659 matches
-
Eu scriu. Voi lua o cafea foarte-amară. Iubita-mi tîrăște-un sicriu, Prin somn, către mine, de-o sfoară. într-însul sînt solnițe mari Și pajiști cu vîrfuri de ace. Oh!, vrea să mi-l deie în dar, Trăgîndu-l pe calde băltoace, Din vis, ca pe-un fagure strîmt. Iar coapsa ei plată-i cum ceasul Pe care-l aud, surîzînd, Deja țăcănind parastasul...
Cîntec vesel de iubire by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16097_a_17422]
-
ce mă urmau orbi ținîndu-mă de mînă fără să știe ca pe un baston alb. A crescut noaptea A crescut noaptea și a scăzut ziua. La vîrsta ta toate par acum mai clare. Dimineața pe trotuar o monedă scăpată în băltoacă ruginește singură. Un umăr căzut deodată. Un vîrtej din senin. Frunze de aur năclăit în aer. Greața viitoarelor mame. Ciripitul, ciripitul ca într-o maternitate învolburată de păsări. De pe pereți se desprind încet frescele umede ale acelor ani. Adorm cu
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
iarăși sufletul e o biserică plină de cărucioare goale Peisaje de la subsolul memoriei cu niște pâini mari la subțioară ne plimbăm pe alei conversând despre viețile scurse-n pământ lung privește în urma noastră tatăl meu plecat cu fața-ncercuită de o băltoacă albastră copilul rămas singur în întuneric simte cum i se topesc mâinile lichidul lor se întinde pe masă
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
adevărul, fără rău binele n-ar lua formă, fără criminali n-ar mai apărea sfinți. Binele e aleatoriu, răul necesar, n-am spus-o eu." Tânăra mă lăsă baltă, cu ochii după alt mușteriu. Fulgi de absolută puritate aterizau în băltoace, dispărând cu grațioasă spontaneitate. Dintr-un difuzor gigantic, acoperind jumătate din urbe izbucniră sunetele unei manele: da, da, da și nu, nu, nu.
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
nici nu-ți permite de a rupe lanțul, de a aduna plasele, departe-s serile infantile ale iernii la lumina lumânărilor.. De-a lungul aleii duzilor ceasul, ecran rupt, fixează ora 16.15 și un copil mândru sare peste o băltoacă; adolescenta, machiaj negru decis îi destăinuie prietenei că vrea să se refacă, a excedat cu rimel, fratele celeilalte are douăzeci și opt de ani, dar în opinia ei pare chiar mai tânăr; metroul aleargă, reptila tunelului, o stație, universitara urcă și le
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
momentul în care aceeași nație a aflat, oripilată, de atacurile animalice din avion ale unor suporteri rapidiști asupra unuia dinamovist n-au trecut decât vreo două ore. Exact timpul suficient pentru a metamorfoza invocatul sublim într-o respingătoare și puturoasă băltoacă de vulgaritate, brutalitate și primitivism. Pentru că, spre deosebire de străbunul său, care se deplasa per pedes, mitocanul de azi circulă cu avionul, scena care ne-a făcut de râsul Europei s-a petrecut în aer. Protagoniștii ei nici măcar nu sunt conștienți că
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
au purtat cu inconștientă și sclipitoare mândrie. Redescoperim un Sebastian cu lecturi intense și variate, comentate prompt și adecvat, din literatura franceză, de la Hugo („trebuie citit fără mofturi, cu sentimentul drumețului pornit la drum lung, și prin iarbă, și prin băltoace, și prin frunze putrezite, știind că o pădure nu este o sală de recepție”), la Romain Rolland. Un Sebastian atent la însoțirea subtilă a muzicii cu textele, cu stările, cu orașele. Un cronicar de finețe care, însă, nu devine monocord
Albumul Sebastian by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3095_a_4420]
-
imperturbabile. Dar fiorul solidarității beligerante era mai puternic decît mărunta discordie literară dintre cei doi. La fel, o tentă memorabilă răzbate din împrejurările în care autorul își mărturisește cu cavalerism lașitatea: la Eforie, copil singur pe plajă, calcă într-o băltoacă, din care se ridică plat, către fața apei, leșul unui înecat. Copilul fuge și nu spune nimănui. Internat la spitalul Filantropia, Barbu Cioculescu vede în patul alăturat un om fără mîini și fără picioare, plîngînd de disperare, și în loc să se
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
amîndoi să mîncăm la Casa Scriitorilor, ne-am oprit pe parcurs la o "Alimentară" din Piața Amzei. După prînz, la îmbrăcarea paltonului, iată că un nasture lipsește. Să-l regăsim pe drum - slabă nădejde! Afară era zloată, pe jos zăpadă, băltoace, tot tacîmul... Am reintrat totuși în magazinul alimentar. Nasturele ne aștepta cuminte, sub galantarul la care poposisem. Timpul trecu, nasturii rămîn. îi pun înapoi în pungă, iar punga în dulap. Ce se va întîmpla cu acești nasturi după? Un faraon
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
parcă de răzvrătire. Apele ploii săpaseră făgașe adânci, au crestat ulița cu brazde, surpaseră poduri, intraseră prin curți și le zbârciseră cu șuvoaiele lor neîmpotrivite. De vale, unde apele s-au scurs mai cu sârg și s-au adunat în băltoace, câțiva oameni propteau cu pari pereții de chirpici ai unei case spartă la temelie și agățaseră în meri și pruni veșminte și velințe la uscat... Ștefan privise o vreme după tătâne-său, până ce dispăru cu pâlcul de flăcăi în dosul
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
mai cu seamă pe la periferie, șosele cum azi ar fi cele județene, poate chiar mai rău întreținute decît acestea pe alocuri, iar cu stropitul lor era însărcinat Cerul cînd binevoia să se milostivească, în care caz dispărea praful, se înființau băltoacele sau în cel mai rău caz mocirlele, iar gunoaielor li se dau foc prin curți ca la țară și operația aceasta nu binevoia să se întîmple decît o singură dată pe an, și anume primăvara." Scriitorul-gazetar se plimbă pe străzile
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
momentul acesta. --Dar, poate au găsit porci și... --Aoleu, măi omule, măi, ce ți-am spus eu? Mi-am bătut gura degeaba? Mototolea îl privea cu fața sa de bovină disperată, parcă i-ar fi căzut tunul mult visat în băltoaca din care ieșise. --Așa-i, începu să facă scheme cu sughițuri Mototolea, dacă așa a fost să fie...Totuși, cum să vă mulțumesc, bă, frățiorilor? --Du-te, omule, în drumul tău! insistă moș Ion cu milă, văzându-l cât de jalnic este
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
stat cu doamnele să caute cheia să nu vină un hoț să le fure jucăriile... -La scoala, continuă Diana, ... eram în primul an și mergeam într-o toamnă mohorâtă și ploioasa pe un drum de țară înclinat și plin de băltoace, am alunecat și am căzut într-una, mi-am umplut ghiozdanul de apa murdară și mi-am pătat cărțile și caietele, o, cât de mult m-a durut! Bunica m-a învățat să merg pe alt drum pe unde , spunea
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
de Dumnezeu? O raza-a poposit în tristă mea privire, Un înger mi-a raspuns în gând,la gândul meu Și-a venit cu sfiala,ca să îmi dea de știre Că nu tot ce straluce e aur... Și ochiul din băltoaca,de vrea raze să fure, Și el e meșter faur, Dar razele-i nu-s pure... În adâncimi de ape găsești comori uitate. Adâncul din privire-mi în cer ai să-l găsești Și cu privirea ta să cauți hat
INGERUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382847_a_384176]
-
trece foarte greu, parcă și timpul este împotriva ei, ploaia-și revarsă stropii cu zgomotos peste acoperișul de carton al casei, picuri mari încep să pătrundă prin tavanul găurit, Magdalena se apleacă și așează o crăticioară să nu se strângă băltoaca în mijlocul casei, plânge cerul, plânge și sufletul ei, cu cât se apropie mai tare amiaza teama-și pune amprenta peste gingășia ochilor ei mari. Avea deja trei fete frumoase, lumina ochilor ei, iar una dintre ele murise la frageda vârstă
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
ca două pete de întuneric, pe care se mișcau două luminițe. Cei doi jandarmi, plutonierul Gigel Moacă și sergentul-major Guță Bârneață abia își mai târau picioarele. Mergeau cu pistoalele atârnate de gât și cu lanternele aprinse, ca să se ferească de băltoace și să vadă șanțul de pe marginea șoselei. Aseară, un nor burtos își revărsase în zonă o aversă scurtă, ca de vară și dispăruse grăbit la orizont. Unde mai pui că acum, spre dimineață, căzuse cu picuri grei și roua, umezindu
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
dud și coteț de găini, strânsă între calcanuri drișcuite gros și uluci... Din grădina copilăriei mele nu lipsește zgomotul, mișcarea, viața. Pe maidan roiesc copiii, jucându-și arșicele, țurca, poarca, șotronul și barul, pe când văzduhul vuiește de zbârnâitorile zmeelor. Pe băltoace măcăiesc rațele... Ulița răsună de lălăiala câinilor... Pe lavițele dinaintea porților se adună vecinii seara la taifas, ca să-și mai ușureze sufletul de povara vieții. Mi-a fost dragă grădina copilăriei mele, în care tovarăș îmi era credinciosul Azorache, iar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
acum? De cine să-mi fie frică? Cu această stare de spirit am plecat la colindat, deși era prea devreme, deși gospodinele tot mai coceau bolindeții. Cu toate că începuse să burnițeze, nimic nu ne oprea și înaintam triumfal prin noroaiele și băltoacele de pe ulița desfundată. Cred că ne-ar fi invidiat chiar și Alexandru cel Mare sau Napoleon. Pe la garduri, câinii mușcau furioși scândurile văzându-ne așa de îndârjiți. Când ajungeam la o poartă, la comanda scurtă a lui Ilie, urlam din
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
bolindeți! Vreau bolindețiii! Hâââ! Atunci Ilie a ridicat bățul și s-a luat după mine: -Stai, mă, să-ți dau eu bolindeți! Stai să-ți dau bolindeți! Instinctul conservării mă puse în mișcare. Alergam pe mijlocul uliței, prin mocirlă și băltoace, strigând disperat : -Să nu dai! Nu da! Nu da! După ce mă fugări, Ilie se întoarse la ceilalți și toți plecară râzând, dispărând în întuneric. Rezemat în băț, plângeam deznădăjduit. -Ce mă fac eu acum? Am rămas de unul singur! Singur
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
imediat în ajutor. Așa că bagheta ei magică mă atinse în scăfârlie : -Am rămas de unul singur? Adică...UNU. Începui să râd: unu, unu! Mai puțin decât doi. Asta e! Încurajat, am strâns în mână bățul și am pornit militărește prin băltoace, fleoșc-fleoșc, hotărât să atac fiecare poartă cu „unu, unu”. Să vezi minune! A ieșit gospodina cu un bolindete, spunând miloasă : -Ține, mă, mititelule! Singurel, singurel!...Drăguțul de tine! Altă viață. Când am introdus în traistă primul bolindete, am simțit că
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
băiete! Umple traista, nu sta după sobă! Hotărât, pun bățul pe umăr și plec la colindat cu miraculosul „unu, unu!” Eram bucuros, optimist, mai ales că burnița se oprise, iar printre norii răsfirați își făcea aloc zâmbetul lunii, care învăluia băltoacele cu pânze lucitoare. Mulțumit, după fiecare bolindete primit, mângâiam traista care se umplea încet, încet. Preocupat cu urătura și bolindeții, nu am observat că în urma mea, la vreo douăzeci-treizeci de pași, se tot profila o umbră mătăhăloasă. La început, am
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mămichii, iar eu eram Făt Frumos. Bățul din mână mi s-a transformat într-un paloș fulgerător, iar șuvițele ei blonde mi se păreau bucle de aur strălucitor revărsate până la brâu. Unde nu-ncepui să dau cu paloșul în fiecare băltoacă întâlnită în cale. Ca să omor balaurii care aruncau flăcări spre Cosânzeana mea. -Nu mai da cu bățul, că mă stropești! m-a certat Lisandra, aducându-mă la realitate. Am tăcut și n-am mai dat cu paloșul în băltoacă. Dar
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
fiecare băltoacă întâlnită în cale. Ca să omor balaurii care aruncau flăcări spre Cosânzeana mea. -Nu mai da cu bățul, că mă stropești! m-a certat Lisandra, aducându-mă la realitate. Am tăcut și n-am mai dat cu paloșul în băltoacă. Dar... trebuia să-mi protejez Cosânzeana, să n-o fure zmeii. Și zmeii lătrau furioși de rupeau gardul. Unde nu mă repezii cu paloșul și le retezai capetele ivite printre scândurile gardului... Cosânzeana mea iar mă aduse la realaitate : -Nu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Îl reprezenta pedepsirea vinovăției. Și poate că era adevărat. Dar vinovăția cobora și Înlăuntrul său. Se asemuia pe sine Însuși cu Iacov, prins În lupta lui nocturnă cu Îngerul. Continua să se zvârcolească dizgrațios, asemenea unui trecător căzut Într-o băltoacă de apă Întunecată, unde Îi va fi fost dat să se Înece. Cerul al Treilea nu era complet, atunci când ajunse În tavernă. Locul lui Teofilo era neocupat. Pe masă se afla un ulcior mare cu vin, la care cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-un triumf de bronz. Își frecă degetele de haină, mânios. În curtea interioară, străbătu din nou orbitele celor șapte planete și Își dădu drumul să cadă pe rămășițele fântânii. Apa susura dulce lângă el. Își Înmuie o mână În băltoacă și o duse la frunte. Contactul răcoros Îl făcu să Își revină de-a binelea. Efectul vinului se risipea Împreună cu orele nopții celei mai adânci. Simțea cum ideile Începeau să i se limpezească, chiar dacă un vârtej de imagini și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]