708 matches
-
scrisorile, să le miroasă. Vreo doi se-ndrăgostiseră lulea și-i pregăteau deja răspunsuri siropoase, muiate-n odicolon. Mai mult de-atât, Lovinescu a trimis un articol elogios la Cetatea literară, în care saluta apariția «noii scriitoare»! «Noua scriitoare» se bărbierea, fuma trabuc și-avea deja vreo două piese care se jucau pe scena «Naționalului». Așa i-a venit lui Camil Petrescu ideea să scrie Patul lui Procust. De la o mistificare măruntă. Romanul a-nceput ca o minciună, dar, treptat, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și costumul în cealaltă. Îl purta pe braț, la dungă, cum fac ospătarii cu șervetul; sacoul stătea smirnă, cu un mic umeraș de lemn băgat pe dedesubt. A închis ușa după el, cuminte și respectuos. Eu am fugit să mă bărbieresc. Mă aștepta o corvoadă, al doilea lucru care mă scotea din pepeni, după a face baie. Uram apa, era suficient să mă uit la un pahar plin și începeam să mă sufoc. Mă bărbieream prudent, încet, pe câte-o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
respectuos. Eu am fugit să mă bărbieresc. Mă aștepta o corvoadă, al doilea lucru care mă scotea din pepeni, după a face baie. Uram apa, era suficient să mă uit la un pahar plin și începeam să mă sufoc. Mă bărbieream prudent, încet, pe câte-o jumătate de obraz. Niciodată nu întindeam spuma pe toată fața. În oglindă, figura mea arăta modest, ridicol, ca două variante ale aceleiași zile. Sau poate cercetam două emisfere diferite, două calote cărnoase, învelite în piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la CFR de condițiile de călătorie, ți se recomanda să nu porți șapcă, ochelari de soare și, mai ales, trening; riscai să-ți răscolească vameșii toate bagajele sau, mai rău, să te dea jos din tren. Mai trebuia să fii bărbierit și să răspunzi politicos la întrebări, dar asta o știa toată lumea. „Toți în aceeași cușetă. Cu Mihnea o să ne fie mai greu...“ „Da’ de ce?“ „Fiindcă n-o să-nchidem un ochi, din cauza ta.“ „Du-te-n chiloți!“, a protestat el. „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mintea salariaților tăi, ceea ce este tot o formă de publicitate. Construcția imaginii unei firme este un proces complex, în care amănuntele dau tonul: felul în care vă funcționează telefoanele, chestiile mărunte de zi cu zi (de exemplu, dacă bărbații vin bărbieriți la serviciu), grija cu care este inscripționată oferta pe mașinile firmei, curățenia etc. sunt lucruri care joacă un rol clar în acest proces. Trebuie doar să deveniți conștient de existența acestor lucruri și să le aplicați. Cele mai multe dintre ele nu
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
și-mi zise: Am făcut zilele acestea o experiență... Ce experiență? Îl întreb eu. M-am trezit luni de dimineață, pe la cinci, cinci și jumătate. Că, în general, dorm ușor, dorm puțin, ca toți bătrânii. M-am spălat, m-am bărbierit, am băut un ceai cu o felie de pâine de secară... și, ce crezi c-am făcut? M-am dus, am deschis larg ușa garsonierei mele, am pus la încheietura ei o clamă de prins rufe, ca să stea așa, deschisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
În Balta Brăilei, aproape de Salcia. Munceam la agricultură, prășeam porumb și floarea-soarelui și-așa mai departe... Și când am venit a colonie, aveam un băiat care era planton. Ce făcea plantonul? Făcea curățenie În dormitor, el era și frizer, ne bărbierea. Și Îmi spune ăla: „Știi că a apărut decretu’ și că ne vom elibera?” „Hai, mă, lasă-mă În pace, vezi-ți de treabă, c-am auzit de atâtea ori”... „Pe cuvântul meu!” „De unde știi?” „Mi-au spus soldații din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acasă?” Eu cu cinșpe ani condamnare... și ăștia cu cinci-șase stau aici... Când am ajuns În cameră, hainele erau la ușă... Nu le mai văzusem de când m-au arestat. Mi-a spus: „Dezbracă-te!”. Mi-a dat haina, m-am bărbierit și m-au băgat Într-o cameră cu un politruc. Mi-o dat să fumez o țigară... „Eu nu fumez de atât timp”... Și mi-o spus că nu am voie să spun pe unde am fost, nici cu cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
răniții dintr-un spital militar, se comportă atât de timid, încât nu știe ce să le spună soldaților; autorul însuși rememorează cum, copleșit de cele mai înalte distincții militare, e gata să plângă fiindcă nu este în stare să se bărbierească din cauza slăbiciunii în urma tifosului exantematic. Aceleași personaje apar în ipostaze atât de diferite, de discordante, încât impresia este de tensiune insuportabilă. Pagini de jurnal, care acoperă anii 1938-1942, păstrând caracteristicile ultimului volum din Mărturisiri, sunt și mai tensionate, notațiile atingând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
frumos în prezența ei. Băiatul prefera ca ea să stea la depărtare, de unde să trimită bani. Spera ca și de data asta cei doi să plece într-o excursie. În ziua aterizării, bătrînul s-a dus la frizer, s-a bărbierit, și-a luat cămașă nouă, și-a scos de la curățătorie costumul cel mai bun, și-a făcut pantofii cu cremă, s-a dat cu trei tone de parfum. S-a uitat de cîteva ori în oglindă înainte de-a ieși
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
oglindea, în afară de faptul că purta, în loc de costum, fustă în culori țipătoare. Două șiruri de mărgele mari și colorate curgeau printre straturile de grăsime. Și mai era o deosebire: ea avea o mustăcioară deasupra buzelor strident rujate. Tatăl lui Alin se bărbierea. Seara făceau întrecere care are țîțe mai mari și mai lăsate. Mama așeza gulerul cămășii lui Alin și-i netezea cutele hainelor. Alin încerca să se desprindă din brațele ei de caracatiță. Alin nu părea supărat. Mușca dintr-un baton
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Irina mă anunță că bunicul ei iubit a murit pe 12decembrie, la prânz, că ar fi împlinit 94 de ani pe 14aprilie. Așa scrie Irina despre moartea prietenului meu drag: „După ce s-a sculat de dimineață, ca de obicei, se bărbierise, își făcuse cafeaua și păhărelul de votcă, glumind cu strănepoții. Stingerea lui bruscă ne-a șocat pe toți. Nu credeam să învețe a muri vreodată... Era puternic, tonic, generos, echilibrat. El continua să fie mai optimist decât noi, cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
astea mă voi gândi mai târziu. În fond nu trebuie să dau explicații nimănui, îmi ziceam, singurul lucru pe care trebuia să-l decid era dacă mai rămâneam aici sau dacă plecam. Important era că nu mă prinseseră. M-am bărbierit imediat, mi-am strâns lucrurile și am pornit către port, în căutarea unui vapor .De, eram din nou turist. Am interogat chelnerul, dar nici el n-a putut să-mi spună mai mult decât știam eu însumi. Legănându-se din
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ciudat să-l auzi vorbind de asta, mai ales dacă ținem seama de câtă viață se perinda prin fața ochilor lui. Să ne întoarcem însă la toaletă, unde Einhorn se pregătea dimineața. Pe vremuri avea un frizer care venea să-l bărbierească. Dar lucrul ăsta îi amintea prea mult de spital, zicea el, unde petrecuse un total de doi ani și jumătate. În plus, prefera să aibă personal grijă de el, pe cât posibil; și-așa trebuia să se sprijine pe o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sprijine pe o grămadă de lume. Așa că acum folosea un brici înfipt într-o mașinărie pe care I-o vânduse personal un inventator ceh; avea încredere oarbă în ea. Îi lua mai mult de o jumătate de oră să se bărbierească, cu bărbia pe marginea chiuvetei și cu mâinile în apă, lucrând în jurul feței. Culegea din apă buretele, își băga fața în el; îl auzeam respirând prin papilele lui. Săpunea, freca, se juca, râcâia, explora cu degetele în căutare de porțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care ar fi trebuit să le ia în seamă, experiențe telepatice și cântecele de reclame: Când s-a inventat radio-ul am fost fericit, Și toți bănuții mei mi i-am economisit, Până într-atât că nici nu m-am bărbierit. Cu aparatul Dynamic vreau să mor, mulțumit. A câștigat premiul întâi al ziarului Evening American în valoare de cinci dolari cu strofa asta, iar una din sarcinile mele era să am grijă ca ceea ce se trimitea la concursuri, anagrame ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
el. Și în ceea ce-l privea - ei, presupun că sufletele care nu-s în cea mai bună stare trebuie să aibă și ele niște sisteme ale lor, niște mecanisme care să le proptească, trebuie să se îmbrace și să se bărbierească. Pentru Einhorn, să se bucure de o femeie care nu era nevasta lui era sistemul lui de încurajare. Iar Lollie probabil că fusese foarte importantă pentru el, pentru că până în ultimul moment i-a urmărit viața, mai bine de zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cutiile. Și apoi am devenit și eu vânzător de pantofi, după ce șeful mi-a spus doar să îmi tund părul ceva mai scurt. Era un tip stresat pe care-l supăra mereu stomacul. Avea un ten foarte sensibil pentru că se bărbierea de două ori pe zi, și, în diminețile de sâmbătă, când aduna înainte de ora deschiderii toți vânzătorii ca să le țină o cuvântare, colțurile gurii îi sângerau nițel. Tot timpul încerca să facă pe durul și cred că problema lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
căldură, și purtam pe mine pardesiul și ciorapii când mă culcam. Dimineața mă duceam jos la băcănie și mă încălzeam cu o ceașcă de cafea și îmi stabileam ruta pentru ziua respectivă. Aveam aparatul de ras în buzunar și mă bărbieream când ajungeam în centru cu apă fierbinte pe gratis, săpun lichid și șervețele din toaletele publice și mâncam la cantinele pentru șomeri sau, de câte ori se putea, în locante unde se stătea în picioare. Eram în forță la ora nouă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acolo și i-am spus: Ce s-a întâmplat? Nimic, numai te rog încearcă să ajungi la opt, mi-a spus ea pe un ton un pic înăbușit. Era deja trecut de ora șase și nici n-apucasem să mă bărbieresc. M-am ras rapid și am început să mă îmbrac cu fracul, tot consultându-mă între timp cu Padilla și Kayo. — Riscul cel mai mare, mi-a spus Padilla, e să facă septicemie. Nu știm dacă n-are febră puerperală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și să îi spun că deși eram un om slab mă puteam încet-încet schimba dacă avea să aibă răbdare cu mine. De îndată ce am luat această hotărâre, m-am simțit mult mai bine. M-am dus la peluqueria și m-am bărbierit. Apoi am luat prânzul la localul lui Louie Fu și una din fiicele lui mi-a călcat pantalonii. Eram foarte căzut, dar și fremătând de speranță. Vedeam deja cum o să se albească la față când o să mă denunțe, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
i-a spus lui Dumnezeu, „Seigneur! Tant de bruit pour une omelette.“ Asta îți punea lucrurile într-o altă lumină. Se legăna, cu ochii închiși, pronunțând foarte atent. Sau îmi zicea, „Ludovic XIII adora să facă pe bărbierul și își bărbierea gentilomii, că le plăcea, că nu le plăcea. Și îi plăcea și să se prefacă în chinurile morții așa că se schimonosea și mai mult, și-a petrecut noaptea nunții în același pat cu alte cupluri și asta a fost ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cei pe care îi pierdusem în Mexic. Trebuie să mărturisesc că pe lângă dragostea profundă și mândria pe care o resimțeam în acea zi, aveam în suflet și un balonaș ca cel dintr-o nivelă cu bulă de aer. Dar mă bărbierisem și mă pieptănasem ca un actor din filme și mă îmbrăcasem în noua mea uniformă de înaltă tensiune căreia nu-i mai lipseau decât decorațiile și medaliile de luptă. Mi-ar fi plăcut să am câteva și să mă fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai devreme? Da, cu o oră. Aștept pe cineva la autogară... E frumoasă? întreabă Stanciu prietenește, simțindu-l pe Vlad încurcat. Hai, lasă, treci pe la Ștefănescu, rezolvă cu sudorul, să nu stăm blocați și pleacă. Să ai timp să te bărbierești, să te schimbi... Emoționat ca un adolescent, Vlad dă din cap drept mulțumire și iese. În cămăruța alăturată, unde-și are biroul, tehniciana, care ține evidența realizării investiției, stă de vorbă cu o femeie încotoșmănată într-un palton negru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o patimă; îți dai seama, nu poate fi dragoste, ci mai degrabă viciu; poate că avînd acces la ea, m-aș lecui, ori m-aș îndrăgosti. Eah! La anii noștri, avem timp, avem speranțe. Plec, zice ridicîndu-se vreau să mă bărbieresc, să mă schimb... Să faci curat în garsonieră rîde Mihai. Nu... M-ai înțeles greșit. Cu puștoaica e treabă curată; i-am reținut cameră la hotel. N-a fost de mult pe-aici; vrea să revadă orașul, împrejurimile stă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]