255 matches
-
asupra lor, Alison a zâmbit și a întins o mână către Luca, care a condus-o spre ringul de dans. Aaaaaaalison, știu că lumea asta te ucide... Asta ca să n-o mai iau în calcul pe fosta nevastă a lui bărbată-miu, s-a gândit Alison pe picior de război. În vreme ce soții se mișcau încet, pe ritmul muzicii, Alison a încercat să uite de Sofia punându-și capul pe gâtul lui Luca și inhalând parfumul aftershave-ului Fahrenheit, acel parfum cu note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu ea? a luat-o Susan tare. Julia s-a încruntat puțin. —N-am spus că ea e îngrozitoare, am spus că arată îngrozitor... E o diferență. Ca om, e teribil de haioasă. Deși nu pot să-l înghit pe bărbată-su. —E și el aici? Susan și-a sucit gâtul ca să se uite împrejur. Da. Îl vezi pe tipul ăla gras, cu claia de păr blond? Ăla e. Julia s-a uitat urât în direcția bărbatului respectiv. —E așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu certitudine că șansele vor fi mari, dar cu siguranță ele o să fie mai multe decât dacă nu faceți tratamentul, i-a explicat doctorul. — În cazul ăsta, haideți să ne punem pe treabă! O să-mi fac griji mai încolo în legătură cu bărbată-miu ăsta idiot și încăpățânat. Ooo - la - la - auuuuuutc "Ooo - la - la - auuuuuu" Făcând un pas înapoi ca să-și admire opera, Julia a zâmbit. Holul era cufundat în întuneric. Singura lumină venea de la lumânările parfumate care pâlpâiau câte una pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
seama că e deja vrăjit. În plus, azi m-a sunat deja de două ori. —M-ai ucis, a râs Susan. Numai tu ai fi putut să întâlnești un multimilionar liber, la doar câteva zile după ce te-ai despărțit de bărbată-tu. A, a exclamat Julia. Asta e singura mică problemă. Că nu e liber... încă. Toate au țâțâit sonor din buze. Există deci o prietenă? a spus Susan cu o privire dezaprobatoare. Nu... există o soție. Femeia s-a chircit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
visaseră de când erau copii, apoi își sorbeau cafeaua și fumau țigările Kent pe care le cumpăraseră ani de zile pe sub mână. Când aerul devenea irespirabil de la fumul de țigară și de la gazele provocate de carnea tocată, nevasta gâfâia de pe fotoliu: bărbate, hai să ieșim puțin până se aerisește. Facem nițică istorie și ne întoarcem la 18.30, când începe serialu’. Mă plasasem în spatele unui bărbat în pardesiu elegant, culoarea muștarului. Lângă el, o doamnă între două vârste, distinsă. Îi puteam vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
domnul ăsta să vină după nevastă. Dacă o iubește, vine. Nu mai poate de dragul ei. Cum dracu, măi Zino, se indrăgosti el atât de rapid. Nu se îndrăgosti la mare și se îndrăgosti după aceea. — La mare se plămădea dragostea, bărbate, până ca ei să-și dea seama și apoi s-a copt. După câțiva kilometri de mers, Teofana îl întreabă Pe Alexandru: — Unde mergem? Eu nu știu unde mergem. În plimbare. — Bine, bine, dar unde ? — Să nu te superi pe mine, dar
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fie singura persoană în stare să-l vadă și să-l audă. Ce, te pomenești că n-ai mai umblat pe la parastase? Avocatul cască binișor din fălci și respiră anevoios, receptându-și îndărătnic propriul puls, în vena jugulară. Mesmerism... Mă, bărbate, mă! Îți imaginezi, tu, ce liber, ce lin și ce fericit sunt eu, în copârșeaua asta de scândură? Fără presiuni! Fără opreliști! Fără țărmuri! Și fără finanțe...! Să mă crezi, că da! jubilează copilăros Puță Mică. Nu durere, nu grijă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-i așa?... Și regele ce bine a fost! Afară, trăsuri elegante, automobile zgomotoase, zâmbete multe și strângeri de mâini. Și muzica militară a companiei de onoare cântând un marș marțial... Câinele lătra să se omoare. Ploua vârtos. ― Ia ieși, măi bărbate, să nu muște cățeaua pe cineva, să mai pățim altă poznă! Ignat Cercel se urni de pe laviță bombănind. Când deschise ușa spre tindă, porcul, care râcâise întruna să intre, dădu buzna printre picioarele lui în odaie. Ieși făcînd: "Acu lasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o ținea lanț cu purcelul. ― Măi muierea dracului, dar cum era să aduc eu cogemite porcul? În spate? strigă Ignat. Că doar porcul nu merge ca omul ori ca boul, să-l mâi dinapoi! ― D-apoi alții cum au luat, bărbate?... Și încă oameni care au tăiat câte doi porci de Crăciun, nu ca noi de ni l-a mâncat perceptorul, mînca-1-ar șerpii și pe el să-l mănînce! Doar îmi spuse aseară Tinca lui Ioniță că și ginerele popii și-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știu de ce, extrem de lung. Aici, bătrânii ei m-au vizitat în fiecare zi, cu zâmbete de-o falsă veselie, aducîndu-mi borcanele de orez cu lapte și scorțișoară, portocale și suc de lămâie. Au trecut pe aici și mama ei cu bărbată-su. Maică-sa îi seamănă până în cele mai mici amănunte, dar cu o doză mai mare de frivolitate sporovăitoare: o minte de vrăbiuță, gata oricând să povestească lucruri nostime. Faptul că m-au adus într-un salon de femei m-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bagdadie, pe care o foloseau doar la sărbătorile mari. „Ei! Da’ ce, astăzi nu-i sărbătoare mare? Și încă ce sărbătoare!” Odată cu acest gând, din casă a răzbătut până la el plânset de copil... „I-auzi cum mă întâmpină flăcăul! Așa, bărbate! Așaaa! Țipă de să răsune satul! Că odată se naște feciorul lui Toaibă!!!” Din câțiva pași a ajuns în fața ușii. A deschis-o cu repeziciune... Moașa, râzând din toată ființa, tocmai înfășura într-o pânză albă pe cel abia venit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
stimată doamnă, adică eu și cu soțul dumneavoastră plus un alt coleg, tot economist și el, acum la Târgoviște, îl cheamă Nelu Ivănescu, eram echipa de crainici prezentatori ai postului de radio Estudiantina” “I-auzi, nu mi-ai spus niciodată, bărbate, că ai fost și crainic.” “Ba da, ți-am vorbit de stația de radio a complexului nostru studențesc” Da, stimată doamnă, și acolo, soțul dumneavoastră făcea de toate: emisiuni de versuri, concursuri de poezie pe rime date, comentarii hazlii ale
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prin cel mai neobișnuit obiectiv imaginabil, cât de înșelătoare era logica conștiinței. Sylvie se întoarse acasă târziu. Năvăli pe ușa din față, cu un oftat teatral de ușurare, incapabil să mascheze satisfacția produsă de lunga ei zi de muncă. — Hei, Bărbate - am venit acasă! incantă ea din hol. Nicăieri nu-i mai bine. Unde mi-oi fi pus soțul? El era în bucătărie, plimbându-se de colo-colo, cu scrisoarea imprimată pe hârtie mototolită la spate. Se sărutară mai discret decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care ținea prosopul de vase, înainte ca ea să apuce să repete toate argumentele lui recente. —Ai dreptate, Syl. Chiar n-ar mai trebui să-mi irosesc... Ea se încruntă la el, cu un surâs de probă. —Nu-i corect, Bărbate. Aici nu-i vorba de câtă dreptate am eu. Nu. Nu, așa e. Ai absolută... Adică... Ea râse și clătină din cap. El își atârnă prosopul în jurul gâtului ca un boxer între runde. E vorba despre lucrurile cu care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca și cum cineva te-ar obliga să-ți respecți niște promisiuni publice. Dacă asta e o chestie care te interesează, unde e vinovăția? Se aplecă spre el și culese o fărâmă rătăcită de rizoto din barba lui. Suntem doar noi doi, Bărbate. Marele public nu trebuie neapărat să știe că tu nu știi ce-i în capul tău. El gemu și scoase e-mailul împăturit din buzunarul pantalonilor lui încă boțiți. Atinse ușor documentul supărător cu unghiile de la mâna dreaptă. Îi oferi textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acolo? Nu vreau să zic că... Doar că mă surprinde un pic. —Ei, tot trebuie să cheltuiesc contul de călătorii. Și când studiezi așa ceva, e mai bine să-l vezi in situ. Dar poate că ai dreptate. Ea mormăi, exasperată. —Bărbate! Am mai avut discuția asta! — Serios. Nu știu. Jumătate de continent pentru un consult voluntar? N-o să am nici un laborator. Iar călătoriile au ajuns așa o bătaie de cap. Trebuie să te dezbraci practic înainte să te sui în avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
privi pe fereastră, la câmpurile întinse. Spuzeala verde a preriei de iunie. Clătină din cap. —Greu de spus. Înainte n-o cunoștea. În seara aceea o sună pe Sylvie de la MotoRest. Era chiar agitat când formă numărul. —Hei, eu sunt. —Bărbate! Speram să fii tu. — Și nu un telemarketer? Nu țipa, iubitule. Te aud. Știi, chiar urăsc să vorbesc la chestia asta ridicolă. Parcă ai sta cu un biscuit pe față. —Asta-i ideea, să fie mici, iubire. De-aia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
treime de secol. Patru mii de explozii, care le uniseră șoldurile. Nopțile de extaz animalic îi amuzau întotdeauna când reveneau cu picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz de foarte multe ori. Nu vârsta ne îmbătrânește, ci memoria. Da, corpul mai lent și neurotransmițătorii plăcerii care secau treptat îi liniștiseră. Dar mai era și altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la el, tot ceea ce-mi închipui că știu despre conștiință se risipește în aer. Conversația își schimbă direcția; Weber avu dificultăți în a o urma. Întrebă cum era vremea în Chickadee Way, cum arăta locul. —Conscience Bay arăta superb, Bărbate. Ca sticla. Ca timpul încremenit. Îmi închipui, spuse el. Acul ar fi țâșnit în sus. Lucră până târziu, revizuindu-și notițele. O răcoare umedă de iunie, care sfida tot ceea ce știa el despre prerie, îmbiba încăperea. Nu găsi nici o metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o bluză din mătase italienească, nouă, de un lila pal, discret, nuanța primilor boboci. Un șirag subțire de perle de apă dulce îi atârna la gâtul încă neted, iar în urechi își prinsese două scoici mici. Cine era femeia asta? —Bărbate! Nu sta acolo degeaba! Filantropi de toate coloraturile au dat bani ca să te vadă pe tine frumos gătit. În noaptea aceea o dezbrăcase, prima oară după mulți ani. Apoi o privise lung, atent. —Mmm, făcu ea, gata de distracție, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aminte că în seara aceea se întâlneau ca să bea ceva cu un cuplu flamand pe care îl cunoscuseră. Când mi-ai spus chestia asta? —A câta oară? oftă ea. Surditate selectivă masculină. Ceea ce alte soții ar fi numit egocentrism. Hai, Bărbate! Unde ești? Deși rațiunea îi spunea că nu e bine, îi spuse. Nu mai pomenise de recenzie de zile întregi. —Mă întreb dacă nu cumva au dreptate. Ea își azvârli brațele în aer ca o majoretă ninja. —O, termină! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vedem ce-or mai spune despre tine peste douăzeci de ani. Soarta Celebrului Gerald o preocupa mai puțin decât epidemia de scandaluri corporatiste: Enron, WorldCom - frauda de megamiliarde a lumii. Îi citi despre ultimele scandaluri la micul dejun. —Niște șopârle, Bărbate. Îți vine să crezi ce se întâmplă? Trăim în epoca hipnozei în masă. Câtă vreme continuăm să batem din palme și să credem, căpitanii industriei vor avea grijă de noi. Era recunoscător pentru întrerupere - furia ei îndreptățită față de înșelăciunea corporatistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o comă de patruzeci de ani cu impulsul de a-i crede pe reprezentanții săi aleși. Bărbatul care își făcuse personalități multiple ca să poată folosi banda HOV1. Sylvie râse când citi povestirea. —E afectuoasă. Și oricum, nu e despre tine, Bărbate. —Despre cine e? Ea își umflă nările. —E despre oameni. Pachete îngrozitor de bizare de simptome ambulante. Despre noi toți. Râde de oamenii cu deficiențe cognitive? Chiar și lui i se părea că sună ridicol. I-ar fi propus să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
surogatul de soră-mea. Mănânci pe riscul tău. —Ești bine? îl întrebă Sylvie în aceeași seară. Pari schimbat într-un fel. Ai o voce foarte... Nu știu. Revelatoare. De filosof sau așa ceva. —Filosof. Asta da perspectivă de carieră. —Mă neliniștește, Bărbate. De fapt, se simțea schimbat, chiar și în propriii săi ochi - adunat undeva unde judecata publică nu-l mai putea atinge. Ciudat, nu-i așa? Două drumuri dus-întors, de peste șase mii de kilometri fiecare, doar ca să văd un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ajunge câte o ilustrată pe an de la Club Med Maldive. Asta mi se pare o cruzime inutilă, spuse el. —Cruzime? Lovi în polița de cărămidă cu putere. Mâinile ei izbeau în săptămânile de închidere totală, când nu spusese nimic. —Doamne, Bărbate. Poți să-mi spui și mie când o să se termine chestia asta? Ochii îi ardeau, iar el își dădu seama de proporțiile fricii ei. Bineînțeles: obligată să stea pe margine și să se uite la deteriorarea lui interioară, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]