575 matches
-
amurgul. Lăsă racla lângă un bătrân paznic al pădurii, cum îi zicea bunu-său teiului pentru că pomul ăsta ferea codrul de năpada răuvoitoare a buruianului mai mic, mai mare. Și găsitul ăsta își lăsase bejenite prin jur îndestule frunze dup-o bănuită ploaie de curând căzută. Erau, pesemne, din cele mai plăpânde, lipsite de vigoarea păstrării legăturii cu pomul. C-un braț de foi fragede, încă verzi și răcoroase, își va așterne patul, căutând somnul după îndestularea c-un coltuc din turta
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
titularului dreptului. (2) Curtea poate pune în balanță interesele părților și poate, în special, lua în considerare potențialul prejudiciu care derivă pentru fiecare dintre părți din acordarea sau refuzarea ordinului. (3) De asemenea, Curtea poate dispune sechestrarea sau confiscarea produselor bănuite că ar încălca un drept conferit de un brevet sau care îl încalcă, pentru a împiedica introducerea sau circulația acestora în circuitele comerciale. În cazul în care reclamantul dovedește că există circumstanțe care ar putea pune în pericol recuperarea daunelor-interese
ACORD din 19 februarie 2013 () [Corola-llms4eu/Law/281654]
-
sân alb avea, ca marmură, rotund, ba nu formă de pară, șarpe la vânat a crin mirosea, a mir în mintea fiecăruia înflorea... Cineva a aruncat o piatră în apă sau a căzut chiar ea? Mulțimea hipnotizata caută în luciul bănuit, o umbră abia întrezărita, o carte rătăcita în labirint prin albul nunții și negrul din moarte. Pe celalalt mal lacrima statuia zeiței, o lacrima roșie în formă de inimă. El îi pictă pe umăr o carte în formă de stea
STATUIA ZEIŢEI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377534_a_378863]
-
tot timpul de faptul că au salariile cele mai mici din sistemul bugetar, dar și faptul că din declarație lipseau, cu sau fără intenție, insinua el, unele precizări. De exemplu, ferma de păsări a profesorului dar și cea de caprine, bănuită a fi una aducătoare de beneficii deloc de neglijat. Într-adevăr în curtea casei bătrânești viețuiau, numai ele știau cum, cinci găini, cele care furnizau o omletă la două zile, dar și o capră vârstnică, care producea cam un pahar
CONTROLUL AVERILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382014_a_383343]
-
și haruri - la fântâna sticlindelor daruri MULȚI ANI mulți ani - nu-nseamnă motiv de trufie: doar să privești - cu liniștea soarelui lumea-n ochi - iar privirea maiestuos transatlantic - să-nainteze - trainic - prin mrejele tulburi de alge - printre bancuri de scoici bănuit perlifere - printre bancuri de pești sumedenii brăzdând neguroase mituri de chiți și s-ajungă - în fine - dar negreșit - la locul de proapăt susur Luminii NINGE... ninge : artileria și-a micșorat pulverizat - microscopic - proiectilele albe - spre-a obține astfel mărirea - halucinantă
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
-o. Cu cât suntem mai puțin trăitori ai Crucii, cu atat mai mult ajungem consumatori de îndoieli, amăgiri, bănuieli. Fără a trăi Crucea lui Hristos, ne îndoim și îndoim pe alții, amăgim și ne lăsăm amăgiți, bănuim și ne lăsăm bănuiți. Înălțarea Sintei Cruci sau Nașterea Sfintei Cruci în sufletul fiecărui om înseamnă, dincolo de toate, certitudinea Învierii. Dumnezeu să ne învrednicească de o astfel de Nastere! La Buhusi, de zeci și zeci de ani se organizează, de Ziua Crucii, pe 14
14 SEPTEMBRIE ZIUA CRUCII, „BÂLCIUL ANUAL” SI ZILELE ORASULUI BUHUSI de MIRON IOAN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381107_a_382436]
-
cu toții într-acolo, înspre departeeee! Spre cât mai departeeee!... * La un moment dat, un mănunchi de scântei orbitoare îi săgetară împletitura de unde și, pe loc, se năimi parte la cele aflate, la noile adevăruri, unul desprins dintr-o aducere-aminte, abia bănuit, dar acum deslușit: ieșise! Pătrunsese în lumina din tărâmul oamenilor... Și curse mai departe zglobiu, strecurându-se printre vinovăție și bucurie, vinovăție, că încălcase spusele Mumei și se abătuse de la drumul scris, bucurie, că împlinise dorința murmurelor-suflete de morți de-
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
de zăpada sticloasă, ferind cu gingășie ochiuri verzi din care răsăreau ghiocei parfumați. La un moment dat, pâcla de sus fu străpunsă de suliți de soare care auriră pentru câteva momente locul unde se afla. Mai ridică o dată privirea spre bănuita muchie de unde sărise, apoi plecă mai departe, fără să conștientizeze minunea lăsată în urma privirii sale: o scară lungă, în culorile curcubeului, cobora de-acolo până la baza muntelui, în locul în care se trezise alt om... Da, cu siguranță un altul! Căci
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
stăruințele lui Paul al III-lea, s-a decis să picteze, în 1537, Judecata de Apoi, colosala frescă ce acoperă peretele din fund al capelei. Patru ani i-au trebuit lui Buonarroti să-și desăvârșească zisul, ducându-l dincolo de hotarele bănuite ale cutezanței artistice. Pretutindeni vedem antropomorfismul său exacerbat și energic: o supralume de atleți musculoși și goi, triumfători sau damnați. Nimeni până la el, și mult timp după aceea, nu a mai îndrăznit să izgonească din cer „moliciunea” cucernică și temătoare
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]
-
pe statul de plată și foarte bine văzute de tovarășul inspector, respectiv tovarășul director. Sau ce să mai vorbim de profesorul de gimnastică, cel căruia elevii cu umorul lor de neînțeles îi spuneau Cauciuc, apreciind astfel flexibilitatea sa de excepție, bănuită a se datora lipsei coloanei vertebrale, care după nici doi ani de la încadrare avea toate sporurile posibile, inclusiv cele de vechime în muncă timp de treizeci de ani. În aceste condiții este ușor de înțeles de ce foarte tinerii Trică și
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
în special clasică, după cum observase. Pe altul, evidențiat prin leduri multicolore, se orânduiau în translucide cutii CD-uri cu muzică relaxantă. Al treilea perete, ocupat parțial de-un dressing, etala în mijloc, drapată de o catifea portocalie în falduri, o bănuită fereastră. I se recomandă s-o țină permanent acoperită, căci lumina era dată din tavan și din fiecare colț al încăperii. Totul funcționa cu senzori. Oriunde s-ar fi aflat, era iluminat, iar în rest, întuneric. Dacă ar fi cercetat
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
puțin să păstrăm neîntinat prinosul de moștenire de la străbuni. Piatra de temelie a dezvoltării oricărei civilizații este cultura. Liantul care leagă cărămizile este spiritul de solidaritate dintre oamenii de cultură. Scriitorii, vrednici ucenici înzestrați cu har divin, stăpâni ai tărâmurilor bănuite și nebănuite, reale și visate așadar, pot schimba soarta lumii în bine cu puterea cuvântului care zidește marea creație universală”. Primiți, vă rog, salutul meu de suflet, din Vaslui! (articol preluat din ziarul Meridianul) Referință Bibliografică: UN SALUT DIN VASLUI
UN SALUT DIN VASLUI, DIN SUFLETUL MEU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372591_a_373920]
-
că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă. A te apropia de mare presupune a păstra neatins edenul ca întreg tezaur sufletesc. Universul edenic pentru poet sunt vechile rădăcini care conviețuiesc cu tendința spre înălțimi, spre lumină, spre bănuite zone de combustie purificatoare sau de reviviscență miraculoasă, această simbioză crează mitul mării ce se suprapune peste eden: Adă-mi tu planeta care te conduce/acolo unde blonde transparențe răsar/ și ziua-ntreagă să răsfrângă, în oglinzile- albastre/adă-mi
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
-Și...ziceți că o să cânte?șoptiră cei înțepeniți. -Sst! Sigur o să cânte, sâsâi mustăciosul. Nu vă mai mișcați! Cei din jur înțepeniră și mai tare, ținându-și respirația, holbându-se cu gurile căscate. Ochii le lăcrimau de atâta concentrare. Însă, bănuitul cuc din vârful stâlpului privea îndiferent în eter, nepăsător la atenția înțepenită a celor de jos. Iar aceștia nu înțelegeau de ce a zburat acolo și de ce stătea așa, degeaba și nemișcat. Ce are de gând? Ce urmărește? Nu-și dă
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă.A te apropia de mare presupune a păstra neatins edenul ca întreg tezaur sufletesc.Universul edenic pentru poet sunt vechile rădăcini care conviețuiesc cu tendința spre înălțimi,spre lumină,spre bănuite zone de combustie purificatoare sau de reviviscență miraculoasă,această simbioză crează mitul mării ce se suprapune peste eden:Adă-mi tu planeta care te conduce/acolo unde blonde transparențe răsar/și ziua -ntreagă să răsfrângă,în oglinzile- albastre/adă-mi
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ștefan Dumitrescu nu versifică frumos și cu talent în cadrele unui lirism știut sau bănuit numai, ci își creează propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referință. Fiecare din poeziile sale este o deschidere către o lume creată de el, o lume în care păsările umblă înarmate și se cântă din ruine ca din fluiere
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ștefan Dumitrescu nu versifică frumos și cu talent în cadrele unui lirism știut sau bănuit numai, ci își creează propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referință. Fiecare din poeziile sale este o deschidere către o lume creată de el, o lume în care păsările umblă înarmate și se cântă din ruine ca din fluiere
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
o altă lume „I se păru că totul s-a schimbat în jurul ei.“ Aici „nici o durere, nici o teamă, nici o sfială, ci numai o copleșitoare, amară bucurie a ființei ei adânci ca și cum s-ar fi trezit cu un alt suflet, niciodată bănuit, și într-un alt trup, mai fericit mai dumnezeiesc...“17. Toate aceste încercări au rolul de-a o pregăti pe Dorina, de aceea există o serie de recăderi la condiția profană, ea nu este pregătită, încă, să dobândească condiția desăvârșirii
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
antisemită îi unește pe studenții în drept de la Universitatea din Iași, care se organizează încă din 1919. Mișcarea se intitulează Garda conștiinței naționale. Între 1919-1920, acțiunile cuprind Universitățile din Iași, Cluj și Cernăuți. Luptele împotriva studenților evrei și a profesorilor bănuiți că ar aparține stîngii suspectate de bolșevism sînt violente. Într-o carte Pentru legionari apărută la Sibiu în 1936, Codreanu își amintește: "Studenții comuniști purtau, drept uniformă, șepci rusești. Mijloacele de a purta altceva nu le lipseau, însă ei și
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
numai de interesele de partid. Ne grăbim deci a recunoaște că, din toate alegerile efectuate în această perioadă de 14 ani, cea dentîi alegere, din 1866, urmată îndată după votarea Constituțiunii, a fost aceea a cărei sinceritate e mai puțin bănuită. Și cu câtă recunoștință. țara nu-și aduce aminte de binefăcătoarea intervenire a șefului statului, prin o scrisoare deschisă către primul său ministru, prin care arăta Înalta Sa Domnească voință ca țara să se manifeste în libertate la alegeri. Președintele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
prafesorul", acela-i altu'... Profesorul Al. Dima, discipol al lui Vianu, făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori marxiști și portari leniniști. Discursul lui despre literatura lumii fascina orașul. "Parantezele" lui (cînd ruga studenții să nu mai noteze, bănuiți de ce!) făceau deliciul galeriei. Îi plăcea și să se alinte, alintările lui Falstaff în preajma jupînițelor. Părăsea catedra, se-apropia de prima bancă, unde luau notițe frumoasele anului, topite, își rezema burta (interbelic-prezentabilă) de vreun caiet și se indigna alintat: vedeți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și învățăceii săi, atît de părintește răzgîiați de acesta. Știam că-i ajunsese, prin aceiași răzgîiați discipoli, la atelier, și că îl deranjase. Ce era de făcut? M-am apropiat cu sfială și l-am salutat respectuos, recunoscînd pe loc bănuita indispoziție ce i-a produs-o textul. Mai mult, l-am și asigurat imediat că, în buna mea intenție, n-am vrut decît să contribui la augmentarea legendei sale. Bine, bine, dar cum... a căzut replica maestrului. Cu dicția aceea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gura. Cum o deschide, o mitralieră începe să clămpăne și să împroaște cu gloanțe oarbe: mizerabila situație generală, bogătanii vs oamenii cinstiți dar muritori de foame, mai bine era..., dezordinea etc. etc. Și, în finalul tiradei îndîrjitului păgubos... de pe Concorde, bănuita replică: Dom' le, ce-aș mai ieși eu la drumu' mare... Și-i iau vorba din gură: Cu mitraliera, nu? Da, cu mitraliera... Îl opresc: Gata, sînt lămurit, apropo, cît mai e cotizația la partid?... Și finalizez: Fii atent, se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lesbiană, iar forța romancierei Françoise Choquard stă tocmai în inducerea acestei percepții. Ea însăși elvețiană, își întreține cititorul în lentoarea scurgerii timpului sub cerul sudului, atît de propice lascivităților, fie ele și vag deviate. Cînd te aștepți însă la scena bănuită, hop, apare bărbatul. În carne și oase sau doar în memorie. În memoria atît de senzual-acută a evadatelor. Și astfel, pe tot parcursul "Drumului spre Lipari", în preajma lor se tot ivesc fie masculi bronzați, fie doar umbre ale celor cîndva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i viziune faustică despre Liszt, Concertul nr. 1 sunînd ca în febra primă a compunerii. (Nu mi-am putut reprima insidioasa suspiciune și, în pauză, m-am strecurat printre minunații din orchestră, încercînd a le lua pulsul: nu, nimic din bănuitul histrionism nu era perceput astfel de experimentații meseriași; dimpotrivă, superba nălucă îi cucerise realmente și la repetiții și, iată, îi cucerea și acum, în concert.) La reluare, Arleziana lui Bizet a amplificat spectacolul magiei. N-ar fi fost înmărmurită mirare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]