263 matches
-
aminte că în seara aceea se întâlneau ca să bea ceva cu un cuplu flamand pe care îl cunoscuseră. Când mi-ai spus chestia asta? —A câta oară? oftă ea. Surditate selectivă masculină. Ceea ce alte soții ar fi numit egocentrism. Hai, Bărbate! Unde ești? Deși rațiunea îi spunea că nu e bine, îi spuse. Nu mai pomenise de recenzie de zile întregi. —Mă întreb dacă nu cumva au dreptate. Ea își azvârli brațele în aer ca o majoretă ninja. —O, termină! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vedem ce-or mai spune despre tine peste douăzeci de ani. Soarta Celebrului Gerald o preocupa mai puțin decât epidemia de scandaluri corporatiste: Enron, WorldCom - frauda de megamiliarde a lumii. Îi citi despre ultimele scandaluri la micul dejun. —Niște șopârle, Bărbate. Îți vine să crezi ce se întâmplă? Trăim în epoca hipnozei în masă. Câtă vreme continuăm să batem din palme și să credem, căpitanii industriei vor avea grijă de noi. Era recunoscător pentru întrerupere - furia ei îndreptățită față de înșelăciunea corporatistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o comă de patruzeci de ani cu impulsul de a-i crede pe reprezentanții săi aleși. Bărbatul care își făcuse personalități multiple ca să poată folosi banda HOV1. Sylvie râse când citi povestirea. —E afectuoasă. Și oricum, nu e despre tine, Bărbate. —Despre cine e? Ea își umflă nările. —E despre oameni. Pachete îngrozitor de bizare de simptome ambulante. Despre noi toți. Râde de oamenii cu deficiențe cognitive? Chiar și lui i se părea că sună ridicol. I-ar fi propus să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
surogatul de soră-mea. Mănânci pe riscul tău. —Ești bine? îl întrebă Sylvie în aceeași seară. Pari schimbat într-un fel. Ai o voce foarte... Nu știu. Revelatoare. De filosof sau așa ceva. —Filosof. Asta da perspectivă de carieră. —Mă neliniștește, Bărbate. De fapt, se simțea schimbat, chiar și în propriii săi ochi - adunat undeva unde judecata publică nu-l mai putea atinge. Ciudat, nu-i așa? Două drumuri dus-întors, de peste șase mii de kilometri fiecare, doar ca să văd un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ajunge câte o ilustrată pe an de la Club Med Maldive. Asta mi se pare o cruzime inutilă, spuse el. —Cruzime? Lovi în polița de cărămidă cu putere. Mâinile ei izbeau în săptămânile de închidere totală, când nu spusese nimic. —Doamne, Bărbate. Poți să-mi spui și mie când o să se termine chestia asta? Ochii îi ardeau, iar el își dădu seama de proporțiile fricii ei. Bineînțeles: obligată să stea pe margine și să se uite la deteriorarea lui interioară, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Un porttabac cu muzică. Are două cîntece. EFIMIȚA: Două? RICĂ: Firește. EFIMIȚA: Bine... (începe să plîngă) RICĂ: Ce ai? EFIMIȚA: Fir-ar a dracului de viață, ș-afurisită! N-am avut parte și eu măcar de o compătimire! RICĂ: Fii bărbată! EFIMIȚA (suspinînd): Întreabă-mă să te-ntreb! RICĂ: Alt nimic nu mai ai să-mi poruncești? EFIMIȚA: Ce! Eu să-ți poruncesc dumitale? RICĂ (declamativ): Să-mi poruncești, firește! (cade în genunchi în fața ei) Nu-mi ești stăpînă? (tace) EFIMIȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
știu de ce, extrem de lung. Aici, bătrânii ei m-au vizitat în fiecare zi, cu zâmbete de-o falsă veselie, aducîndu-mi borcanele de orez cu lapte și scorțișoară, portocale și suc de lămâie. Au trecut pe aici și mama ei cu bărbată-su. Maică-sa îi seamănă până în cele mai mici amănunte, dar cu o doză mai mare de frivolitate sporovăitoare: o minte de vrăbiuță, gata oricând să povestească lucruri nostime. Faptul că m-au adus într-un salon de femei m-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-și mărturisească jena de-a se mai întîlni cu el după ce stătuse două zile și două nopți împreună cu Violeta, dar cînd a găsit la cămin biletul prin care era chemat de urgență, s-a și grăbit să vină. "Ce zici, bărbate, de Violeta? l-a întrebat Liuță pe un ton șăgalnic, evident insinuant. Nu ți-e dor s-o mai vezi?..." "Dă-o naibii de proastă! a izbucnit Mihai, să pareze ironia prietenului. Bate bulevardele, în loc să pună mîna serios pe carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la casa de filme, amintindu-și cu drag îmbrățișarea Anei la despărțire, ar vrea să-i cumpere. Dar e prea obosit să mai caute. Urcă în troleibuz. Ajuns în gară, să treacă timpul pînă la plecarea trenului, telefonează lui Liuță. Bărbate, bărbate!... se supără vechiul lui prieten. Ai tu pe cineva care te acaparează cînd pui piciorul în București... Te torn eu Anei! Oricum, păcat că n-ai venit pe la mine! Voiam să-ți spun ceva... Ce? Lasă! Cînd ne-om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
casa de filme, amintindu-și cu drag îmbrățișarea Anei la despărțire, ar vrea să-i cumpere. Dar e prea obosit să mai caute. Urcă în troleibuz. Ajuns în gară, să treacă timpul pînă la plecarea trenului, telefonează lui Liuță. Bărbate, bărbate!... se supără vechiul lui prieten. Ai tu pe cineva care te acaparează cînd pui piciorul în București... Te torn eu Anei! Oricum, păcat că n-ai venit pe la mine! Voiam să-ți spun ceva... Ce? Lasă! Cînd ne-om vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rudele din străinătate, și argumentează plecarea eroului la mare, în noiembrie. Apoi, spre seară, după ce face cumpărăturile planificate, merge la Liuță. Cînd se desprinde din îmbrățișarea prietenului, are impresia că-i cu douăzeci de ani mai tînăr. Ai păr alb, bărbate! îl tachinează Liuță. Tu n-ai nici de-ăla, rîde Mihai. Stau pînă tîrziu în fața unor beri scoase din frigider. Liuță e singur. Soția și cei doi copii sînt plecați la țară, în concediu. Anul ăsta nu se duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
tîrg, i-au văzut prin fereastra mare și s-au oprit. Intrați, vă fac cinste", le-a strigat tatăl lui Mihai. Nașa Zînica a făcut un semn, iar mama lui Mihai s-a dus afară și și-au șoptit ceva. "Bărbate, hai la școală", a spus Maria Vlădeanu soțului din ușa cofetăriei cu tonul pe care îl folosea doar în clipele grele. Pe ușa școlii, lista cu cei admiși la examenul de admitere începea cu "alții" și se termina cu elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dădu un cot lui Ashling și spuse ascuțit: — Ia uite cine e aici! Era Clodagh, care părea foarte emoționată. —Ce vrea? întrebă Lisa nervoasă. A venit să încerce să ți-l ia pe Jack? Vaca! Vrei să-i spun că bărbată-su a încercat să mi-o tragă? — E o ofertă încântătoare, își auzi Ashling vocea de departe. Dar nu e nevoie, mulțumesc. Sigur? Ne vedem mâine, atunci. Clodagh s-a apropiat după ce Lisa a plecat. —Spune-mi să mă car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
își lasă întotdeauna familia în așezarea noastră. Zâmbește mulțumit: — Îi știe în siguranță printre noi. — Mă doare-n cot de Germanicus și de ai săi, mormăie scâr bit evreul. Din partea lui, Agrippina se poate regula cu toți barbarii în lipsa lui bărbată-său. Cuprins de un acces brusc de furie, îl apucă pe celălalt de piept. — Da’ pe tine cum te cheamă de fapt? Îi dă drumul și-l măsoară din priviri. Că Pusio e doar o poreclă, nu? — Mititelul! hohotește uriașul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Așa că și-a sacrificat propria fiică. Ochii i se umezesc. În zadar s-a tânguit Vipsania. Cu lacrimi șiroindu-i pe obraji a căzut în genunchi și a îmbrățișat picioarele împăratului în văzul întregii Curți. Degeaba. Atât Augustus, cât și bărbată-său au rămas de neclintit. Pur și simplu i-au smuls copila din brațe. Biata de ea și-a călcat mândria în picioare și i-a scris și lui, cerșindu-i ajutorul, dar ce putea el face, un amărât de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
viața lui. Pe nepoată însă a reușit să o transforme într-un fel de mașinărie umană care expulzează la intervale regulate câte un copil pe lume. Preocupată doar să-și crească progenitura și să țeasă. Nu e de mirare că bărbată-său se ocupă în timpul liber cu traduceri din grecește și compune comedii! Să trăiești zi de zi lângă un asemenea paragon de perfecțiune umană n-are cum să fie ușor. Și nici plăcut. Noaptea cu siguranță, când se strecoară în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În totala-i integritate: „Pe când Morarul era În trecere prin Jaca, niște mici derbedei l-au zărit stând la șuetă În stradă cu un tip purtări foarte distinse și, vrând să-și râdă de simplitatea lui, i-au strigat: — Ei, bărbate, cu ce bărbat stai? La care Zúñiga, fără să-i vină sângele-n obraji și fără să-și piardă sângele din obraji, le-a răspuns prompt: — Cu Solduleț. S-a putut verifica după aceea că era vorba de un comisionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stimată doamnă, adică eu și cu soțul dumneavoastră plus un alt coleg, tot economist și el, acum la Târgoviște, îl cheamă Nelu Ivănescu, eram echipa de crainici prezentatori ai postului de radio Estudiantina” “I-auzi, nu mi-ai spus niciodată, bărbate, că ai fost și crainic.” “Ba da, ți-am vorbit de stația de radio a complexului nostru studențesc” Da, stimată doamnă, și acolo, soțul dumneavoastră făcea de toate: emisiuni de versuri, concursuri de poezie pe rime date, comentarii hazlii ale
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a venit un bătrân la mine și mi-a zis: „Nu ne-am văzut la popicărie alaltăieri seara?“ Așa că i-am zis: „Da, dom’le, merg des acolo.“ Și el a zis: „Eram și eu acolo cu fii-mea și bărbată-su și te-am văzut cu o doamnă cu-n fel de păr roșu.“ Am zis: „Vorbești de doamna cu păru’ văpsit? Aia-i prietena mea, doamna Reilly. O-nvăț să joace popice.“ Asta-i tot, Irene. Ș-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cap dacă mai trăncănește mult despre mine. Mi-a spus cineva că m-a poreclit „văduva veselă“. Dar las’ pe mine, o aranjez eu. Ș-așa bănuiesc că umblă cu unu’ care lucrează-n port. Am să-i scriu lu’ bărbată-su’ o scrisorică anonimă ca s-o învăț minte. Știu ce-nseamnă astea, drăguțo. Adu-ți aminte c-am trăit pe Dauphine Street când eram fată. Ce mai scrisori anonime primea taică-meu... despre mine! Jigodii! Am bănuit tot timpu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sunat și a spus, „Gus la telefon, dragă. Hai să ne vedem la un pahar“. Numai că bărbatul ei a răspuns la telefon. Lucrează de noapte. Și data următoare când Gus a venit să mă vadă am spus: „Mamă, Gus, bărbată-su e supărat rău. Ia distanță. Și e și tare” După aia Gus a spus... Nu exista stație la 18th Street? Exista pentru 23rd, 34th. La 42nd luai metroul de suprafață. — Gus a spus : „Și de ce să-mi fie teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că amatori sau amatoare de senzații tari sunt cu duiumul. Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine: -Ești măritată?.... Nefericita își leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată său din cuier, lăcrimează (de la ceapă, firește) și răspunde cuviincios: -Da... -Și ce faci acum? Stai?... -Da...Stau...adică fac mâncare și ascult melodia „Alejandro”, a lui Lady Gaga... -Sunt inspector la stat și nu prea îmi place când femeile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
inspector la stat gospodinelor care își așteaptă, cuminți, bărbații care se spetesc tot pe baricadele statului... dar :p să fie de la prietenesc, să fie de la prostesc (Doamne ferește!), că n-o fi de la pasional... Și iar privește vinovată spre haina lui bărbată-su din cuier care parcă prinsese viață și o învăluia mustrător... A trecut o zi, au trecut două, au trecut trei... Și... aceeași gospodină, același profil, alt mesaj, scris acum cu verde: -Spune-mi mai multe despre tine... Femeia, supusă, cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
am eu că tu ai stat pe internet...Ce? te-am ales eu? te-a ales calculatorul...Colegii mei au avut mai mult noroc...Au tras niște femei de milioane și eu mă chinui cu tine, cu borșul tău, cu bărbată-tău...Eeeei, dar unde te crezi?... Tu nu l auzi pe Mircea Badea: Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul!... Dar văd că ai preocupări mai bolnăvicioase...Asculți pe Lady Gaga... Ia, de mâine să asculți numai cântece
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lucrez la stat, nu prea câștig... tu nu lucrezi deloc... dacă o să ne înfierbântăm, să bem și noi măcar un pahar cu lapte. Femeia nu prea le avea cu mulsul vacii, avea mâinile prea mici și îl aștepta mereu pe bărbată su să mulgă vaca și cum am zis, Moromete-n gând și în cuvânt, punea semn găleții de nu puteai ascunde un litru în ruptul capului...dar o pune ea deoparte azi zece mililitri, mâine alți zece, s-o face
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]