386 matches
-
La câțiva metri mai departe, într-un desiș de ferigi, un om negru și gol, cu mintea rătăcită de groază, își înclină fruntea-n pământ, iar mâna lui căuta, ca să și-l pună pe grumaz, piciorul unui om alb și bărbos, acoperit cu arme, îmbrăcat în piei de capră, cu-o căciulă de blană-n capul umplut de trei milenii de civilizație-occidentală"366. Începând cu secvența menționată, ambii protagoniști trec prin metamorfoze simbolice, dar identitatea fiecăruia se construiește prin sublinierea opoziției
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dă la iveală adevăratul cuplu al romanului de dragoste, Bernard Iolanda, vital și de invidiat prin metamorfoza fiecăruia în parte, de fapt o (re)cunoaștere de sine mântuitoare. Bernard este în fine un om întreg, desprins de fantoma acelui corp bărbos în care trăise dezarmat, timorat de tot ce însemnase avansuri feminine. A trebuit să străbată patru mii de kilometri spre a-și lua în primire adevărata identitate. În nici un caz datorită paradisului furat, violat, infectat, posedat, dezvoltat, ambalat și vândut
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
îmbarcat. Știind că farul de pe insulă era locuit, căpitanul vasului ce-l adusese pe protagonist se adresează paznicului de far, zis și tehnician de semnale marine. Răspunsul, cu greu obținut, dar și acela în doi peri, din partea bărbatului corpolent și bărbos și care părea mai de grabă țicnit din pricina singurătății, nu-l face pe noul meteorolog să dea bir cu fugiții, ci, dimpotrivă; se decide să rămână, deși căpitanul se oferise să-l ducă înapoi, fiind gata să depună mărturie că
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
concepția ineflexibilului rabin. Și de data asta, Alik rămâne nebotezat; preferă statutul de "copil-prizonier", evitând să treacă drept renegat, pas pe care rabinul nu i l-ar fi putut îngădui. Drept care, Menașa nu va rata ocazia să-și trimită emisarii bărboși pentru a-i citi mortului o seamă de versete biblice. Adevărul e că Alik avea gusturile și vocația unui cetățean al lumii, avea stofă de magician menit să îmbrobodească pe toată lumea și să se facă iubit, atât de consângeni, cât
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
despre ele și folosul lor, iar de la „oaie” trecând la „capră” a știut să distreze înalta audiență cu întâmplarea cum elevul X - în loc să-și citească lecția - a început să „moțăiască” slobozind din când în când capul în jos. Iar țapul bărbos - crezând că băiatul vrea să se joace cu el „de-a împunsul” l-a răsturnat de pe prag. Câinele cu bucata de carne în gură, văzându-și umbra proprie în pârâu, lăcomind și la bucata altuia, s-a repezit după ea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
virtualmente un monopol evreiesc” <endnote id=" (248, p. 160)"/>. Cei doi se refereau anume la Polonia și Lituania, dar situația din Maramureș, Bucovina, Moldova, Basarabia și Ucraina era foarte asemănătoare. În tablourile sale, Marc Chagall a făcut cunoscută imaginea harabagiului bărbos din stetl-ul est- european de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Iată modul caricatural În care descria Alecu Russo, În 1840, „harabalele jidovești” din Iași : „Într-o căruță naltă și uriașă, care are numai lărgimea drept eleganță, frumuseță și comoditate, acoperită
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1400 din Praga, Între 1420 și 1493 din Austria, În 1492 din Spania, În 1497 din Portugalia, În 1498- 1506 din Provence, Între 1424 și 1519 din Germania etc. În aceste condiții, zeci și sute de mii de evrei bărboși, Încărcați de calabalâc, peregrinau pe drumurile Europei Centrale, imprimând pe retina și În mintea oamenilor imaginea unui „evreu rătăcitor”, blestemat de soartă să nu-și găsească locul și odihna. O fantomă bântuia prin Europa. Trebuia să apară o legendă care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care reușesc să se înțeleagă întotdeauna, atunci cînd există bunăvoință. În compartimentul suprapopulat în care încerc să intru, dau de o echipă de sîrbi care pleacă să se angajeze ca matrozi pe bordul navelor engleze. Șeful lor, un bărbat înalt, bărbos, cu voce joasă, mă poftește să intru. Printre ei se mai află două femei: o italiancă bătrînă, care se duce la Londra să-și viziteze fiul și însoțitoarea ei, care admiră credincioasa mea traistă din păr de capră revenită la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
vine țara asta și pe ce drum a putut veni această persoană neașteptată. Femeile mă privesc cu suspiciune, ne opresc pe stradă, cer detalii asupra sosirii mele, dau din umeri și se miră. "Auzi, dragă, a adus-o un tînăr bărbos, cu un Peugeot! Nu era de-al nostru, că doar nu-s nebuni pe-aici! O fi fost din altă țară. Ce spui, domnișoară, că era francez? Din Haute Savoie? Cum? Era parașutist? Ei, d'aia!". Și cumetrele duc mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Roșie. Liderii sovietici se lăudau cu superioritatea lor economică și industrială, anticipau că o să ne îngroape și lansau triumfători în spațiu primul satelit (Sputnik), primul câine (Laika) și primul om (Iuri Gagarin). La 150 de kilometri de Florida, un dictator bărbos cu trabucul între dinți instaura o cucerire revoluționară**, amenințând să obțină și altele de-a lungul emisferei. Superputerile se luau la întrecere în a construi și testa un număr cât mai mare de rachete nucleare. Școlarii exersau ascunderea sub pupitre
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
să-și pună amprenta asupra Regulamentului Organic, cu sprijinul lui Kisseleff, și care era deci mai puțin ostil documentului, mai ales în ce privește aspectele sale sociale. Blutte transcrie și sloganurile care erau afișate pe străzile Iașului, opera boierilor conservatori, a „afurisiților bărboși” cum îi cataloga Kisseleff, care nu se sfiau să utilizeze o frazeologie revoluționară. În alte manifeste, din primăvara anului 1831, se putea citi: „mult sânge va fi vărsat până ce Regulamentul Organic să fie pus în lucrare”. Acestea coincideau și cu
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
pe capul cântărețului este lipit, pentru o mai bună vizibilitate. Locul este unul cu mare „vad comercial”, îl cunosc prea bine deoarece trec de mai multe ori pe săptămână prin zonă, așa cum îl știu de multă vreme și pe vânzătorul bărbos plasat la capătul aleii, specializat în comerțul cu literatură legionară și ezoterică - New Age. Pentru zilele de pelerinaj, a gândit o scenografie specială : două reflectoare cu halogen, puternice, care inundă cu lumină crudă câteva rafturi confecționate ad-hoc pe care sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
încă din primul moment este numărul mult mai redus de tarabe, puncte de lucru, magazine - mi-e greu să găsesc un nume exact pentru acest tip de comerț - raportat la evenimentul similar de la Iași. Mă întâlnesc și cu prietenul meu bărbos de la Editura Bunavestire din Bacău, care-mi spune că „aici la Capitală parcă se vinde ceva mai bine decât la Iași, are lumea mai mulți bani, sigur, dar la Iași să știți că nu am văzut pe nimeni până acum
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
celor din jur, „să-l vadă lumea”. După ce este depus lângă zidul de incintă al bisericii, cel care părea a fi șeful adunării cheamă un călugăr, „să binecuvânteze mâncarea, să servim și noi la lume, se răcesc sarmalele”. Un călugăr bărbos și rotund pe sub sutana neagră și cam uzată face de trei ori, ceremonios, semnul crucii deasupra cazanului. Este servit imediat cu o porție consistentă într-o caserolă de plastic, mulțumește ceremonios, apoi se îndreaptă agale spre chilia sa, legănându-și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
stai aici să luăm și noi o cruciuliță, să ți-o pui la gât”, spune o femeie către fetița de 10-12 ani care o însoțește și nu înțelege prea bine de ce mama sa este aproape așezată în genunchi lângă bărbatul bărbos și pletos ce bolborosește cuvinte greu inteligibile. Privindu-l cum împărțea borcanele cu ulei și vorbe bune pentru toți cei din jur, m-am întrebat dacă nu cumva el îndeplinea rolul preoților Bisericii „oficiale”, întotdeauna distanți, niciodată suficient de apropiați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
încotro, i-a bătut vântul. Au mai rămas doar copiii ăștia, dar pleacă și ei, nu-i așa, Georgiană fată ?”. Georgiana nu spune nimic, mănâncă dintr-o înghețată cilindrică, multicoloră, pe care a primit-o de pomană de la un domn bărbos, ce distribuia deliciosul produs celor din jur dintr-o cutie de carton ținută sub braț, spunând doar atâta, cu vocea ușor tremurândă : „Să fie de sufletul mamei mele, o chema Ioana, ca pe Sfântul, tare-i mai plăcea înghețata, să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
frontieră ima terială a spațiului ritual, iar în interiorul acestuia permite un mai bun control emoțional și de gestiune a grupurilor de pelerini. Pricesnele. În iunie 2013, revista satirică intitulată Cațavencii publica o caricatură de Ion Barbu, reprezentând un preot masiv, bărbos, cu potcapul pe cap și un teanc de manuscrise (sugerat) muzicale sub braț. Preotul se adresează unui grup de femei în vârstă, cu basmale înnodate sub bărbie, care-l ascultă cu atenție și-l sorb din priviri. Preotul le spune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de Vaux, op. Cit., p. 64. 22 Titlul ah, "tată", este unul din cele mai frecvente epitete; cf., de asemenea, ab adm, "Părintele omenirii"; vezi M. H. Pope, El în the Ugaritic textx, pp. 47 sq. Religiile hittiților și ale canaaneenilor bărbos, într-o haină lungă, cu o tiară împodobită de coarne 23. Până în prezent nu s-a găsit nici un text cosmogonic 24. Totuși, crearea stelelor prin hierogamie poate fi interpretată ca reflectând concepții cosmogonice canaaneene. Într-adevăr, textul § 52 ("Nașterea zeilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ai fi crezut cu nici un chip că e doar în liceu. Părea incredibil de matur. Cu mult mai matur. Exagerat de matur. O barbă răsucită, pufoasă, năclăită pe sub urechi. Barbă crescută prost, neuniform, în toate direcțiile, nehotărâtă. Figură de copil bărbos. Surâs calin, naiv. Când încerc să mi-l aduc în minte, îl văd întotdeauna în câte o dimineață rece, venind spre școală. Spre liceu. Ar trebui să vi-l desenez. Să tocmesc un papparazzo care să-l tragă în poză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu alei prunduite și boscheți de tuia și nici hârdaiele cu oleandri. Însă, într-un ziar de pe vremea aceea, se poate citi o reclamă de publicitate care înștiințează onor clientela că localul a fost restaurat. Un desen figurează un Bachus bărbos și burtos, călare pe butoi și ținând la vedere o invitație: "Ofițer cu trese, Vin La zece mese, Și de ești țivil, servește un chil." Sigur, aceste versuri sunt atât de idioate, încât ar putea constitui textul unui cântec pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
explicație pentru ziariști, ne-am întors la hotel, ne-am suit în mașini, am trecut pe lângă "organ", care ne-a salutat respectuos, eu gândind că a știut Eugen Ionescu ce a știut când a dat Dâmbovița pe Sena! Spuneau "clasicii bărboși" că "acumulările cantitative duc la saltul calitativ", teză valabilă, preluată de la dialecticienii antichității și maeștrii filozofiei europene. În cazul relațiilor mele cu "Cooperativa Ochiul și Timpanul", ascultările convorbirilor mele telefonice, urmărirea, notele adunate la dosar cu "declarațiile și informările" despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sacagii, cu lumânărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde femeile lor, cu fustele Învoalte prinse În șold, frecau de zor cu picioarele - rotindu-se pe călcâie ca În cine știe ce dans ritual - tingirile și tigăile de aramă ale mahalagiilor. și am fost ultimul mușteriu al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
celea cum fu, neamțule? îl scormonește Ștefan. Numa' doi galion! se vaicăre Herman. Numa' doi!... Kaputt! Jawohl, neamțule! îl bate Ștefan pe umăr, lăudându-l. Neamțu' tot neamț... Nuuu!!! Nu mai vin!!!... se aude un răcnet pe cărare. Un călugăr-cerșetor, bărbos, desculț, zdrențăros, se năpustește pe cărare, răcnind: Turcii nu vin!!!... Nu mai vin!!!... Ștefan, boierii sar ca opăriți: Ceee?!?!... Ceee?!?! strigă Ștefan uluit. Călugărul, vlăguit, se prăbușește la picioarele lui Ștefan și dă să-i sărute mâna. Ștefan îl înșfacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lor; umblă lingoarea pe ulițele Sucevei... Bârsan intră, se prăbușește la picioarele Domnului, îi sărută mâinile, i le udă, bolborosește: Măria ta... Măria ta... Ochiul drept îi este acoperit cu o cârpă neagră, mâna stângă atârnă într-o năframă, e bărbos, murdar, în țoale țărănești, în opinci; numai sabia amintește de mândrul căpitan de viteji al Măriei sale. A... a căzut... Mangopul, bolborosește el. Mangopul? bâiguie Ștefan și se lasă moale într-un jilț. Și Alexandru?! întreabă Țamblac speriat. Bârsan, pe ocolite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
parcă. La început, poate pe hotarul pustietăților, lângă niște hambare, aproape de o casă pitită, mormăia o batoză pitică, purtată de cai. De după un gard de spini, cum ne-apropiem cu corabia noastră de cruce roșie, deodată se arată un om bărbos și negru care aleargă în fugă spre noi făcându-ne semn cu mâna. Ne oprim: "A! ce mai faci cucoane? Ce mai faci? strigă omul negru și bărbos cătră doctor, care se dăduse jos, și întinde o mână lungă, arsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]