244 matches
-
în această clipă ea îl privește și, poate, îl privește amenințător, că negreșit ochii ei negri sunt plini de furie și obrajii îi sunt îmbujorați. — Mie, Nikolai Ardalionovici, mi se pare că degeaba l-ai adus, dacă e vorba de băiețandrul acela tuberculos, care a izbucnit atunci în plâns și ne-a invitat la înmormântarea lui, observă Evgheni Pavlovici. A vorbit atunci cu atâta elocință despre zidul casei vecine, încât neapărat va începe să tânjească după acest zid, poți fi sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
până și Elizavetei Prokofievna i-ar fi scris. — În privința aceasta nu-i deloc primejdios! spuse Ganea, râzând cu răutate. De altminteri, precis că ceva nu-i în regulă. Se prea poate să se fi îndrăgostit, căci nu-i decât un băiețandru! Dar... nu s-ar apuca să-i scrie bătrânei scrisori anonime. E o mediocritate răutăcioasă, o nulitate mulțumită de sine!... Sunt sigur, știu dinainte că m-a zugrăvit ca intrigant. Cu asta și-a început scrisoarea. Recunosc că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
verde în față chiar când va muri pe perna lui! Păcat că nu i-ai citit Confesiunea. Doamne, ce naivitate a impertinenței! E locotenentul Pirogov, e Nozdriov 63 într-o tragedie și, ceea ce-i mai important, nu-i decât un băiețandru! O, cu ce plăcere l-aș fi biciuit atunci, numai ca să-l uimesc. Acum se răzbună pe toți pentru ceea ce nu i-a reușit atunci... Dar ce-i asta? Iar fac gălăgie acolo! La urma urmei, ce-i asta? Așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
confirmi. E de-ajuns că te las singur cu conștiința dumitale și că acum ne înțelegem excelent unul pe altul. — Dumnezeu mai știe ce faci dintr-o istorie obișnuită! strigă Varia. — Ți-am spus doar: e un „intrigant și un băiețandru“, zise Ganea. — Varvara Ardalionovna, permiteți-mi să vorbesc. Desigur, pe prinț nu-l pot nici iubi, nici respecta; dar e într-adevăr un om bun, deși... caraghios. Însă n-aș avea absolut nici un motiv să-l urăsc; m-am prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și Nina Alexandrovna, era ciudat că acest domn răutăcios, pe care Ganea îl numise de-a dreptul intrigant, nu dorise să-și ofere plăcerea de a-l lămuri pe aceeași cale și pe Kolea. Poate că acesta nu era un „băiețandru“ chiar atât de rău, cum îl zugrăvea Ganea, ci era un rău de o cu totul altă specie; de fapt, era puțin probabil că și Ninei Alexandrovna îi transmisese vreo observație a sa numai și numai ca „să-i sfâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest cadou?“ Aglaia i-a răspuns că nu-i treaba lui. El i-a răspuns că e sigur că aici se ascunde o alegorie. Aglaia s-a supărat și i-a retezat-o spunându-i că nu-i decât un băiețandru și atâta tot. Kolea i-a replicat pe loc că, dacă n-ar respecta-o ca femeie și dacă n-ar ține la propriile lui convingeri, i-ar demonstra repede că se pricepe să răspundă la o asemenea jignire. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de tot, îi preveni din nou bătrânelul, cu vocea scăzută. Hotărât lucru, prințul nu era deloc în apele lui. — Și ce am văzut? Am văzut oameni distinși, sinceri, inteligenți. Am văzut un om în vârstă care mângâie și ascultă un băiețandru ca mine. Văd niște oameni capabili să înțeleagă și să ierte, niște oameni de-ai noștri aproape la fel de buni și afectuoși ca și cei pe care i-am întâlnit acolo, oameni care aproape nu sunt mai răi. Judecați și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Asta v-o spun dumneavoastră, pentru că v-ați priceput să înțelegeți atât de multe și... să nu înțelegeți. Acum nu-mi mai e frică pentru dumneavoastră; nu-i așa că nu vă supără faptul că aceste cuvinte vi le spune un băiețandru ca mine? Râdeți, Ivan Petrovici. Credeți că pentru ei m-am temut, că sunt avocatul lor, că joc rolul unui democrat, al unui orator al egalității? întrebă el și râse isteric (izbucnea mereu într-un râs scurt și exaltat). Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu râsete batjocoritoare. În perioada aceea aveam un păr bogat, care-mi stătea ridicat drept În sus pe cap, ca În reclamele la creioanele Presbitero. Modelele pe care mi le ofereau cinematograful, publicitatea, plimbarea de duminică după slujbă erau niște băiețandri cu sacou la două rânduri, cu umeri largi, mustăcioară și păr pomădat și lipit de țeastă, lucios. În epocă, pieptănătura pe spate se numea, În popor, mascagna. Voiam și eu mascagna. Cumpăram de la piața târgului, lunea, pentru niște sume derizorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca să demonstreze că existau și alte niveluri dedesubt, bătu cu piciorul În pământ și se auziră ecouri și răsunete. Autorul articolului Îi laudă pe curajoșii dragoni, care-și fac rost de lumânări și frânghii, intră În cine știe ce galerii ca niște băiețandri Într-o mină, târându-se pe coate, și se strecoară prin tuneluri misterioase. Și ajung, spune jurnalul, Într-o Încăpere mare, cu un horn improvizat și un puț În centru. Coboară o frânghie cu o piatră și descoperă că puțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu se mișcaseră, fapt e că Într-o zi soră-mea era aici pe terasă și vine Înăuntru și spune că doi inși se jucau urmărindu-se cu un pușca-mitralieră. Nu ne-am mirat, și unii, și ceilalți erau niște băiețandri care-și omorau timpul jucându-se cu armele; o dată, din glumă, doi au tras de-adevărat și glonțul s-a-ntâmplat să se Înfigă În trunchiul unui copac de care stătea sprijinită soră-mea. Ea nici măcar nu-și dăduse seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din cenușă o pastă, turnau pasta aceea În două tipare și puneau tiparele să se coacă Într-un cuptor, suflând În foc cu niște tuburi. La sfârșit tiparele fură deschise și apărură două figuri palide și grațioase, aproape transparente, un băiețandru și o fată, nu mai Înalți de patru palme, moi și cărnoși ca făpturile vii, dar cu ochii Încă sticloși, minerali. Au fost puși pe două pernițe și un bătrân le-a turnat În gură picături de sânge... Au sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se așteptau să se petreacă ceva nemaipomenit, poate chiar un scandal... Spre regretul general, nu se întîmplă nimic. Apostol dădu mâna cel dintâi cu Domșa, care-i zâmbi amical, apoi cu toții, pe rând, până și cu practicanții de la judecătorie, niște băiețandri piperniciți și scutiți definitiv de armată. Nimeni, firește, nu îndrăzni să aducă vorba despre buba zilei. Într-o atmosferă de jenă, își exprimară părerile asupra mersului vremii și asupra greutăților de trai, unii stăruind mai mult asupra rațiilor de făină
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe jos vreo cinci-șase kilometri, și pe șosea veneau în întâmpinarea mea toți prietenii; nu era fanfară, dar era așa, ceva special, ca o primire triumfală... Povestesc asta și ca să vezi că nimeni nu s-a gândit vreodată că patru băiețandri evrei umblând razna pe șosea ar putea avea vreun necaz... Aveam și prieteni creștini la vârsta asta, desigur. Cum spuneam, problema antisemitismului aproape că nu exista în târgul nostru. Din punctul de vedere al comuniștilor, sigur, exista o cenzură, chestiunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
o bucurie pe care noi azi, în condițiile eradicării flagelului al cărui efect principal constă în chiorăirea mațelor, am pierdut-o pentru totdeauna. în principal, doi dintre copii aveau osebite aptitudini în zărirea, sortarea și înșfăcarea exemplarelor mai mari: un băiețandru de vreo 12-13 ani care sărind de departe în barcă, observă încă din aer somnul cel mare și făcând o răsucire de 90°, căzu drept pe spinarea lui, și-o fetiță cam de șase ani, mezina familiei după cât se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
femei care se Întorceau de la cumpărături se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. Am claxonat ușor și am trecut printre ele. În următoarea clipă am apăsat, instinctiv, pe frînă. De după curbă, Îmi apăruse brusc, alunecînd la vale, spre mine, un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile care imita din gură sirena unei mașini de poliție. În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
numai protuberantele șirei spinării, rînduite precum niște morminte săpate În nisip erau de culoarea făinii arse... Culoarea m-a tulburat profund. Părul aproape invizibil precum țesătura din catifeaua cea mai scumpă și moale... Piele fină, cu nuanțe maronii ca de băiețandru. Bineînțeles că oricît ar fi de măiastră tehnica fotografică, tot nu poate surprinde cu exactitate toate tonurile. PÎnă În momentul de față nu aveam nici un motiv să nu accept mărturisirea lui Tashiro... dar dacă deveneam iar bănuitor În legătură cu prima minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spre rigole. Cu tot efortul de a construi un astfel de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinei femei, ce se Întorceau de la cumpărături, se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. În mijlocul pantei apăru deodată un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile, imitînd din gură un claxon. M-am dat, normal, la o parte, căci și eu mă plimbam pe mijlocul străzii. M-am oprit... ca acționat de un resort aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bine sau nu, ai pășit pe drum ori pe lîngă el? Amintirea copilăriei avea o ceață albăstruie în jur și cel mai nelămurit lucru era acela că se vedea pe sine cu ochii minții, de parcă ar fi fost altcineva, un băiețandru caraghios, cu hainele atîrnînde, cu gîtul subțire și brațele lungi, neștiind ce să facă cu ele, total năucit de dicția ininteligibilă a domnului profesor Schmeltzer, un bărbat zdravăn, pieptos, cu părul creț de pe piept ieșind prin cămașă, singurul dascăl de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care stătea în privirea de un albastru paralizant. Dar răspunsul la acea întrebare nu-l știau și chiar dacă l-ar fi știut nu s-ar fi încumetat să-l rostească. Cel puțin nu acolo, în fața unei evidențe și a atîtor băiețandri glumeți și cu totul neștiutori de ceea ce se petrece cu adevărat. N-ar fi putut spune că el, Mihai Mihail, adolescentul de atunci, a priceput pe de-a întregul întrebarea tăcută a domnului Schmeltzer. A doua oară nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
biserică nu-i, să te duci duminica. Cum am văzut și eu, încolo, pe la Siret, și pe la Moldova, nu-i sat fără popă și fără biserică... Acolo pesemne și oamenii îs altfel. La noi horă nu se face... Când eram băiețandru, am trăit și în alte părți de lume și știu că făceau gospodarii hori... Da’ la noi nici nu sunt gospodari... Aici trăiești așa... cum dă Dumnezeu. Și dă, și ea-i un suflet... dorește și ea să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gura mare defectele. Și ce simplu au mers apoi toate! Doctorii se emoționau și roșeau de plăcere de câte ori le arătam profundul meu respect și marea mea admirație. Bieții de ei. Cât erau ei de psihiatri n-au rezistat lingușirilor unui băiețandru. În scurtă vreme i-am cucerit și nu mai conteneau să se minuneze: "Și ce bine desenează, altul în locul lui și-ar fi luat nasul la purtare". Noroc că tata nu mă mai căuta deloc. Ar fi căscat ochii mari
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nici o măsuță liberă. Patronul a scos una pentru mine, a șters-o de praf cu mâneca și mi-a adus un scaun. După ce mi-a pus dinainte obișnuita ceașcă de aramă s-a retras la măsuța unde stăteau Profetul și băiețandrul care se ținea scai de el, examinîndu-mă, ca și ceilalți, într-o tăcere tăioasă. Mi-a trecut prin minte că unul dintre pescarii mai tineri, gelos din pricina Martei sau pus pe harță, putea să aibă chef să le dea celorlalți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am uitat de toate în beția plăcerii. Mai lunecam încă în această beție când am auzit un zgomot în spate. Am sărit ca ars în picioare. Apăruseră din bălării ― sau se uitau de mai multă vreme la noi? ― Profetul și băiețandrul care nu se deslipea niciodată de el. Profetul ne privea, împietrit într-o tăcere care nu se mai sfârșea; băiețandrul rânjea, satisfăcut că ne prinseseră într-un moment delicat. Mi-a trecut prin minte că pescarii se vor descotorosi cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Am sărit ca ars în picioare. Apăruseră din bălării ― sau se uitau de mai multă vreme la noi? ― Profetul și băiețandrul care nu se deslipea niciodată de el. Profetul ne privea, împietrit într-o tăcere care nu se mai sfârșea; băiețandrul rânjea, satisfăcut că ne prinseseră într-un moment delicat. Mi-a trecut prin minte că pescarii se vor descotorosi cu acest prilej de mine, iar pe Laura o vor viola. Fără îndoială, nimeni n-ar fi auzit strigătele de ajutor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]