589 matches
-
gratuite, a felului de a fi al unora dintre semenii săi, profesori, colegi... Vremurile copilăriei, adolescenței, tinereții și chiar ale maturității lui Emanuel sunt străbătute de schimbări sociale, ce alterează comportamentul oamenilor. Imprevizibilul este ca un șarpe pândind din toate bălăriile finței umane. Aventurile amoroase ale lui Iovi se opresc însă brusc, la întâlnirea persoanei care avea să-i devină soție, Daria. Pe cât de mult l-a tulburat acest vierme al amorului așa a dispărut odată cu găsirea a ceea ce căuta de
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
În sufletele lor mă prăbușeam Cum se prăbușește cerul pe un munte Nu ți-am dat nestemate France sămbătă 24 septembrie 2011 Nu ți-am dat nestemate Nu ți-am dat nici cîmpii Cerul e plin de lapte Cîmpul de bălării Ți-am promis o zăpadă Rece, pură, ca-n vis Așteptînd-o să cadă Doar catrene ți-am scris Dar să trecem la proza Nici tu nu știi să faci Nici dulceața de roza Sau măcar cozonaci I nsa rău-i
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
primirea lui Băsescu, înconjurat de garda personală și mass-media, într-un cadru sinistru din curtea unei mine închise, părăsite și cu clădirile ruinate, fără geamuri și uși, cu tencuielile căzute și acoperișurile duse, iar în fundal niște vagonete ruginite și bălării. În acest cadru de ruina nepăsării, Băsescu s-a purtat indiferent și relaxat, cu o mână în buzunar ca politicienii americani iar cu cealaltă despicând aerul, în sus și-n jos, spunând banalități de piață. La vederea unui firicel de
ŞI NOI AM FOST LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354852_a_356181]
-
cu ea în Cer, apoi, să suie - întinse brațele-I spre lume. Lumea? Le-a bătut în cuie. (Iisus pe Cruce, din volumul, Crucea - Răscruce) Identificăm, apoi, în succesiunea celei dintâi, o lectură social - istorică (clar exprimată în ciclul Invazia bălăriilor din volumul Plâns transfigurat sau în secțiunea Jungla urbană din volumul Se poartă negru), una existențială (passim; cf. dialectica râs - plâns în psihismul individual și colectiv; sau confruntarea infinit - finit, vezi Galactic și terestru, din volumul Se poartă negru etc.
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
să vină joi, Pune doage la butoi ! Poate va veni și vineri; Altădată eram tineri. După-aceea vine trenul, Îți mai amintești refrenul ? Din zenit pân-la nadir, Tot colind, mărgele-nșir; Din nadir pân-la zenit Gândul este risipit. Vântul doarme-n bălării, Acadele la copii; Dorm în tihnă liliecii, Cântă prin porumb dovlecii. Latră de se satură, Aținuți pe-o latură ! S-a ivit pe cer eterna, Mi-am umplut cu vise perna. Lampadare licurici - Nimeni nu trece pe-aici ! Brotăcei, luceferi
SĂPTĂMÂNA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355403_a_356732]
-
către soacra, catre nora, catre vecină, sora, frate, șef sau bunica. “Nu vreau să-l văd sau s-o mai văd în viatza mea, nu vreau să mai aud de numele lui sau a ei.” Porți vechi, ruginițe, pline de bălării, legate cu un lant mare și ruginit și cu un lacăt pe măsură. Scartzaie îngrozitor dacă vrei să le deschizi! Mai bine nu încerci! Poate că ai avut dreptate să închizi definitiv poartă aceea ! Poate a fost vorba despre un
POARTA INCHISA DEFINITIV de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356685_a_358014]
-
sau ușile închise din viatza ta îți vor fură “belșugul” - spiritual vorbind. Vei fi veșnic trist, încruntat, înnegurat, deprimat, nervos, supărat, dar fără să știi de ce. E vorba despre “acele” porți pline de pânze de paianjen, de rugina și de bălării. Fă TU primul pas, da TU telefonul pe care ai vrea sa-l primești și nu mai aștepta să vezi cât va mai dura până când el sau ea va catadicsi să-și ceară iertare. Poate nu-și va cere iertare
POARTA INCHISA DEFINITIV de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356685_a_358014]
-
Țene Publicat în: Ediția nr. 886 din 04 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Iartă-l, Doamne, pe-al meu soț, care acuma-i dus de acasă, să caute-n 'mprejurimi, o Mărie mai frumoasă... După ce a umblat mai mult, printre bălării și spîni, a venit, spăsit, la mine, să-l curat de mărăcini! El mi-a spus încet, candid: "Ce vezi tu nu-s mărăcini, tot ce se spune de mine șunt, așa... niște minciuni! Eu, de-acuma înainte nu am
TITINA NICA-ŢENE: IARTĂ-L DOAMNE PE-AL MEU SOŢ (POEZIE) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346244_a_347573]
-
du-te vino permanent peste ea, fără opreliști date de principii, și-atunci nimic nu este imposibil! Soarele coboară de pe cer și trece dincolo de privirile oamenilor luând cu el lumina care lasă în urmă un gol imens numit întuneric. Între bălăriile de pe drum, pe urmele lăsate de roțile unui tractor, își trage picioarele o umbră. Are într-o mână o geantă mare, iar în cealaltă o lanternă care-i luminează calea. Condițiile de deplasare vitrege impun o viteză mică, obositoare care
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
pentru drumul către casă. - Te aștept mâine, la ora 9! Să stingi lumina când pleci, zice preotul si dispare după ușă, în altar. - În această noapte...voi stinge lumina, iar ușa de la intrare nu va rămâne deschisă în urma mea! ..................................................................................................................................... Între bălăriile de pe drum, pe urmele lăsate de roțile unui tractor, își trage picioarele o umbră. Are într-o mână o geantă mare, iar în cealaltă o lanternă care-i luminează calea. Condițiile vitrege de deplasare impun o viteză mică, obositoare care
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
mulți bătrâni necăjiți! Mâine să treacă cineva pe la mine, o să fie o hârtie drept contract, în care o să scriu despre acești bani și destinația lor. Fane Cizmaru se ridică, împinge geanta cu bani mai spre centrul mesei și pleacă, între bălăriile de pe drum, pe urmele lăsate de roțile unui tractor, și trece ca o umbră. A doua zi a fost găsit spânzurat, în adăpostul pentru animale, de o sfoară legată de cleanța ușii. Resita 25.11.2016 Eugen LUPU Referință Bibliografică
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
primarul, și primărița fură... • Atacurile teroriste ne fac să trecem din șoc în șoc. Dar tensiunea trece și omul se întoarce la masa de joc!!! • Să mori vesel și fericit ! Asta-i de nemaiauzit! • A nu se confunda pălăria cu bălăria. • Așteptăm de la confrați omagii, dar stresul vine cu ravagii... • Cibernetica ne poartă în felurite lumi neștiute, unde vietaatea are altă dimensiune. • Bogătașii sunt suspecți de fraude, dar poate-i eroare și li se cuvin doar laude! • Fanatismul a plecat de
GÂNDURI REBELE (42) – AFORISME (15) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368849_a_370178]
-
o atrag hipnotic toate vechiturile rătăcite prin pivnițe și poduri de case fără stăpâni, imobilul nelocuit fost locul pe care ea l-a cumpărat de la Stat, si mai apoi, l-a schimbat dintr-o șandrama peste care creșteau în voie bălăriile și se adunau câinii în timpul prăsirii, într-un magazin cu antichități destinate cu predilecție turiștilor. Japonezii și americanii au fost cei care i-au făcut safteaua. ************************************************************ Mărțina nu știe de ce se simte bine printre obiectele unor vremuri care au fost
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
refugiu în cazul năvălirii vrăjmașilor. Câțiva tineri vânjoși forțară poarta de stejar de sub arcada zidurilor ce înconjurau mărețul castel ca pe o cetate. Aceasta scârțâi asurzitor din țâțâni și se deschise. Oștenii pătrunseră călare în curtea năpădită de ierburi și bălării. Descalecară atenți la orice foșnet. La un semn al căpitanului Arnăutu, o parte dintre vânători cercetară curtea până în cele mai ascunse cotloane alături de căpitanul Sasu, iar altă parte îl urmară în încăperile clădirii. Căutară cu băgare de seamă de la subsol
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
derbedeul de la școală Monstrul din a mea viață. Eram răutatea gratuita. O dovadă a culturii mult lipsită În suflet doar un negru rece. Unde cândva , bunătatea a existat. De mult îngropată zace Pământul de mult tasat Plin de spini si bălării Dar în căutarea ta, de un suflet Ce durerea să-ți alunge, Subconștientul meu l-ai auzit. Din al meu mormânt striga, Fără frica și îndoială Repede m-ai dezgropat, Inima mi-ai dezghețat Sufletul mi-ai încălzit. Bunătatea mi-
OGLINDA VIEȚII MELE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370714_a_372043]
-
am rugat să ne citească. Însă, în clasă era multă gălăgie, zbânțuială, țipete, așa că, Țuțu, prietenul meu, ne-a propus să mergem undeva, într-un colț liniștit. Ne-am dus în curtea școlii, pe un maidan din spatele w.c.-ului, cu bălării înalte de cucută. Țuțu a-nceput să citească:...”Epigonii”...”Veneră” și „Madonă”...”Sara pe deal”...”Mortua est”...”Scrisorile”...cufundându-ne tot mai mult în oceanul eminescian de frumusețe și idei magice, care ne-au răvășit simțirea. Ascultam cu toții vrăjiți, aproape
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
unde cândva existau stive de cherestea, vagoane încărcate cu marfă pentru unitățile din țară sau pentru export. Acum depozitul de bușteni al fabricii și cel dintre sediul UFET-ului și stadion, precum și cel de cherestea zac în paragină năpădite de bălării, rugi, plopi, mesteceni, mormane de bușteni de două decenii intrați în putrefacție, câini vagabonzi, șerpi, șopârle, șobolani și mortăciuni. Depozitele de bușteni pentru gatere, derulaj și furnir, lobde pentru celuloză dar și lemn de foc, sunt părăsite în sălbăticite și
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
mai dăm și exemplul altor păcătoși. Acela, cum face și nu pățește nimic? Îl somam pe Dumnezeu să-l pedepsească pe cel păcătos, pe toți, în afară de noi înșine. Grijă altuia ne preocupă, neglijându-ne propriul suflet. În acest timp, năpădesc bălăriile otrăvitoare, cucuta și pălămida și aerul devine irespirabil. Și pământul nostru sufletesc se infestează mai rău ca de pesticide. Pe el nu mai crește floarea neprihănirii. Înainte de a fi prea târziu, să facem curățenie generală în suflete. Au nevoie. Eliminând
VÂNZĂTOR DE DUMNEZEU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357132_a_358461]
-
care cineva turnase o fundație pentru a constrcție, o casă mare și uitase să mai treacă pe acolo. Nu știa nimeni cine era și mai ales unde locuia. Curtea era mai neîngrijită decât un maidan. Vara erau așa de mari bălăriile că dacă mingea ne cădea din greșeală, ne era frică să intrăm să o luăm și îl rugam pe Nini care nu se deplasa decât după ce ne deposeda de câteva capace de bere. Am intrat tiptil ținându-ne de mână
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
în care nu se ajunge ușor. De aceea trebuie să rămâi izolat una sau mai mai multe zile, când vrei să te revigorezi, să stăvilești deliberat asaltul informațional al veștilor mai puțin bune. Reportera, cu o dicție perfectă relata: : printre bălării uscate de frigul iernii se văd fragmente de statui care sunt resturile unei foste tabere de creație instituită aici prin anii *70. Există și o casă memoriala pe care se află o plăcuță indicatoare, dar nu este casa în care
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
Selectii > NOUĂ SEMINȚE Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului Nouă semințe Am pus în pământ nouă semințe. Nouă semințe de dovleac porcesc. Contribuția mea pe ogorul acestei credințe. Peste care cresc bălăriile. Cresc. Sigur, mă ocup și de lucruri serioase. Fac mașini pentru urmași de țărani. Programez viitorul viitoarelor oase. Care ne vor aduce importuri de bani. Sigur, în ziua pâinii de fiecare zi Și a poeziei de fiecare secundă, Arunc sute
NOUĂ SEMINŢE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358459_a_359788]
-
doar adevărul, Scos din viața mea, fir cu fir, Încât astăzi nu mai am părul, Ce-l aveam pe frunte prins. La mormânt va plânge cineva? Să aducă la crucea mea o floare? Sau mă va înconjura natura, Cu multe bălării binevoitoare? Am trăit bune și rele, Se spune în cântecele lor, Printre trăirile rebele, M-am reîntors în...viitor. Referință Bibliografică: Mai e ceva? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 493, Anul II, 07 mai 2012. Drepturi de
MAI E CEVA? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358605_a_359934]
-
Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 494 din 08 mai 2012 Toate Articolele Autorului MIGDALE AMARE Au fost cândva prinprejur, Livezi cu migdali înfloriți, Dar a venit regimul dur, Au rămas migdalii ciuntiți. Strigă migdalii răzvrătiți, Înnecați în ample bălării, Când se văd iarăși striviți, De noile, false teorii. Se zbuciumă zadarnic, În vegetale închipuiri, Plânsul lor e amarnic, Nu mai cred în reveniri. Zicea poetul migdalelor amare, Nu mai e bun tot ce a fost, Dispară migdalii de sub soare
MIGDALE AMARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358628_a_359957]
-
falnică altădată, acum era udată de brumă și încâlcită în cornuții maidanului. Cine să-l țesăle? Trecătorii întorceau înfricoșați privirile, neputând suporta imaginea. Sau poate din milă? Oricum erau neputincioși. Cine să-l fi lovit și abandonat în maidan, printre bălăriile frânte? Calul privea buimac și încenușat ca printr-un voal de meduză. Nici nu mai avea putere să necheze. Unde-i erau aripile cu care altădată se avânta să apuce coada curcubeului, ori exodul insolit al luminii, năvălind în troiene
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
mă înfrângea, mă deprima nespus de mult. Dura de câteva săptămâni și părea fără sfârșit. Prima zăpadă alburie la începutul lui Indrea, l-a dovedit și pe el, pe calul care refuza să moară-n maidanul plin de gunoaie, de bălării, de ciulini și de ceață. Calul renunțase. Stârvul lui înghețat a mai fost văzut o vreme pe câmp, într-o ciudată agonie pietrificată, până l-au găsit și ridicat, gunoierii. Și eu mă zbăteam între a renunța și a lupta
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]