798 matches
-
se ambalează Mihai -, la care se adaugă temperamentul Sătenilor. Deci asta era, numai atît... surîde Maria fericită, absentă la vorbele lui Mihai, turnîndu-și singură un deget de vodcă. Vrei? întinde puțin sticla. "Ce naiba-i cu ea? aruncă Mihai o privire bănuitoare femeii. Dacă n-a venit să-mi ceară s-o las în pace pe Doina, ce vrea??" Te-am întrebat dacă vrei vodcă? arată Maria cu privirea spre sticla din mîna sa. Poftim?! A, da, mulțumesc! Mărturisesc surîde Mihai, ducînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
regulă, Îmi zise. O să arunc o privire la conținutul rucsacului, dacă nu vă deranjează. În caz contrar, nu v-am putea lăsa să-l scoateți din incintă. — Mi se pare corect. O să mă spăl mai Întâi pe mâini. Mă privi bănuitor. — Vreți să vă uitați? l-am Întrebat. Fac minuni cu o periuță de unghii. Omul scutură din cap. Mergeți, atunci, dar grăbiți-vă. Am zorit către toaletele de la etaj, ca să-mi curăț cât mai bine degetele de cerneală. Deși m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că polițiștii ăștia nu par deloc proști sau rasiști. Deși, nu poți să știi. Dar Își vor da seama dacă li se ascunde ceva și, În cazul În care Derek se face vinovat de asta, vor deveni al dracului de bănuitori. Pe lângă noi trecură doi puști pe skateboard-uri vechi și prăpădite, gonind ca vântul. Aveam impresia că se demodaseră deja, dar poate că reveniseră deja În forță. Zilele astea, totul părea a accelera din ce În ce mai tare. Ca skateboard-urile. Copiii luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Zău așa, Lou, doar nu ești mama... — Zi mersi că nu sunt, se rățoi ea. Destul de departe pentru ca Linda să se supere, ai? — Crede-mă, nici n-a dat pe acolo, insistă Derek. Nu am văzut-o. Lou Îl privi bănuitoare. — Și apoi ce s-a mai Întâmplat? Un tren hurui pe sub pod. Speram că asta nu le va distrage atenția. Personal, eram atât de jenată că eram de față, Încât nici nu deschideam gura și mă străduiam să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la urmă, Gabriel. Am fost la ea. Dar voiam să știu ce gândești dumneata. Stella nu se număra printre admiratorii fervenți ai părintelui Bernard. Era tipic pentru preot să aibă admiratori fervenți. Nu-l antipatiza, așa ca Brian, dar era bănuitoare. De altfel nu credea în Dumnezeu. Dar nici mulți dintre admiratorii fervenți ai părintelui nu credeau. — Și ce v-a spus? îl întrebă Gabriel. Întrebarea fusese dictată de o gelozie lipsită de noimă. Gabriel simțea foarte des împunsătura unor gelozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Foarte arătoasă. Și ce lucruri minunate i-ai povestit despre mine? Absolut nimic. S-ar zice că i-ai căzut cu tronc la inimă. Nu vrea sub nici un chip să te vadă însurat, răspunse Emma, a cărui minte ascuțită și bănuitoare sesizase într-o secundă substratul amabilității lui Alex. — S-ar zice că însurătoarea mea preocupă pe toată lumea. „Uhuu! Uhuu!“ — Asta-i mama care o cheamă pe Ruby. Pe servitoare? Ei, uite-o din nou pe fata aceea! Hattie și Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că respectiva aparență de groază era simulată. Își și imagină un grup de indivizi pândind după colțul străzii, avizi să-și împartă roadele jefuirii unui oraș fără poliție, dar nedispuși să-și asume riscul unui atac direct. Se simțea indiferent, bănuitor, fără simpatic. Pentru că. dacă fata era inocentă, ce căuta singură într-o asemenea noapte? Cu brutalitate îi mârâi respectiva întrebare: ― Sunt fără protecție, șopti ca, mi-am pierdut serviciul săptămâna trecută pentru că nu voiam să ies cu patronul și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe al treilea. Ridică o sprânceană. ― Evident, asta nu-i decât o ipoteză. Gosseyn renunțase să mai creadă că a avut vreodată două corpuri. Tocmai voia să i-o spună pe un ton batjocoritor, dar se răzgândi. Își îngustă ochii, bănuitor. Tipii aceștia urmăresc un anume scop de încearcă să acrediteze o asemenea idee. La prima vedere, totul părea obscur și fără semnificație, dar el nu trebuia să uite că nici o clipă nu ieșise în mod real de sub controlul bandei. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
coroiat, un trup puternic. Chiar de la început, poziția lui Thorson îi fusese evidentă. Omul de care toată lumea se teme, agentul lui Enrc. Acum ochii lui întunecați îl cercetau pe Gosseyn. ― Încă nu te-ai îmbrăcat! ― zise el tăios. Privirea lui bănuitoare inspectă întreaga cameră. Deodată Gosseyn îl văzu într-o altă lumină. Venit din stele, acesta ajunsese într-un sistem solar străin. Aici, pe Pământ, înconjurat numai de necunoscuți și acționând pe baza directivelor unei autorități îndepărtate, el se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
anume. Se scuză, Întinzându-și pantalonii de la pijama. Se străduia să arate cât mai demn posibil. Cu greu, reprimându-și un icnet de durere, Emma ieși din cadă. — Nu contează, nu-i nimic, Îi spuse. — De ce stai În baie? Întrebă bănuitor Kevin, t-te s-simți rău? Mori? — Da’ ce spui acolo, broscoiule! râse Emma neînțelegându-l. Aruncă pantalonii uzi În coșul plin de rufe murdare. Mâine trebuia neapărat să-și facă timp pentru mașina de spălat. — J-jură că nu mo-mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
milă pentru acel om care putea să aibă vârsta tatălui său și trebuia Încă să mai bată orașul În lung și În lat, călare pe o motoretă, ca un adolescent la prima lui slujbă. — Doamna Solari? spuse străinul, privindu-l bănuitor. — Poate mă căutați pe mine..., preciză Sasha. Privirea rușinată a celuilalt Îi aminti că era gol și cu fața Înspumată. — Trebuia să Înmânez asta. Era un coș uriaș cu lalele albastre, atât de mare, că nici măcar nu Încăpea pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bine, după fractura pe care o suferise, și acum funcționau ca un barometru - anunțau ploaia care trebuia să vină, sau necazurile. Înghiți În grabă cafeaua. Ce anume era scris? Întrebă forțându-se să pară indiferentă. — Nu l-ai primit? Întrebă bănuitoare numărul 13. Emma clătină din cap. — Ai să vezi că-l primești astăzi. Cu vocea ta, ești singura care satisface clienții, o asigură. Dar nu o privea. Fixa sârmele de Înaltă tensiune suspendate ca o pânză de păianjen, dincolo de geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o lua de la capăt, suspină Emma. Pentru o clipă Întâlni privirea uimită a vecinei sale de cabină, care se aplecase În spatele peretelui despărțitor. Toate telefoanele tăceau. În salonul call-center-ului domnea o tăcere de muzeu. — Ce ți-a spus psihologul? Întrebă bănuitoare. — M-a sfătuit și m-a convins să mai Încerc odată, minți Antonio, care nu se prezentase nici măcar o dată la psiholog, nici nu știa cum arată la față. Când fusese dată sentința de separare, ca să poată limita pretențiile Emmei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sexuală. Verificările dăduseră rezultate liniștitoare: ambele Îl aveau normal. Și totuși, Valentina continua să se Îndoiască de faptul că Într-o gaură atât de mică ar putea intra un organ masculin gros ca un știulete. Și dacă mă dezvirginez? Întrebă bănuitoare răsucind Între degete degetarul acela de vată. — Cu atât mai bine, scapi de-o grijă. Era mai bine dacă mă dezvirgina un OB și nu Oberdan. Apoi izbucniră Într-un hohot de râs, căci Oberdan era versiunea lungă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atât de mizerabil plătiți slujitorii statului, spuse Lorenzo. Și tatăl lui era un slujitor al statului - era judecător la Curtea de Apel. — Ta-tatăl meu are o g-g-grămadă de pi-pistoale, spuse Kevin cerșind patetic atenția lor. — Da’ tu de unde știi? Întrebă bănuitor băiețelul cu ochi azurii ronțăind un cartof. — Le-am văzut. Fețele Înroșite ale celor trei băieței se Întoarseră spre el. Profitând de clipa aceea de atenție, Kevin se avântă să descrie colecția lui Antonio. Tata ținea mult ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mama pusese să-l construiască de teamă ca nu cumva Kevin să cadă de pe balcon. Tati Îl trase pe Kevin lângă el și Îi puse În părul creț umbreluța furată de la petrecerea Camillei. Da, spuse Valentina. — Și mama? Întrebă Kevin, bănuitor. — Și mama, Îl asigură Antonio, Împingându-i apoi În salon, căci afară se lăsa răcoarea. Seara era Încă rece, era abia Început de primăvară. Kevin puse În aparat Regele Leu și se cuibări pe divan. Locul lui era În centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zilei, Pablo a umblat nestingherit prin oraș, trimis de Christina după diverse cumpărături, fără să-l Întrebe nimeni dacă el o ucisese pe asistentă, sau altcineva. Abia spre seară, cînd Marychka l-a adus pe Kiki acasă, s a uitat bănuitor la Pablo și, trăgînd-o deoparte, În dormitor, a Întrebat-o În șoaptă pe Christina cine e omul acela. Christina i-a răspuns tot În șoaptă, nițel Încurcată, că e un domn pe care l-a cunoscut la Marea Spirală, venit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din spatele casei. Umbla la Întîmplare pe cărările muntelui, prin desișuri și surpături, căuta fără să mai caute, ca unul care nu mai avea ce găsi. Deocamdată, nu văzuse nici un turn pe unde cutreierase. Întîlnise doar cîțiva munteni care Îl priveau bănuitor. Nu prea avea figură de geolog. De aceea, dacă vreunul, după ce-i da binețe, se interesa ce treburi Îl mînaseră Într-acolo, ridica mai degrabă din umeri. Caut ciuperci, zicea. Aha, Înseamnă că totuși cauți ceva! exclama celălalt și pleca
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
gâdilă așa, printre dinți, vreun mormoloc?” Până să apuce păcăliții să se ridice, Vieru o și tulise: i se auzeau pașii bocănind Înfundat În bătătură, apoi pe poteca de pământ din fața curții. „Ce-aveți, mă, În țevile-alea?” Întrebase cam bănuitoare și Încruntată femeia. Neavând cum s-o dea cotită, Baronu Îi spusese. Femeia se Înroșise și-i blestema, cu țipete ascuțite, că-i spurcaseră oala În care fiersese apa, străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vedeam a patra sau a cincea oară un film pe care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau privirile, mă țintuiau bănuitor cu ochișorii ăia mici și scormonitori, Își mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum mă Întorceam scurt spre ei, lăsau prada și-o luau la goană, se opreau, adulmecau, apoi, pâș-pâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
găsise de lucru pe un șantier și de unde luni bune, dacă nu chiar ani, nu și-ar fi permis să se Întoarcă acasă. După ce ieși, pe Întuneric, din curtea părinților, multă vreme Îi stărui În minte chipul Îmbrobodit, Îngrijorat și bănuitor al mamei. Își aminti cum, pe când era copil, azvârlise după el cu microscopul și zâmbi, ostoindu-și pentru câteva clipe durerile Îndoielilor. Avea să le scrie din acel oraș lungi scrisori și avea să le trimită bani. După destulă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Iași, 2011, p. 25. 27 Campanella, Cetatea soarelui, Editura Științifică, 1958, p. 74. În modelul său, Campanella ne spune că sunt de evitat, într-o societate, și bogăția și sărăcia; bogăția, pentru că îi face pe oameni insolenți, îngâmfați, ignoranți, trădători, bănuitori fără temei, înșelători, lăudăroși, lipsiți de afecțiune, demni de ocară; sărăcia, pentru că îi face pe oameni josnici, vicleni, înșelători, hoți, vagabonzi, mincinoși, martori falși. Op. cit., p. 74. 28 Redăm o parte din Declarația de Independență a SUA, document politic programatic
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
drama începutului: Ce n-aș fi dat altă dată pentru ca să am certitudinea că mă înșală. Cum așteptam la pândă, cu fruntea arsă și pumnii crispați! Acum, când vine, îi arăt scrisoarea zâmbind. Un moment devine palidă, mă examinează alarmată și bănuitoare, însă când mă vede liniștit, socoate că nu cred. Vorbește mult platitudini încălecate, asociate la întâmplare și zâmbetul meu binevoitor o încurajează."438 Formula lui Hegel 439, după care arta este tentativa de a elimina alienarea, are în vedere același
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cunoscut faptul că represiunea a cuprins în mare măsură țăranii care refuzau colectivizarea și care erau majoritari, muncitorii social-democrați mai numeroși decât cei comuniști, intelectualii care nu doreau să colaboreze cu noua putere. Regimul comunist deține recordul de a privi bănuitor orice persoană, indiferent de particularitățile ei sociale sau individuale. O suspiciune generalizată este regula, contribuind la întreținerea unui climat de teamă. Forme de teroare Din această perspectivă, se poate pune problema raportului dintre teroarea generată în mod direct în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
astăzi la noi! - cei care când se enunță un precept al umanismului și al democrației se simt cu musca pe căciulă; care în fața unei trebi făcute cu pasiune și dezinteresare numai în scopul unui spor de valoare, de calitate, sunt bănuitori, chiar jigniți. S-au întâlnit cazuri. — Și mă tem că se vor mai întâlni. Vorba e: descurajările noastre firești să rămână doar momentane! Hegel spunea că istoria nu e terenul fericirii. Nu, desigur, dar e al speranței. Aici trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]