184 matches
-
că o să pot citi și eu măcar câteva ore, înainte de a adormi, cartea însă îmi pica din mână în chiar minutul în care încercam s-o abordez.) - Ura leagă, i-am răspuns. De ce să-mi leg eu sufletul de ura băloasă, puturoasă, a unei brute? Găsesc eu o casă! Nu mi-a răspuns, s-a sculat, ca în Caragiale și a dispărut câteva minute. Avea astfel de tăceri, ca și când n-ar fi auzit răspunsul. - Și la cei care te apără nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
răspund că nu. Se preface uimit și îmi spune că o să mă învețe el, ca să nu mă fac de rușine. Deodată buzele lui se lipesc de ale mele. Îi simt limba umedă cum se strecoară printre ele ca un melc bălos. Țin gura închisă, cu dinții încleștați. Îmi spune să deschid gura, dar, pentru că eu mă împotrivesc, îmi apucă obrajii cu o mână să se asigure. Gata. Am deschis-o. Nu e nevoie de forță. Cealaltă mână mă mângâie pe amândoi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
icre. Mai târziu, am aflat că David luase ceainicul. Nici unul din părinți nu l-a vrut. ... Prima oară mi-am dorit să dispar în ziua în care a murit grădina Leei. Pe tocul ușii era lipit un melc cafeniu. Sinistru. Bălos. Cu ochi expandați, la capetele coarnelor. Mama m-a tras înăuntru. Toată ziua am scotocit prin dulapuri, prin sertare, prin lada de sub pat. O viață îmi dorisem să mă pierd în sertarele Leei, să râmân singur la ea în bibliotecă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fug în direcție opusă. Sudoarea îmi curge șiroaie pe trup. E roșie. Nu e sudoare. Cercul câinilor se strânge. Îi aud din ce în ce mai aproape. Nu-i văd. Mi-i închipui pe după dune. Trupuri constelive și alungite, capete mari cât bostanul, gura băloasă, priviri turbate și tăioase ca cioburile de sticlă. Alerg. Cad. Mă târăsc. Mi-e frică. Mă ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe de nichel. Coboară. Spițe incandescente de nichel în omoplați, în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul în care zăcea. Treptele se răriseră și mai mult, rămânând doar câteva și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de hârtie, în stânga, sau în dreapta, după poziția profesorului pe catedră și a mea în bancă, mă legam la fălci cu o batistă mare, popească, și așteptam. Dacă mă chema la lecție, mă ridicam în picioare și spuneam fonf, îndurerat și bălos: ― Vă rog să mă scuzați, don' profesor, dar am o durere de măsele groaznică! ― Ah, stai jos, stai jos! răspundea dascălul... Ai vreo măsea cariată, sau o nevralgie? ― Nu știu, don' profesor... știu numai că mă doare de înnebunesc. ― Păi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
am mai zis, Nicanor: înainte de a se coace pepenii. Ce mă tot întrebi? protesta sfioasă Petronia. Acasă, privindu-și nevasta cât era de groasă, Nicanor considera: E din ce în ce mai strâmt, aici! Și pleca, de îndată, la un vecin, care fabrica rachiu bălos din sfeclă de zahăr, într-un alambic, improvizat clandestin, cu un cazan făcut de căldărarii nomazi și o țevăraie de alamă, ce slujise de galerii pentru perdele, în casa lui Țailic Trau, fostul proprietar al factoriei de olane roșii. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
țevăraie de alamă, ce slujise de galerii pentru perdele, în casa lui Țailic Trau, fostul proprietar al factoriei de olane roșii. Într-un rând, acolo îl găsi pe cumnatu-său, Iuga, cel cu mustățile roibe. Iuga gusta, strâmbându-se, din rachiul bălos, până când, rău-mirositorul și grețosul lichid îi deveni familiar. Bău și iar bău, până când, din străfundurile de cuget, îi veni amintirea și porunca de a se transfera lângă soldați în zdrențe, flămânzi de moarte, dezagregându-se între rețele de sârmă ghimpată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
milionul când iei avansul. Am încredere în tine, te-aștept. E o compoziție absolut unică... - N-aștepta nimic! Ghilotina n-a fost totuși o invenție chiar atât de rea. Mă lupt cu niște sarmale cu râturi de hipopotam, uriașe, borțoase, băloase, care mă aleargă pe străzi, cu pelerine enorme din frunze de varză și de viță, împroșcându-mă ca niște sepii cu dâre de smântână și jumări. Când am crezut că le-am păcălit, mi-au tăiat calea, m-au imobilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
31. La 20 de ani viața îți rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți slobode; vieți cu limbile despicate, cu dinți ascuțiți ca de ferăstrău, cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atârnată într-o scamă de soare, tot mai mult, tot mai adânc se simțea trup al zidului sau cel puțin inimă, sau cel puțin umăr, sau cel puțin deget de lut. Dincolo de gratii, libertatea își ascuțea colții, avea un zâmbet bălos, plastic, descompus. Dincolo de gratii, libertatea rânjea ca o lumânare topită pe mormântul spânzuratului. Petru a trăit mult prea ieftin pentru a pune preț pe ambalaje scumpe. Nejustificat era să moară mult prea scump, când în afara sinelui, dincolo de contur și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de spitale, salubre subsoluri cu rafturi frumos lucitoare, îndesate cu morți și resturi din porții de la masa de prânz, de la masa de seară, cu grijă păstrate pentru schimbul de tură, ciozvârte din buturi de porc, tone de ceai rămase de la băloșii bolnavi, sute și sute de pâini mușcate puțin, frânte de mâini tremurânde, pătate cu sos, cu sânge sau muci, păstrate atent în beznă și frig, pe trupuri umane frumos înghețate, bucate gustoase mirosind a formol, mustind din belșug de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
declanșă totul, inclusiv detonatorul din mâna lui Abdulah. Încet, parcă urmărind o imagine desprinsă dintr-un vis sau un film de groază, tânărul Moș Crăciun arab observă cum fata la care râvnise până nu demult îl sărută pe albul cel bălos și mătăhălos direct pe mustața acestuia, o bucată atât de uriașă de păr creț, încât Abdulah avu senzația că e o pătură. Discriminare! se gândi acesta din urmă văzând sărutul mustății. Discriminare!, iar în clipa următoare smuci detonatorul ascuns sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am fost la cenacluri unde prezența ei era hip notică, unde părul ei foarte lung se-nfoia aspru atră gând toate privirile („băi, norocosule, cine-i gagica?“), am fost și la ștranduri sordide, unde nu se putea intra în apele băloase. Când o conduceam spre casă, noaptea târziu (firește, pe sub stele cu șase colțuri), ne opream pe drum, luminați spectral de vreun bec sau de vitrinele vreunui troleibuz care trecea greoi, și ne sărutam în disperare. Nici odată nu ținusem în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
discul ei se scufundase în mare. Ajungea să privesc în jur ca să știu că plecase: băr bații și femeile zăceau pe nisip carbonizați, fu megând... Prin pielea crăpată le ieșiseră coastele acoperite de sare. Marea însăși se umpluse de alge băloase, mucuri de țigări și hârtii. Am rătăcit pe plajă ore-n șir, lăsând valurile să-mi ude tălpile goale. Seara, am găsit la bar o femeie oarecare și am iubit-o apoi întreaga noapte, udând-o cu lacrimi și cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
rupt filele-alt înger curvar ce-și urca turbionii pe frunte cu un umed și-nscris legământ că mirare de-n zile mă sunt e prea aproape de sol-ul ce-l cânt: nu-i așa că am aripi de-o seamă cu dragonul bălos fecundar nu-i așa că piticul de-s ia-mă să m-alinți să mă crești în za dar nu-i așa că și suntem de-o teamă cât e coarda sărită la arc nu-i așa că săgețile-n stea mă aruncă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
adânc, unde se încurcau cățelele chivuțelor. Câinele croitorului se oprea departe, mirosea și, cu ochii lui ageri, își alegea potaia. O târcolea înfiorat, cu coada ridicată, mârâind. Se apropia și lătra scurt. De sub colții albi scotea limba lui lungă și băloasă, urla aproape de cățeaua înspăimîntată și se lingușea. Vinețiii oltenilor se repezeau și ei și se încăierau. Dulăul nu se juca. Rânjea o dată cu ochii aprinși și se zvârlea spre ceilalți. Trupurile se încolăceau, se înnodau, zvâcnind scurt, și măturau pământul. Își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și ofilea frumusețea cu aiurelile acelea de ablative și perifraze, cu ista veritas, etiam si iucunda non est, mihi tamen grata est (Cicero: „Acest adevăr, deși nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
statul, mulți cetățeni se comportă ca niște slugi leneșe și hoațe. Cel mai infect drog rămâne lingușirea. De râie scapi ușor. Ea nu e ca lingușirea. Trepădușii știu că de la înaltele mese rămân întotdeauna lături consistente. Lingușirea este o admirație băloasă. Câinele se gudură pe lângă stăpân și latră la străin. Există femei care procedează invers. Peste tot în lume lingușirea este subvenționată. Stă la îndemâna oricui să zugrăvească cu noroi o valoare. Ne mâncăm cu atâta poftă unii pe alții, de parcă am
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ducea Încetul cu Încetul pe clienții localurilor pentru cupluri la un sistem ușor diferit, care putea fi considerat fantasma culturii oficiale: sistemul sadian. Într-un asemenea sistem, pulele sunt toate la fel de rigide și de enorme, sânii siliconați, pizdele epilate și băloase. Clientele localurilor pentru cupluri, care adesea erau cititoare de Connexion sau de Hot Video, Își propuneau pentru serile lor un obiectiv simplu: să fie penetrate de cât mai multe penisuri enorme. Etapa următoare, pentru ele, era În general constituită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să mai spun. Ochii Annei se plimbă pe fața lui schimonosită, iar ea se luptă din nou cu o senzație de greață pe care și‑o stăpânește în ultimul moment. Asta ar fi o chestie: să borască pe palavragiul ăsta bălos. De acum înainte n‑o să ne mai despărțim niciodată, nu‑i așa, Anna? Acum ești prietena mea în fața clasei, numai a mea. Plimbă ursul! În sfârșit! Întotdeauna îți ia așa mult? La o jumătate de oră după ce au părăsit toaleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mare decât bălțile de prin părțile noastre și m-am oprit cu gând să-mi potolesc setea. Of, of. Ce mai apă aveau și ăștia! Verzuie, călduță și cu gust dulceag. Moale și cleioasă, precum pământul din jur, stătut și bălos, abia bătut de vânt, nu ca glia din munții mei Înalți și falnici, din care izvorau ape limpezi și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum de-or fi În stare să bea oamenii ăștia asemenea apă, m-am Întrebat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Nu mai văzusem nicicând un pește atât de mare. Gras, lucios, argintiu, nu ca ai noștri - subțiri, numai mușchi, cafenii sau verzui. Am adulmecat peștele ăla. Mda. Nici mirosul nu era ca al peștilor noștri, dar tot pește era. Un bălos de pește gras, asta era. - Cum l-ați prins pe tatăl ăsta al peștilor? am Întrebat, dar uscățivul mi-o reteză: - De ce vrei să vadă Siloa ce faci? Ești sigur că tu ești trimisul? continuă el, fără să aștepte răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el. Erau slabi și mâncau gângănii de toate felurile. Aveau capre și țapi pe care-i târau după ei și pe care-i puneau să doarmă noaptea În țarcuri. Mai creșteau niște animale mari, cocoșate, cu gât lung și limbă băloasă. Animalele astea se adăpau rar, erau mai Înalte decât un om, iar ei le numeau cămile. Nu știau dacă ei se luaseră după cămile și beau foarte rar, sau dacă ele se luaseră după ei. Poate că fuseseră așa, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era o pădure umedă, În care florile cu miros dulceag sau de hoit abia dacă vedeau lumina zilei și În care nopțile erau mai gălăgioase decât zilele. Dintre trunchiurile copacilor se ridicau lăstari plini de țepi, pe pământ creșteau frunze băloase și mari, șerpi abia ghiciți țâșneau din bălți puturoase, iar păsări galbene și albastre chirăiau precum babele, cuibărindu-se prin frunzișul ce părea să nască niște nori numai ai săi. Eu deschideam drumul, Logon mă urma la doi-trei pași, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]