3,362 matches
-
deformată, încât mai întâi mă umflă râsul. Falca e umflată de parcă aș ascunde în ea un pepene galben. Ochiul e atât de umflat, că nu-l pot deschide. La mijlocul obrazului am o tăietură care urcă până la ureche. Gura e strâmbată, bărbia e acoperită de sânge și iod. Sângele ăsta o fi al meu? Cobor ochiul din oglindă spre dosar: Ioana, 27 de ani, traumă craniană. Intru în cabinetul de ortopedie. O doctoriță roșcată cu unghii false mă invită să mă întind
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
timp. Aoleu, mă sună! — Da. Bună ziua. Sunt aici, în fața blocului, imediat ajung, în două secunde. Are o salopetă bleumarin, murdară pe ici, pe colo. E perfect conformă cu fizionomia de electrician insta lator mereu asudat, cu perciuni prea lungi și bărbie dublă. Arată ca Elvis în perioada de declin, pe cuvânt. La urma urmei, o să rămân în casă cu el, un om străin. Gata cu paranoia; am umblat în casa lui luni de zile la plătit întreținerea, îi știu fetițele, tatăl
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dar nu am cum să n-o fac pentru că nu văd vreo scăpare. Din oraș, muntele pare un deal cărunt. Turiști îmbrăcați în salopete de schi cochete mă privesc ca pe un ciudat. Tremur tot. Îmi tremură genunchii. Îmi tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și altele s-au dus odată cu rucsacul. Într-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și simplu, nu mai am nervi să-mi găsesc o cană, așa că deschid cutia de lapte și beau. Știu că o să mă doară gâtul, dar nu mă pot opri. E rece și bun. Laptele începe să-mi curgă și pe bărbie. Și nu mă opresc până când nu beau și ultima picătură. Acum chiar m-am săturat și nu mă mai gândesc la mâncare. Ar fi un chin mult prea mare dacă ar trebui să și gătesc ceva. E groaznic. Parcă aș
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și îi întindeam.) Le bagi mata aici, mi-a spus, și și-a scos piep tul în față ca să pot vedea mai bine ce de buzu nare avea vesta lui de piele. Am ales unul de sus, din rândul de sub bărbie, acolo am îndesat pa chetul aproape gol. L-am salutat și am plecat la drum. La volan, mi-am tot repetat prima frază a unei povestiri scrise de Carver: „Un bărbat fără mâini a venit la ușă să-mi vândă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor. Bătrâna, fără voia ei, simți că-și destinde și ea fața și-și simți buzele mișcându-se într-un zâmbet abia schițat. Ridică repede fărașul, luă mătura și se apropie. Bună dimineața, domnu... Invalidul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu el, răzbunându-se pentru acea scurtă fericire de-o vară. Vru să-i surprindă privirea și, dacă i-ar fi surprins-o, i-ar fi făcut semn să-l scoată din mulțime. Părea mai palid și mai îmbătrânit din pricina bărbii, avea un aer de suferință. El!? De ce, când el era șeful? Iuda trădătorul, înconjurat de opulența mărinimiei gratuite și zadarnice, știind că burta nefericitului oraș flămând nu se alină cu un ceai. Îl strigă pe nume: Tudore! Privirile li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se sfărâma în aer ca o țărână: Hai odată, ce faci? Cerboaica descoperi în traistă ulciorul. Rănitul scoase un sunet moale din gât. Ochii îi luciră. Bău hulpav, cu sorbituri mari. Apa i se revărsa din gură, șiroindu-i pe bărbie și piept. Dinții îi clănțăneau pe gura vasului. Ochii-i creșteau în cap, alburii. Se mișcau repede, lucitori și sălbateci în orbitele negre. Destul! O să-i facă rău, se alarmă bătrâna. Doamne, se-ngrozi Cerboaica. Asta ne mai trebuia! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
beznă. Simți ca o despuiere apăsarea rece pe față și piept. Fulgerător, se lăsă la pământ, ducându-și palma la gură, mușcându-și buzele până la sânge. Ochiul de foc clipi, strivindu-l de pământ. Fără trup, tăiat de lumină peste bărbie, fața lui Ghiță Todireanu se profilă în închipuirea lui sau aievea masivă, uriașă, cu buzele strânse și ochii mijiți într-o neînduplecată îndărătnicie. După un timp, lumina se stinse. Se ridică. Făcu un salt mai departe. Căzu ca împușcat. Reflectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la ochi și-l văzu ca printr-o sticlă aburită. L-am visat pe Alexandru, spuse, și nu știa dacă visa în continuare sau era treaz. Tom nu se mișcă. Nici nu tresări. I se păru slăbit, îmbătrânit poate din pricina bărbii țepoase -, îmbrăcat neglijent, dar în același costum, în aceeași tunică fără decorații cu care-l văzuse deci nu se înșelase -, parcă venea sau mergea la un bal. Îl văzu limpede, liniștit, fără groaza din vis, dar cu aceeași buimăceală ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lemn, cam de 12 inch. în diametru. La spatele acestui dogcart mi s’a legat sacul meu de călătorie, ca sămi servească drept rezemătoare. M’am suit cu greutate, m’am cuibărit în fân și eram aproape să-mi lovesc bărbia cu proprii mei genunchi, dacă n’ași fi lăsat să atârne în afară vârful picioarelor, cu riscul să mi se rupă între roți. La această mașină au fost înhămați patru cai mari, cu ștreanguri, nu cu mult mai groase decât
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
am senzația că el stă în fața mea, tot cu ochii închiși. Ne ținem de mâini. E liniște și nu se aude decât respirația noastră. - Ți-e dor de Mihu? Maria se ridică, ținând caietul strâns la piept. Privește pe fereastră. Bărbia îi tremură ușor. Regret întrebarea și-mi dau palme, imaginar, pentru neghiobia mea. Ce mi-o fi venit să răscolesc ceva atât de sensibil? Ea era atât de delicată cu mine... - Nu știu niciun moment, în care să nu-mi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care povestea, dar mai ales răbdarea cu care mă asculta, când, la rândul meu, îmi vărsam oful. Îmi aduc aminte că nu mă întrerupea niciodată până nu terminam ce aveam de spus. Mă fixa cu ochii ei frumoși, își așeza bărbia în palme și mă asculta. Doamne, cât de mult îmi lipsește! Când au trecut anii? Parcă toate s-au întâmplat ieri. Maria, eu, scrisorile, revista, noi, povestea. Scrisorile. Așa cum ne înțelesesem, le publicasem, la un moment dat. Ecoul a fost
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
De unde a apărut și s-a așezat tocmai pe banca lui? Se opri la câțiva pași și o privi insistent. Părea tristă. Sau melancolică. Părul de culoarea rubinului i se revărsa peste umeri. Avea un profil frumos. Nas mic, drept, bărbia copilăroasă, buze... Nu și-a dat seama când schița a început să se înfiripe. Desena concentrat, cu o febrilitate pe care nu o mai cunoscuse. De nu s-ar mișca, dacă nu s-ar ridica să plece... Nu te mișca
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cald al femeii de lângă el, ei bine, mâna aceea a devenit netedă și delicată, așa cum era, cu mult în urmă... O privește înmărmurit. Cum e posibil? Inima bate să-i spargă pieptul și lacrimile încep a-și croi drum spre bărbie. - Vezi? E adevărat, Silviu. E cât se poate de real Niciodată nu ești prea bătrân, ca să devii tânăr. Mai ales când iubești. Așa cum o faci tu, cum o fac și eu. Adânc. Aproape inexplicabil. Împotriva oricărei logici. Sfidând rațiunea și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
rostogolească? Rămase nemișcat. Chiotul se auzea din ce în ce mai aproape, însoțit de zgomotul pașilor în fugă. Un ștrengar cu nas cârn, pantaloni scurți și cămașă în carouri, răsări ca din pământ, lângă buturugă. Nu, nu,nu!! O mușcătură zdravănă, câțiva stropi pe bărbie și amica de ocazie deveni istorie. Îl cuprinse o spaimă nemaivăzută, încercă să se miște, dar degeaba. În câteva secunde țâncul fu lângă el, apucându-l cu mâna stângă și ducându-l până la nasul pistruiat. Părea nehotărât. Zgribulit în mantia
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de o ingenuitate calculată. Decoltată tare, cu subsuoarele goale, cu brațele ca două fluiere rotunde și subțiri, goale; era învăluită într-un tul transparent care le mărea goliciunea, încheiat sus, la gât, cu un guler de blană strâns până sub bărbie, cu aere de falsă modestie. Deasupra blănii albe, un cap de pisicută de acelea albe de tot, numai cu labe și botișor roz, un cap neregulat dar grațios, cu nasul mic în vânt; un ten de porțelan alb, pătat cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și le lasă singure la calculator. Shelley începe să caute ceva care să-i placă. − Ce-i prostia asta cu linii încolo și încoace? se întreba ea. Astea nu-s bune de nimic! Și apasă pe „delete”. Când se întoarse, Bărbie le spuse fetelor că are de făcut urgent o situatie la calculator. Apasă pe fișierul ei cu tabele, dar nimic. − Ce-o fi având calculatorul asta? După încercări repetate, Bărbie se prinse că fișierul ei, pur și simplu nu mai
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3083]
-
bune de nimic! Și apasă pe „delete”. Când se întoarse, Bărbie le spuse fetelor că are de făcut urgent o situatie la calculator. Apasă pe fișierul ei cu tabele, dar nimic. − Ce-o fi având calculatorul asta? După încercări repetate, Bărbie se prinse că fișierul ei, pur și simplu nu mai există. − Fetelor! Ce-ați făcut aici? Ați șters ceva? −Aaa! Numai niște tabele goale! − Cum ați îndrăznit?!? Acelea erau tabelele mele pentru servici. Ca să le refac am nevoie de câteva
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3083]
-
să-l sară, dar când trecu pe partea cealaltă se agață într o sârmă pe care n-o văzuse. Sârmă îi zgârie adânc pulpa. − Au, mă doare! Uite ce mult sânge curge! − Hai repede să te speli, spuse Lucy. Dar Bărbie nu se mulțumi cu spălatul, ci o dezinfecta cu spirt din belșug, în timp ce Shelley țipă. Când află cauza accidentului, mama spuse: − Repede la spital! Trebuie neapărat să-ți facă antitetanos. − Dar ai pus spirt, e destul! − Vin s eu cu
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
chiar să și atingă. Se așeza la birou și vru să vadă dacă ventilatorul funcționează. Apasă butonul de pornire și un vânt năprasnic zbura toate hârtiile de pe masa: rețete, rezultate de la analize, numere de telefon etc. Doctorul se întoarse nervos, Bărbie sări să culeagă hârtiile, iar Lucy se aplecă spre podea după un carnet. În clipa aceea agață cordonul telefonului și-l trânti la podea. Speriată, fata se repezi după telefon, dar calcă pe un cantar care se înclină și căzu
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
se opri la perete, agățându-se de dulăpiorul cu medicamente. Tragedie: dulăpiorul căzu! − Astea nu sunt fete, astea sunt niște blesteme pe capul meu. Ia-le și plecați de aici! Și du te la asistența de jos pentru injecție! În timp ce Bărbie își cerea mii de scuze și încerca să adune cioburile de pe jos, Lucy ieși în goană din cabinet. Ochii îi erau plini de lacrimi și abia vedea pe unde merge. În fugă ei se izbi de o asistentă care ducea
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
CD-uri. − Ce cauți în mașina mea? se auzi deodată, si un doctor mare cât ușa se repezi la portiera. Lucy abia reuși să fugă. − Sper că mama a terminat. Mă duc la mașină. Dar mașină nu mai era acolo. Bărbie și Shelley ieșiseră de mult, o căutaseră pe Lucy și plecaseră crezând că Lucy luase autobuzul. Și așa a rămas Lucy singură în fața spitalului, să meargă acasă cum o ști ea − mai ales că nu avea nici bani de autobuz
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
amestecat. − Ba eu cred că n-ai bilet. Coborî cu mine și mergem la sediu. La sediu Lucy este invitată să plătească douăzeci de lei amendă. De unde? Atunci controlorul îi cere numele, adresa și telefonul de acasă, și sună la Bărbie. Și iac-așa vine mama repede cu mașina și plătește amendă. − De ce-ai mers fără bilet? − Pentru că nu aveam bani și tu m-ai lăsat la spital. − Doamne, ce zi! Că un film de groază!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
de Maria Elenă Lebădă Lucy și Shelley erau două surori foarte neastâmpărate. De câte ori mergeau undeva, reușeau să strice sau să spargă câte ceva, așa că mama lor, Bărbie, trebuia mereu să plătească oalele sparte. Într-o dimineață liberă, cănd Bărbie plecase la servici, fetele s-au gândit să ia micul-dejun în pat − dar nu în patul lor, ci în patul mamei. Așa că și-au făcut o tavă mare
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3077]