Pavel - era subțire „adusă ca prin inel” părul răsucit în bucle îi cădea pe umeri, fața îi era albă și vorbirea îi venea, în confabulațiile vârstei, direct din minunile Orientului (tatăl ei ținea la vremea aceea o băcănie, nu departe de port, cu mărfuri indigene dar și de contrabandă, din Levant, acestea din urmă vândute „pe sub mână”)! Poveștile ascultate din copilărie îi țineau ochii deschiși, melancolici, într-o permanentă visare, și acum, deodată, toate s-au întors pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lui Mal Considine îi asigură respectul locotenentului comandant. Peste câteva minute stătea în încăperea igrasioasă a arhivei și căuta prin cutiile cu rapoartele de cazuri nerezolvate. Cutiile erau aranjate pe ani. Danny găsi și două cutii de carton luate de la băcănie, pe care scria „1942”. Rapoartele dinăuntru erau toate capsate de-a valma, fără indigouri între ele. Nu exista nici o logică după care fuseseră puse împreună: poșete smulse, furturi de pe stradă sau din magazine, intrări prin efracție, exhibiționism și negoț stradal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mă-ntrebe! Iată că se scoală un băiat cu părul roșcovan și ciufulit: ― De unde să cumpărăm cărțile? Domnul cu lista surâse ironic și spuse cu superioritate: ― De la librărie, bineînțeles; în nici un caz de la băcanie! (Ah! Eternul și stupidul spirit cu băcănia!) Câțiva începură să râdă, însă colegul nostru, fără să se tulbure, răspunse înțepat: ― Asta mi-o închipuisem eu, dar voiam să știu de la care librărie anume? Ei, știi că-mi place băiatul?! Bravo, mă! Domnul cu lista înghiți un nod
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dată pe datorie, când nu-și cunoaște mușteriul, oricât de bine îmbrăcat ar fi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Al doilea pungaș, după cum se legase, pomi după untdelemn. Dete câțiva gologani p-un urcior, pe gura căruia îndesă un burete de mare, și hai la băcănie. ― Aveți untdelemn? ― Cum să nu... și încă din cel mai bun! ― Te rog să-mi umpli și mie urciorul ăsta! Băcanul luă urciorul și se duse la butoiul cu untdelemn, unde turnă cu măsura aproape trei litri; apoi îl aduse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
false. Și-a schimbat radical înfățișarea - deloc greu pentru o actriță care se specializase în interpretarea unor pesonaje excentrice - și, cu numele nou, creștin, blonda șleampătă și ochelaristă a găsit în cele din urmă o slujbă de contabilă la o băcănie dintr-un orășel de la marginea Hamburgului. La sfârșitul războiului, în 1945, nu își mai văzuse fiul de unsprezece ani. Jonas Weinberg avea deja aproape treizeci de ani, era doctor și își făcea rezidențiatul la spitalul Bellevue, iar în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ca și cum închipuirea ar pofti la ceva ca o panteră-leopard - ceva de genul ăsta, un animal făcut să alerge liber prin sălbăticie, în junglă sau în deșert. Cât de liber, Doamne ferește, e legat, priponit cu lesa de gărdulețul de fier din fața băcăniei. Uite-l și pe tipul care a venit să-l dezlege cum se chinuie să descurce nodurile lanțului, mormăind parcă niște ocări în contul cui le-a strâns și a încurcat zalele, în timp ce câinele îi latră în ureche cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rigolei să descurce lanțul, abia își stăpânea pornirea să-i tragă un șut. Așa. ca de bine te-am găsit, Milică, fi-ți-ar mintea și căpățâna aia seacă, da, cu toată puterea, să-l proiecteze cu capul în vitrina băcăniei, în belșugul de mezeluri-brânzeturi-băuturi. Nu se putu abține și chiar o făcu. Reținut însă, cu grijă să nu-l dezechilibreze. Gestul și intenția contează totuși mai mult decât încărcătura: ori că tragi cu alice pentru rațe, ori cu gloanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dispreț Fund-de-sticlă înghesuind vreo cinci bomboane în gură. - Ascultă la mine, nepoate, se bagă cea cu gura încă liberă, dacă o ții și tu ca tac-tu și ca mătușî-ta, n-o să faci nicio scofală. Uite, eu am muncit la băcănie o viață întreagă, nu m-am distrat și, iacătă, mi-am făcut casă. Dacă arunci banii pe bomboane o să stai chiriaș toată viața. Vai de curu’ tău. Vezi dacă am fost strângătoare? Acum ajunge să scot capul pe ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dar cam tot de pe acolo provin. Cam asta este ceea ce au adunat bunicile și străbunicile noastre în tingirile lor de-a lungul celor cîteva secole de „jug otoman”. Au luat ce au găsit prin bătătură sau pe vreo tarabă de băcănie, au făcut focul cu chibrite sub ceaun, au pus totul pe o tavă pe care au așezat-o pe masa acoperită cu o mușama și au servit musaă firii în farfurii albe, poftindu-i să se înfrupte cu tacîmurile de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rupt orice legătură. Noi ne tragem direct din fiul cel mai mic al marinarului, care s-a întors la Giurgiu, pe unde mâncase străbunicu-său pește, mai mult de nevoie decât de voie. 1877 îl prinsese în Bosnia, unde ținea o băcănie într-o comună de ciribiri. Băcănia i-a fost rechiziționată, iar Marcos s-a văzut bucătar de campanie în reduta Griviței, chiar sub focul rușilor și românilor. Un obuz i-a lovit cazanele și s-a văzut prizonier la români
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
direct din fiul cel mai mic al marinarului, care s-a întors la Giurgiu, pe unde mâncase străbunicu-său pește, mai mult de nevoie decât de voie. 1877 îl prinsese în Bosnia, unde ținea o băcănie într-o comună de ciribiri. Băcănia i-a fost rechiziționată, iar Marcos s-a văzut bucătar de campanie în reduta Griviței, chiar sub focul rușilor și românilor. Un obuz i-a lovit cazanele și s-a văzut prizonier la români, cu un picior tăiat la lazaretul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am fost la Sandra și la Șerban, unde au venit și nașii lor din Germania. S-au împărțit cadouri și am petrecut foarte bine. Eu am făcut sarmale cu varză acră cumpărată de la un magazin armenesc, care are produse de băcănie, gen oriental : murături, brânză de Brăila, măsline, nenumărate soiuri de halva (bună de tot), nuci, stafide. Sarmalele mi-au ieșit grozav, Tudor spunea că erau la fel de bune ca ale lui Muti. Scrisoarea ta, impregnată de încredere în viitor și de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de pe tarabele florarilor aflate În intersecții, toate vă miră și vă fac să vă Învîrtiți lacom ochii În cap. Și uită-te la magazine. Uite unul acolo, e plin cu... pantofi... și fii atent ce pantofi mișto. Uite- uite, uite băcănia aia... alea sînt banane? - un ciorchine de fructe atîrnă indiferent deasupra tejghelei scoase În stradă. Uită-te și tu cum sînt Îmbrăcați oamenii ăia de la semafor! Ca să nu mai spun că semaforul face, În ziua cernită, pentru că stă să plouă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
undeva un y. După trei zile, mirarea voastră nu s-a epuizat. Cehoslovacia e o țară În care poți vedea... să lăsăm muzeele și vrăjelile turistice pentru mai tîrziu... poți vedea mîncare În magazine de mîncare. Picați În cur În fața băcăniei de la colțul străzii, zeci de jamboane și șunci și pești afumați În galantar și roți de cașcaval și brînzeturi și măsline și mirodenii și fructe despre care nici măcar nu știți dacă au sau nu sîmburi și dulciuri de tot felul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Osmore, doamna Percy Bowcock, Nesta Wiggins, Peter Blackett, doamna Roach, soția doctorului, Nicky Roach, fiul lui, actualmente student la spitalul Guy, Rita Chalmers, soția directorului Institutului, domnișoara Landon, profesoară la școala lui Adam, domnul și doamna Romage care țineau o băcănie în Burkestown și o doamnă Bradstreet, o vizitatoare venită pentru cură, care locuia la Ennistone Royal Hotel. Frecvența era variabilă, astăzi fiind cam sărăcăcioasă. Cu o săptămână în urmă fusese prezent și Milton Eastcote, filantropul, vărul lui William, care făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din urmă gând îl cam întristă). Doamna Roach își spuse: „Trebuie să încetez de a mai cheltui sume atât de nebunești pe toalete. Parcă mi-aș fi pierdut mințile!“. Doamna Romage își spuse: „Trebuie să încetez să mai falsific registrele băcăniei. Ar trebui oare să-i mărturisesc lui Nat că am umblat la cifre? Nu“. Domnișoara Landon își spuse: „Trebuie să pregătesc lecțiile mai temeinic și, pur și simplu, să nu-mi mai fie silă de copii“. Nesta Wiggins își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
retragere. Puteai oare să renunți la școală și să dai timpul înapoi până în ziua însorită de mai când sirena de la Steaua Română suna peste acoperișurile caselor vestind sfârșitul războiului? Alexe este un băcan bun și cinstit. Are multe bunătăți în băcănia lui. Xenia este săracă și necăjită. Ea vine să-și cumpere câte ceva pentru casă. Te rog, dă-mi un kilogram de făină, un kilogram de sare și o jumătate de kilogram de brânză. Alexe măsoară cu cântarul cele ce i-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zece mii, un flux magnetic m-a ridicat cu douăzeci de centimetri deasupra. Pe moment nu m-am mirat prea tare, mai ales că, simultan, și prețul pachetului de țigări urcase cu cinci mii... Următoarele imponderabilități s-au săvârșit fisionabil la băcănie, la cizmar,la...cam peste tot. Primul gând a fost unul profund patriotic: să mă pun în slujba Guvernului pentru a fi studiat,cercetat, analizat și folosit, dacă Patria ar cere-o, ca o nouă și terifiantă armă strategică. Gândului
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a mamițelor, domnilor Goe și „drumului prăpăstios către strada Furnica“, dar în special Sinaia demulți-slăvitului Gh. Matheescu, patronul delicateselor și colonialelor, ale cărui mărfuri fine (icre moi tescuite prima, halva ș.a.m.d., la rivalitate, în haremul papilar caragialian, cu băcănia „românului întreg, bădia Drăgănescu“ din Iași), alintau fantasmele gustative caragialiene, hărțuite de dulce-amara „franzelă a exilului“! Asta, ca să nu mai spun că în cuprinsul mănăstirii din Sinaia, lângă icoanele lui Pârvu Mutu Zugravul, își doarme somnul de veci Take Ionescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a trage mâța de coadă. În Nicorești Târg problema stătea puțin mai altfel, fiindcă altfel nu-mi explic de ce aveam atâția negustori de toate națiile. Și-i scriu aici direct cu pixul pe frații Țurea : Luigi - brutărie, Mitică și Năstase - băcănie, Costică - cârciumă. Mai erau Fotache Ștefăniu, negustor și cămătar, frații Ghiță și Alecu Gheorghiu, negustori specializați în pește apoi, după primul război mondial, Mitriță Ciubotaru - băcănie și textile, Costică Drăgan - articole de lux între care nu lipseau pompele de stropit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
-i scriu aici direct cu pixul pe frații Țurea : Luigi - brutărie, Mitică și Năstase - băcănie, Costică - cârciumă. Mai erau Fotache Ștefăniu, negustor și cămătar, frații Ghiță și Alecu Gheorghiu, negustori specializați în pește apoi, după primul război mondial, Mitriță Ciubotaru - băcănie și textile, Costică Drăgan - articole de lux între care nu lipseau pompele de stropit și gramofoanele. Era și pâine, renumită sau nu, oricum fabricată și manual de Franț Tătaru și Petrică. Primului i se mai zicea și Babanu, poate pentru că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]