394 matches
-
să intoneze cântece de război! în murmurul cu care ascultătorii îi primiră vorbele, vocile care îl aprobau se confundară cu cele care îi erau împotrivă și cu strigăte de consternare. — Așa e! Gualfard are dreptate! strigă o namilă de om, bărbos, ridicându-se în picioare. Ținea un burduf de hidromel agățat de un mic șnur și îl sprijinea răsturnat pe antebraț; se opri să bea din burduf pentru o clipă, apoi își dezlipi buzele de gura lui, se șterse cu dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cum îl cheamă pe prietenul ăsta al tău cu care trebuie să ne întâlnim? — Ambarrus. Prefectului, acel nume nu avea cum să-i spună ceva, însă Metronius, care luase parte la războiul bagaudic, îl întrebă mai departe pe bagaud: — Ambarrus Bărbosul? — Da, așa i se spune. — Are mulți oameni în subordine? întrebă Sebastianus. îi răspunse Metronius: — La bagauzi, nimeni nu comandă cu adevărat. își aleg capii și, dacă nu mai cred în ei, îi dau jos a doua zi. Divicone confirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
eșecului, hotărî să se alăture grupului, împreună cu tovarășii săi; în plus, tocmai atunci, un urlet de groază răsună în piață, în spatele lor, ceea ce-i făcu să se teamă că hunii începuseră deja masacrul. Schimbă, așadar, direcția și se alătură uriașului bărbos. Alergând împreună cu el și cu toți ceilalți spre piață, îl întrebă despre soarta alanilor. — Se baricadează în cazărmile lor, veni răspunsul. Blestemații ăia se gândesc numai cum să-și salveze pielea. La colțul străzii întâlniră un grup compact de barbari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așteptând impasivi, Atena scoase o exclamație de nedumerire. „Privește, dragul meu...! Nu văd eu bine ori, e o iluzie optică...?” Presupușii bucătari ce preparau alimentele În fața omului flămând, unii cu părul crescut destul de lung și uneori În deosebită dezordine, alții bărboși cu prezență destul de agresivă și cu țigara În gură deasupra preparatelor culinare și, evident, nu aveau capul acoperit cu tradiționala bonetă a celor ce muncesc În acest domeniu, riscând ca unele obraznice fire de păr să fie amestecate cu produsul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Era deja mult prea cald În oraș. Primăvara ieșea de sub influența iernii și căpăta exuberanța verii. Între stâlpii de pe 116th Street Sammler privi În interiorul curților pătrate de cărămidă. Aproape că se aștepta să Îl vadă trecând pe Feffer sau pe bărbosul În Levi’s care spusese că nu i se mai scoală. Văzu verdele care creștea. Dar verdele din oraș nu se mai asocia cu liniștea de sanctuar. Poezia de odinioară a parcurilor fusese surghiunită. Demodată, umbra deasă care Îndemna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nu el e, cel cu geanta verde mare? Și celălalt nu e partenerul lui Wallace? — Feffer? — Puștiul acela grăsan. Față rozalie, barbă. Se bate. Nu Îl vedeți? Unde anume? Pe stradă? E Eisen? — Nu el, celălalt tip are probleme. Tânărul, bărbosul. Cred că o Încasează. De cealaltă parte a străzii În pantă era oprit de-a curmezișul trotuarului un autobuz care bloca traficul. Sammler putea vedea acum că unii se Încăieraseră acolo, În mijlocul unei mulțimi. — Unul din ăia e Feffer? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
faci, iubite!... Încotro? Încotro? Și întindea și scutura acum o mână prin aer, întinzând-o spre ambulanță. Doctorul sări din trăsură. Părea mirat. Se apropie și întinse și el mâna. Ce mai faci? nu te-am văzut de mult! zise bărbosul, și nu mai putea de bucurie. —Bine! zise încet, nedumerit, doctorul Andronescu. —Ce? nu mă mai cunoști? — Ba da, ba da, cum nu... Străinul negru își scutura capul buhos, râzând fericit. —Bine, foarte bine! strigă el ascuțit și foarte repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plin de fericire. Să-i spui așa, când l-ei întâlni: multe complimente de la mine!... Doctorul întinse repede mâna: —La revedere! La revedere! o să-i spun. Acu mă grăbesc. Trebuie să ajung coloana. —Care coloană? care coloană? ce coloană? bolborosește bărbosul, tremurându-și în toate felurile brațul ce părea uriaș. Mă aplecai de după pânza trăsurii, ca să-l văd mai bine. Într-o clipă mă zări; începu să strige, înălțând mânile: „A! ce mai faci, doctore! Comment ça va?“. Mă azvârlii îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-o de gușă ș-a lovit-o încetinel cu palma peste obraji... Când s-a arătat prin odăile de dindos, Cristina, fata pândarului, cu fusta ei înfoiată și cu ciuboțele galbene, a băgat-o numaidecât în samă Alexa, vechilul cel bărbos al lui Canta. Și dintrodată a părut a o vedea pentru întăia oară și cucoana Aglaie. Ș-a făcut un fel de sfat furtunos între cucoană și boier, după care s-a înfățișat Alexa Grecu ș-a cerut-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-l întrebă dacă nu poftește cozonac ș-un pahar de vin. — Vei fi fiind obosit... îi zise ea cu blândeță. Și Alexa se simți foarte împăcat și mulțămit la sunetul glasului ei. Dar în noaptea aceea chiar, după ce vătaful cel bărbos adormi liniștit, Cristina se furișă afară din odaie și se duse la portița de lângă grajd, unde o aștepta pădurarul. Cum deschise, îl și cuprinse cu amândouă mânile de grumaz. Și dintrodată se simți strânsă lângă tașca cea înflorită cu alămuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
delicată) MARTINE: Dar sunt ostenită, ostenită, atât de ostenită. Am citit replicile Martinei și mi s-a părut că m-am descurcat binișor. Mai ales propoziția cu „foarte ostenită“. —Bine. - Merrill părea surprins. - Da, foarte bine. Foarte bine, au zis bărboșii. Cum te putem contacta? I-am dat lui Merrill una din cărțile mele de vizită de la Candy Grrrl. —Faină carte de vizită! OK, tre’ s-o ștergem. O gașcă de ciudați fac spiritism aici în fiecare duminică. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
quazii. Se întoarseră toți deodată. Erau vreo douăzeci. Antonius era singur. Lângă el nu se afla nimeni. Strânse în pumn gladius-ul și ridică scutul la piept. Unde erau soldații lui? Quazii care scăpaseră din capcana romanilor stăteau acolo, nemișcați, uriași, bărboși, unul lângă altul în zăpada răscolită de vânt, asemenea zeilor războinici din miturile barbare, invulnerabili și invincibili. Cu gesturi care lui Antonius i se părură extrem de lente, ridicară securile pe care le aruncaseră. Continuau să-l privească; Antonius le auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o periferie industrială a orașului, lui Ectoraș - căruia În curând avea să i se spună Repetentu - Îi plăcuse să se joace cu feluritele nații ce-i alcătuiau globulele roșii, inventându-și strămoși italieni, țigani, ruși, armeni și chiar mongoli În fața bărbosului care Îl privea cu ochii Încețoșați de alcool și nu izbutea să spună că și el, la rându-i, avea În vene Încrengătură de sânge băștinaș și de venetici străvechi, cărora li se pierduseră limba și obiceiurile, rămânând ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bărbos la care - se stabilise ulterior - nu ajunsese nici măcar o epistolă din acea serie. Printre hârțoagele și Însemnările găsite În casa lui Repetentu, scris pe un curs de filozofia limbajului, se găsise un fragment dintr-o presupusă scrisoare, adresată tot bărbosului și care fusese descifrat, În cele din urmă, fără să aducă cine știe ce lămuriri În desfășurarea anchetei: „... În scrisoarea de sinucidere pe care până la urmă ți-am trimis-o, deși am șovăit Îndelung, am uitat deliberat să-ți spun că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ați ghicit, a cerut și el bani. Părăluțe pentru Hardughia Neamului, sau cum naiba so mai fi chemând acea construcție futuristă, cu restaurante, hoteluri de cinci stele, parcaje subterane și alte minuni ale mileniului III. Ce și-a zis marele bărbos al neamului? Dacă Boc a luat bani, cât și-a pus în plan și lumea nu i-a sărit în cap să-i facă de petrecanie, înseamnă că balta mai are pește. Și vorba ceea, unde merge mia, merge și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu voce tare și pe un ton nu întru totul cultivat „Of, ești o pacoste!“ în momentele de maximă ardoare ale perechii ei avuseseră un accentuat efect inhibant. Acum Eva era în sufragerie, așezată pe podea, în timp ce Sally, Gaskell și bărbosul de la Institutul de Cercetări Ecologice polemizau pe tema jocurilor tematice pe roluri interșanjabile sexual în cadrul unei societăți ce impune controlul populației. Eva se simțea plină de un entuziasm ciudat. Parkview Avenue, Mavis Mottram și munca ei la Centrul Comunitar „Armonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ai. — Bineînțeles, doamnă, nu, nici un deranj. Da, am vorbit încă ieri, l-am întrebat. Peste o lună, peste o lună la control. O iritație, atât, nu e decât o alergie. Luați pastilele, sigur. Seara, da, puteți suna seara. Oricând, seara. Bărbosul Marga își flutură halatul roșu, se întoarce spre turmentatul Tolea, dar telefonul sună din nou. — Eu sunt, lasă copilăriile, doar așteptam telefonul dumitale. Alternate, cum am scris pe rețetă, alternate. Garantez, tovarășe colonel, dau semnătură. Absolut sigur, vom avea vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zic în fiecare seară, când trec nervos cu RATB-ul pe bulevard între primărie și perdeaua de pomi cu secrete (un sepepist omorât de nu știu cine cu săbiile ninja, un nou-născut găsit de câini în tufiș, în extremitatea dinspre Schit clasicii bărboși ținând cenaclu - fiindcă pe lângă Cișmigiu trec numai seara). Vine încă o iarnă rusească, dependentă adică de gazele de la ruși; într-o iarnă trecută, un tovarăș ministru chiar punea frigul crâncen din case pe seama presiunii slabe la gazele ce ni le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în șosete, fără să mai simtă răceala cimentului, îi înfige bărbatului capul cu păr aspru în coșul pieptului. În drum s-a adunat toată mahalaua, bătrâna care servește în crâșmă, patronul cu băieții de la fierărie și geamgerie, copiii de pe stradă, bărboșii de la sinagogă, toată lumea ca la nuntă. Când meterhaneaua s-a oprit după o melodie, la fel de brusc cum începuse, dansatoarea se uită în jur parc-ar fi căzut din altă lume, pe urmă se lasă dusă de bărbatu-său pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
acea răsturnare de la Începutul anilor ’70 te puteai camufla În spatele unei bărbi adevărate. Se putea minți spunând adevărul, ba chiar se putea face ca adevărul să devină enigmatic și lunecos, pentru că În fața unei bărbi nu se mai putea argumenta ideologia bărbosului. Dar În seara aceea barba strălucea și pe fețele spâne ale celor care, fiindcă nu o purtau, lăsau să se Înțeleagă că ar fi putut s-o cultive și că renunțaseră la ea doar ca ripostă. Divaghez. Dar la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu, reușise să-și domine primul impuls și bine făcuse. Acum se simțea mai aproape ca niciodată de Leo, de Sabina, de Adelina, de tanti Cucu, de Zuza. De aia și lăsa acum Sfânta Treime peste figura în cioburi a bărbosului din fotografie. Uite, numai gândul la călăvie și îi zburase apetitul! Asta spusese și tanti Cucu: o femeie care se hrănea cu așa ceva nu putea fi decât un vampir pe care dacă nu-l înțepai în inimă, dacă nu dădeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nici gaura curului, dimineața, la umblătoare! cască Momocilă. Problema dacă gândirea omenească poate ajunge la adevărul obiectiv, a fost, este și va fi o problemă practică. Ca hârtia igienică. Teza a doua despre Feuerbach. Chiar eu i-am suflat-o Bărbosului! De altfel, noi știm, știm, știm! Știm unde este păsăroiul! Știm prea bine! Știm, dar nu dezvăluim! Nici un cuvânt! Nihilum! Nici chiar babetei! Nici...! Nu ne supunem ei! Ea numai ne hrănește, ne adăpostește, ne cicălește, ne cocoloșește și ne
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și Valery. Abia observam ce se petrece în jurul meu. Colegii mei veneau mereu la școală cu discuri, de obicei în stare proastă, lipite cu scotch în lung și-n lat pe coperți. Din luciul coperților răsăreau figuri dure, grotești, de bărboși îmbrăcați excentric, sau peisaje cu fabrici melancolice, cu hornuri uriașe, peste care trecea în zbor un purceluș înaripat. Vocabule misterioase se încrucișau în cursul discuțiilor la care asistam absent: "Inagada Davida", "Led Zeppelin", "Samba pa Ti", "Imagine". Se murmurau refrene
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atom al făpturii mele eroice. Alături de el, În picioare, un cîine cafeniu, ascuțit, cu urechile și botul ascuțite, cu ochii de două culori diferite, ne urmărește tăcut cum trecem, dînd Încet din coadă. CÎinele, cred că din pricina sunetului emis de bărbos, levitează la cîțiva centimetri de sol. Cristian Îmi povestește foarte animat ce am pierdut: cîteva nopți dormite În tranșee, focuri trase aiurea spre cîmp după cum li se năzărea caporalilor, mai degrabă ca să se Încălzească de la țevile Încinse ale pistoalelor-mitralieră sau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care deține vile dulci în zonă), bașca Institutul Cultural Român - nu și-ar dori să contribuie la finanțarea unei așa mândreți hedonist-eficiente!? Exact despre asta vorbeam, la jumătatea lui august, cu o virilă variantă de Jean Marais sexagenar, un năvalnic bărbos călare pe ATV, cu aer de flower power și Woodstock, dl Mircea Sârbu, care m-a oprit amical în fața Cabanei Schiorilor, mi-a expus ispititor proiectul de resuscitare a cercetășiei de altădată, pentru a-mi comunica apoi entuziasmul doamnei Maria
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]