1,758 matches
-
refaci dramatizarea. Eu te îndemn doar să ai în vizor toate astea. Informațiile astea despre Mihai pot fi inserate foarte bine pe ici pe colo, prinse în replici cheie sau dacă nu, în didascalii. Lărgește, te rog, mai bine, didascaliile, băiete... Cred că ar fi bine și așa. Așadar tovarășul Ilea nu mă obliga să desfac în bucățele piesa, ca pe-un torpedou de bicicletă germană cu trei-cinci viteze care se schimbă automat în butuc, dar eu înțelegeam foarte bine ceea ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cocoțat, putuse să vadă o încăpere amenajată cu nișe suprapuse și fiecare nișă cu câte un sicriu. - Ca să ajungi în acea încăpere - zicea Valy atunci - trebuie mai întâi să scoți o parte din grămada de pământ aici pe culoar (muncă, băiete, nu glumă!), că altundeva n-ai unde, și mai apoi, convins că nu vei fi strivit ca un șobolan, de tavanul tunelului, să mergi cumva mai departe. Ce zici? Poate vom reuși amândoi într-o zi. Pe Gerard îl măcina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
n-a făcut fata asta. N-a aerisit, Pruncu. Te rog pe dumneata să deschizi puțin geamul. Chiar dacă se va răci nițel camera. Mai bine să fie rece în încăpere, decât să miroase urât. Ce mai...Omul bătrân e neputincios, băiete. Fie că nu mai e în stare să facă curat în casă, fie că nu se mai poate spăla...Și miroase urât dacă nu te speli... E-he! Când ești om bătrân, nu te mai vrea nimeni. Nimeni. Toți se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nevoie mare de cele petrecute în orașul X, mai ales când ai auzit că fostul tău coleg de armată, Vlad din minister, vorbise deja de vreo două ori la Europa Liberă, încă înainte de cutremur. Cum ai tăiat-o de-acolo, băiete! Cum ai uitat de toate! Știi ce? Mulțumește-i lui Dumnezeu că ai ajuns cu bine la Karin tante, cu Mâncătorii de etichete intact. Asta înseamnă că vei avea totuși, în viață o mare șansă. Cine știe? Poate că se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
colo, la delnița primită de bunicu’ de la ceape, de toată minunea! Acolo, micuțule, ți aduci aminte? Acolo, unde aveați voi locul până la colectivizare, în ’62. Știi, nu? Pământ buuun! Negru. Dacă-l lucri, ai roade bogate. Șî-l lucrăm noi, băiete, șî-l lucrăm, șî se face un cucuruz, să fiu al dracu’, de trei metri de mare și cucuruzu’ ca cucuruzu’, dar să fi văst bostanii. Hă, hă, hă! Nește dragi de bostani galbini, dolofani și frumoși! Minune nu altăceva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Un fuior de fum urca drept în sus, cu gândul parcă de a atinge bolta senină. Fumul urcă drept în sus - a vorbit de unul singur Gheorghe Amnar. Și ce înseamnă asta? - a întrebat Alecu Slobodă. Asta înseamnă vreme bună, băiete. Așa că vom avea vreme bună și nopți senine încă câteva zile de azi înainte. Să dea Domnul, că avem treabă nu șagă - a aruncat peste umăr Mitruță Ogaș. Pe nesimțite, au ajuns la Crâșma din drum. Costache crâșmarul și Măriuța
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
noapte. Acum stați puțin, să vă deschid poarta. Până îți omeni dobitoacele, eu cu Măriuța pregătim cele trebuitoare pentru niște oameni rupți de oboseală și de foame. Îndata mare îi gata totul. Moș Dumitru l-a chemat pe Hliboceanu. Vasilică, băiete - era pentru prima oară când îi spunea așa - Vasilică, ai grijă să fie adăpați boii și adăpostiți cum se cuvine. Iar mâncărică? Cea mai de soi. Când totul va fi după cuviință, veniți și voi înăuntru. Nu duce grijă, moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ba. Într-un cuvânt, ce este de făcut. Așa că să nu aud cumva că se bagă cineva peste hotărârile lui Hliboceanu și ale lui Mitruță, că cu mine își pune în cârd și își va scoate boii fără coarne! Vasilică, băiete, dacă îmi dau bine seama, ești bun de cinste. Am zis eu nu? Atunci, ia comanda și la treabă! - a vorbit Pâcu, jumătate serios, jumătate în glumă. Nici o grijă, moș Pâcule. Spunând acestea, s-a ridicat. Cu o figură zâmbitoare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sticlind în bătaia lunii... Cam așa cum stați voi cu gurile căscate la mine hă, hă, hă - a încheiat Pâcu vorba. Și unde-i nădușala, moș Pâcule? - a întrebat Mitruță. Na-ți-o bună că ți-am dres-o! Ai răbdare, băiete. Tu crezi că așa vin fiorii, ca și cum ai bate din palme? Nuuu. Au timp să se arate și fiorii, numai că Costache aista, sau poate Hliboceanu, au uitat că povestitorul trebuie să aibă stuchit la torcătoare că altfel se rupe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ceea parte a ușii: <Hai, intră, Vasilică! Ce aștepți?> Când am auzit acestea, unde au început să-mi tremure genunchii: <Cum să intru eu așa peste cucoană?> În timp ce eu tremuram ca varga, glasul ei a răsunat din nou: <Hai, curaj, băiete! Intră!> Atunci mi-am luat inima-n dinți și...” Ei! Flăcăi! Treziți-vă din vise! Ce ați rămas așa cu gurile larg deschise, ca să nu spun căscate? - a întrebat Pâcu pe cărăuși. Eram și noi curioși să aflăm ce-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
plăcinta, a întrebat pe neașteptate: Ia să-mi spuneți voi unde am ajuns cu povestitul? Nimeni n-a scos o vorbă. Atunci, Pâcu a reluat firul povestirii: Și spunea Vasile Căpitanu: „Unde au început să-mi tremure genunchii... <Hai, curaj, băiete! Ce aștepți? Intră! >s-a auzit glasul cucoanei. Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și încet-încet am deschis ușa și...și cucoana ședea lungită în pat, acoperită numai cu o prostire, și mă privea zâmbind. Eu am rămas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acasă. Numai că bucuria asta n-o durat prea multă vreme sau mai bine zis cât am fi vrut noi. Cucoana și cu mine. Da’ ce s-o întâmplat?> - o întrebat cu sufletul la gură Ion Prispă. O sunat liberarea, băiete. O sunat, mai bine n-ar fi sunat. Că bucuria liberării o fost doar pentru unii. Pentru mine s-o prefăcut în jale. Nu mai spun de căpităneasă! De i-ar fi murit mama și nu vărsa atâtea lacrimi... La
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de căpităneasa cea plină de incuri, dar sunt curios ce s-a mai întâmplat după ce Ion Prispă și Vasile Căpitanu nu au mai făcut umbră pământului. Păi ei n-au avut feciori și nepoți? Au avut și încă din belșug, băiete. Și ce dacă au avut? Ei, aici îi tot chichirezul, flăcăul tatii. Doar nu vrei să spui că ei toți au fost tot crâșmari. Feciorii lui Ion Prispă n-o mai ținut crâșma, dar unul din nepoți - Costică - s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fluier... Dar... Apoi matale mereu ai un „dar” și aștepți ca cineva să te împingă să spui ce ai de spus. Acum m-ai prins pe mine. Ei, atunci dă-i bătaie, moș Pâcule! Da’ știi că-mi placi, Mitruță băiete? Ce crezi tu, că eu sunt morișcă care se învârte după vânt? Tu nu vezi că mi s-o uscat limba-n gură ca la găini când dă cobea peste ele? Mai bine ia seama că ulcica asta s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Căpitanu” - a răspuns perceptorul. „Apoi frumos mi-ar sta mie să-i cer lui Toader banii datorați de bunicul lui. Eu, care sunt ca și frate cu el! Am făcut armata și apoi concentrările împreună și acum tam nisam - Toadere, băiete, scoate tu gologanii datorați de bunicul tău bunicului meu! Așa ceva nu se poate, domnule perceptor!” „Dacă așa spui tu, eu nu pot să-ți fac binele cu de-a sila”. „Nu poți, nu poți, da’ așa în șagă tot poți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
apucat Costică să mai spună ceva, că Toader a scos țâpișca pe care tocmai i-a dat-o goarza. „Uite aici! M-ai scos dator în locul bunicului Vasile? Și încă ce datorie! Cum ți-a venit o idee ca asta, băiete?” „Stai că îți arăt îndată cum stau lucrurile”. Și nu i-a trebuit decât o clipită până să scoată catastiful... Îl ținea la îndemână pehlivanul, fiindcă știa că Toader va veni să-i ceară socoteală. „Uite aici! Vezi? Aista-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
niznaiul cu mine. Îs cal bătrân și ochii aiștia au văzut și văd încă bine... Nici nu-ți închipui cât de bine se vede din dosul vălătucilor de fum scoși de lulea. Eu sunt - poate singurul - care îți înțelege sufletul, băiete... Uite-te și tu mai cu perdea, că Costache nu-i prost. Și nu de alta, dar ai strica toată treaba cărăușiei. Și ar fi păcat... Eu zic... Da’ ce mă bag eu?... Eu cred... că ar fi mai bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prietenul tuturor cărăușilor. Surprins de cele spuse de Pâcu, Hliboceanu nu știa ce să spună. Pâcu - vulpoi bătrân - și-a dat seama de încurcătura în care se găsea Hliboceanu și a reluat vorba tărăgănat: Nu trebuie să-mi spui nimic, băiete. Nuuu. Ci să faci ceea ce trebuie... oricât de tare te-ar durea inima... Hliboceanu se întreba cum de a băgat de seamă așa repede Pâcu că el... „Măi, ce ochi are moșul! Și nu mă iartă deloc... Ce să fac
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
n-am pățit-o și eu! Și-apoi pe Pâcu nu-l duci cu preșul. Asta s-o știi bine! Pe mine nu mă păcălești decât dacă mă prefac eu că îs păcălit. Altfel să-ți iei de-o grijă, băiete! Da’ cu inima... Cu inima ce fac, moș Pâcule? Cu inima? Dacă ai inimă, atunci pune-o la popreală... N-o lăsa să facă fărădelege râvnind la femeia prietenului tău! Asta s-o spui și strănepoților tăi, Hlibocene!... Păi nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-o spui și strănepoților tăi, Hlibocene!... Păi nu sunt chiar prieten cu Costache, așa ca matale și ca moș Dumitru. Tocmai de asta să nu-i ademenești femeia, fiindcă îi prietenul nostru și vrând-nevrând și al tău. Să știi, băiete, că îți vorbește unul căruia - când era mai tânăr - i s-au aprins călcâile tot după... după Măriuța... Hliboceanu simțea că vorbele lui Pâcu, deși erau dojenitoare, cădeau totuși ca o mângâiere pe inima lui aprinsă... Pâcu, cu nasul lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vorbe dulci. De eram treaz sau dormeam, o visam numai pe Măriuța... Până într-o zi... Pâcu s-a oprit din povestit. A tras de câteva ori din lulea și a oftat adânc, reluând vorba: Hehei! Grea boală-i dragostea, băiete! Și cum îți spuneam: toate au mers bine, până într-o seară. Era ca și acum o noapte frumoasă de toamnă... Am ieșit din crâșmă odată cu Dumitru. Parcă simt și acum...parcă simt și acum pălitura...primită în obraz. Am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de gând să-i faci! Și asta nu-i bine, Pâcule! Nu-i bine deloc! De ce umbli după Măriuța? Ai? Tu crezi că dacă ai s-o ademenești și ai s-o... lucrurile au să rămână ascunse? Nuuu! Nici vorbă, băiete! Ochi sunt destui și întâi ai lui Costache, care o cam oblicit ce gânduri ai tu. Mi-o spus el într-o seară că vrea să stea de vorbă cu mine, da’ încă n-o apucat. Am cam înțeles eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Și ce dacă nu mai erai cărăuș? Se sfârșea lumea? - a întrebat Hliboceanu, mai mult pentru a-l auzi pe Pâcu dovedindu-i că era mare rușine acest lucru... Dacă n-ai aflat până acum, atunci ți-o spun eu, băiete. Să intri în rândul cărăușilor era și este o mare cinste. Să rămâi o viață în rândul lor este cea mai mare onoare pentru un gospodar din sat. Așa că această cinste o port cu mândrie datorită lui Dumitru. De fapt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de fiecare dată - să le ureze „drum bun”. Pâcu ședea ca un motan ascuns în spatele vălătucilor de fum scoși de luleaua lui și-l urmărea pe Hliboceanu... Uneori dădea din cap abia vizibil, ca și cum ar fi spus: „Așa te vreau, băiete! Doar pe umerii tăi o rămas cărăușia... Acum să te văd ce poți! Să nu mă faci de rușine, flăcăul moșului!” Pe drum, moș Dumitru s-a apropiat de Pâcu. Ghiontindu-l cu cotul, i-a zis de-a dreptul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-și plăvanii. Târziu, când șirul carelor a ajuns la Fântâna cu răchiți, moș Dumitru a strigat: Hlibocene! Vino până la mine! Hliboceanu s-a întors repede și a venit fuguța la cei doi bătrâni. Poruncă, moș Dumitre! Nu-i o poruncă, băiete. Îi o rugăminte. O ascult. Și rugămintea nu-i numai a mea, ci și a lui Pâcu. Asta mă face să fiu și mai cu luare-aminte - a răspuns Hliboceanu, aruncând o privire întrebătoare către Pâcu. „I-ai spus lui moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]