KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

de ce. E mai bine-așa. Poate că, odată și odată, dacă va fi neapărată nevoie, vom discuta și despre acest lucru. Pînă atunci însă... Și cine crezi tu c-ar merge la așa ceva? întrebă Virgil din ce în ce mai interesat. Ei, cine, răspunse Bărzăunul gesticulînd de parcă ar fi trebuit să demonstreze că pămîntul e pătrat. Crezi tu că nu se găsesc amatori cît lumea la așa ceva? Numai să spun despre ce-i vorba și... Dar noi luăm numai cîțiva dintre cei mai buni. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
lui Sorin... lui... fete nu luăm, că nu le putem căra cu noi prin asemenea chihărăi! Îl mai chemăm pe... Adică de ce să nu luăm și fete? îl întrerupse Virgil cu ton de harțag. Tu ești într-o ureche? ripostă Bărzăunul îndărătnic. Cum să luăm fete?... Nu-ți mai aduci aminte cîte ponoase ne-a făcut Ilinca atunci cînd am săpat la cetatea din deal? Eu unul... Ce ponoase, dom'le? Tu nu vezi că mesteci urzici?... Ce ți-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu vezi că mesteci urzici?... Ce ți-a făcut Ilinca?... Ce dacă-i fată? Nu ține pasul cu noi la greu? Dacă vrea să meargă, să meargă! Așa-i frumos! Dacă cineva s-ar fi uitat cu atenție în ochii Bărzăunului, ar fi văzut în ei o sclipire de șiretenie. Asta însemna că încerca să pună ceva la cale. Virgil n-avea cum observa lucrul acesta, pentru că era prea iritat de opoziția Bărzăunului, pe care o credea reală. Du-te tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
s-ar fi uitat cu atenție în ochii Bărzăunului, ar fi văzut în ei o sclipire de șiretenie. Asta însemna că încerca să pună ceva la cale. Virgil n-avea cum observa lucrul acesta, pentru că era prea iritat de opoziția Bărzăunului, pe care o credea reală. Du-te tu cu Ilinca! strigă Bărzăunul întorcînd capul în altă parte. Eu mă las păgubaș. Cu asemenea parteneri... Și făcu cîțiva pași spre lac strîmbîndu-se la umbra care se proiecta în apa liniștită. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
în ei o sclipire de șiretenie. Asta însemna că încerca să pună ceva la cale. Virgil n-avea cum observa lucrul acesta, pentru că era prea iritat de opoziția Bărzăunului, pe care o credea reală. Du-te tu cu Ilinca! strigă Bărzăunul întorcînd capul în altă parte. Eu mă las păgubaș. Cu asemenea parteneri... Și făcu cîțiva pași spre lac strîmbîndu-se la umbra care se proiecta în apa liniștită. Dar ce ai, dom'le, de te arăți așa ațos?... Ce ți-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
făcu cîțiva pași spre lac strîmbîndu-se la umbra care se proiecta în apa liniștită. Dar ce ai, dom'le, de te arăți așa ațos?... Ce ți-a venit așa, deodată? Elev ești tu, sau prepelicar? Ce ți-a făcut fata? Bărzăunul nu răspunse, ci continuă să se strîmbe în toate felurile la umbra din lac. Tu n-auzi, bă, ce te-ntreb? strigă Virgil enervat. Ce ți-a făcut Ilinca? Bărzăunul se întoarse deodată spre Virgil și, fără alte vorbe, răcni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Elev ești tu, sau prepelicar? Ce ți-a făcut fata? Bărzăunul nu răspunse, ci continuă să se strîmbe în toate felurile la umbra din lac. Tu n-auzi, bă, ce te-ntreb? strigă Virgil enervat. Ce ți-a făcut Ilinca? Bărzăunul se întoarse deodată spre Virgil și, fără alte vorbe, răcni de mai multe ori aidoma pieilor roșii cînd atacă. Virgil îl lăsă să se producă pînă la sfîrșit, apoi, privindu-1 peste umăr, îi spuse cu nemărginit dispreț: Tu ești bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
îi spuse cu nemărginit dispreț: Tu ești bun de pus în cînepă, drept sperietoare, bă momîie cu glas de flașnetă!... Cine naiba m-a pus să vin în pustietatea asta tocmai cu tine? Mai bine stăteam de vorbă cu poarta! Bărzăunul părea total în afara problemei. Se făcea că nu aude și că nu vede nimic. La un moment dat se făcu că scoate un pistol imaginar de la brîu și trase cu el în mai mulți dușmani, tot imaginari, bineînțeles, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
sălcii ori în vîrful stîncilor. Apoi îndreptă pistolul spre Virgil strigînd cît îl ținu gura: Sus mîinile! Virgil se așeză neputincios pe un trunchi de salcie răsturnată, clătinînd din cap cu obidă și rostind rar și apăsat: Smintită făptură, doamne! Bărzăunul mai ucise cîțiva dușmani, apoi se așeză pe salcie lîngă Virgil. Știi de ce nu vreau să meargă Ilinca? întrebă el după cîteva clipe, cu voce mai calmă. Nu mă interesează! răspunse Virgil tot mai furios. N-ai decît să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
calmă. Nu mă interesează! răspunse Virgil tot mai furios. N-ai decît să te duci singur, ori cu cine vrei și unde vrei tu! Cu mine ai terminat-o pentru totdeauna! Ba te interesează, frățioare, își muie vocea de tot Bărzăunul, bătîndu-l amical cu palma pe spate... Știu eu ce știu... ehe! Și tăcu cîteva clipe uitîndu-se țintă la Virgil. Dar acesta nu-l mai lua în seamă. Părea cu totul absorbit de alte gînduri. Ce-ai rămas așa... ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pe spate... Știu eu ce știu... ehe! Și tăcu cîteva clipe uitîndu-se țintă la Virgil. Dar acesta nu-l mai lua în seamă. Părea cu totul absorbit de alte gînduri. Ce-ai rămas așa... ca un triton împotmolit? îl scormoni Bărzăunul. Vrei să-ți spun de ce, ori nu vrei? Hai, spune odată! acceptă, totuși, Virgil. În primul rînd, începu Bărzăunul, îndreptînd iar pistolul spre vîrful unui copac, nu vreau, pentru că, dacă merge Ilinca... înseamnă că merge și Vlad, care se ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mai lua în seamă. Părea cu totul absorbit de alte gînduri. Ce-ai rămas așa... ca un triton împotmolit? îl scormoni Bărzăunul. Vrei să-ți spun de ce, ori nu vrei? Hai, spune odată! acceptă, totuși, Virgil. În primul rînd, începu Bărzăunul, îndreptînd iar pistolul spre vîrful unui copac, nu vreau, pentru că, dacă merge Ilinca... înseamnă că merge și Vlad, care se ține scai după ea. Și eu nu vreau să mai aud de Vlad cîte zile-oi mai avea! De ce? Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
reparat dacă nu contribui și eu cu juma' de preț. Ori asta înseamnă hoție curată și eu nu vreau să fiu păgubaș. E clar? Virgil nu răspunse, nu pentru că i-ar fi dat sau nu i-ar fi dat dreptate Bărzăunului, ci pentru că în acel moment considera mai înțeleaptă politica tăcerii. În sinea lui nici el nu dorea să meargă Vlad. Știa însă prea bine că un asemenea lucru nu se va putea cu nici un preț. În al doilea rînd, continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ci pentru că în acel moment considera mai înțeleaptă politica tăcerii. În sinea lui nici el nu dorea să meargă Vlad. Știa însă prea bine că un asemenea lucru nu se va putea cu nici un preț. În al doilea rînd, continuă Bărzăunul, spionîndu-l printre gene pe Virgil, nu vreau să meargă Ilinca pentru căă... pac!... pac!... pac! trase el iar în vîrful copacului, apoi suflă în țeava pistolului și se făcu că-l pune la loc. Pentru că ce? întrebă Virgil curios. Simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și ea? Ba ești tu nătăfleț, se răsti Virgil la el, bucuros că-l poate combate cu argumente sigure. Chiar dacă ești sau nu ești de acord, Ilinca se întoarce-n sat în seara asta!... Sîc! Ura!... Ura!... începu să strige Bărzăunul țopăind pe trunchiul sălciei. Te-am prins!... Te-am prins!... Te-ai dat singur de gol fără să pricepi manevra mea! Ha, ha, ha !... Deci tu vrei să mergi în această expediție numai pentru a fi împreună cu Ilinca!... Zi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
că vorbești fără nici o noimă? Nu tu ziceai mereu că Vlad are ce are cu Ilinca? Acum o-ntorci? Ba n-o-ntorc deloc, stimabile, hai să fim serioși!... O fi avînd Vlad ce-o fi avînd cu Ilinca, și Bărzăunul închise dintr-un ochi în semn că el știa totul, dar eu cunosc faptul că... Ilinca are ce are cu... cu tine, țap împăiat ce ești! Zi că n-am dreptate, față palidă, ori treci și te luptă cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
că n-am dreptate, față palidă, ori treci și te luptă cu mine! Lui Virgil i se aprinse toată făptura de zîmbet. Rămase mut cu desăvîrșire. La o asemenea întorsătură a lucrurilor nu se așteptase. L-ar fi strîns pe Bărzăun în brațe de bucurie, dar nu fu în stare decît să scoată un strigăt prelung, apoi se înarmă și el cu două pistoale imaginare și începu o luptă cumplită cu umbrele pădurii. Bărzăunul atîta așteptase. Uită și de tritoni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
se așteptase. L-ar fi strîns pe Bărzăun în brațe de bucurie, dar nu fu în stare decît să scoată un strigăt prelung, apoi se înarmă și el cu două pistoale imaginare și începu o luptă cumplită cu umbrele pădurii. Bărzăunul atîta așteptase. Uită și de tritoni și de pește și se alătură lui Virgil în lupta pornită. Toată pădurea începu să răsune de strigătele lor pînă ce obosiră și-și dădură seama, amândoi deodată, că li-i grozav de foame

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de strigătele lor pînă ce obosiră și-și dădură seama, amândoi deodată, că li-i grozav de foame. Porniră deci spre casă făcînd tot drumul planurile expediției extraordinare ce urma să aibă loc în cel mai scurt timp posibil. Și Bărzăunul se lăsă convins ca în această aventură atît de însemnată să participe și Ilinca. Și, de nu vor mai fi alți amatori după vrerea lor, să fie admis chiar și Nuțu lui Răstoacă. Ilinca, Bărzăunul și... tristețea A utobuzul avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mai scurt timp posibil. Și Bărzăunul se lăsă convins ca în această aventură atît de însemnată să participe și Ilinca. Și, de nu vor mai fi alți amatori după vrerea lor, să fie admis chiar și Nuțu lui Răstoacă. Ilinca, Bărzăunul și... tristețea A utobuzul avea deja o întîrziere de 15 minute. Bineînțeles că asta nu era ceva ieșit din comun și toți sătenii erau obișnuiți cu astfel de întîrzieri. În stație erau cel puțin zece copii care-și așteptau părinții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
comun și toți sătenii erau obișnuiți cu astfel de întîrzieri. În stație erau cel puțin zece copii care-și așteptau părinții de la combinat, precum și alte persoane. Undeva, mai într-o margine, părînd gînditor ca un om cu probleme, aștepta și Bărzăunul. Numai că el nu venise să-și aștepte părinții... Ce, parcă părinții nu se puteau întoarce și fără așteptarea lui? Îl atrăsese cu totul altceva în stație. Dar dacă l-ar fi pus cineva să spună ce anume, n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
vrut să spună. Totuși îi trebuia, măcar pentru el, un motiv. Și-l găsise: voia să vadă cine-i va ieși înainte Ilincăi... Vlad, ori Virgil ?... Dar, culmea-culmilor, nici unul din ei nu venise s-o aștepte! Asta-i nemaipomenit! gîndi Bărzăunul contrariat. Să nu vină nici măcar Virgil? Mama Ilincăi ședea pe o bancă și se uita mereu spre partea de unde trebuia să sosească autobuzul. Ceilalți care așteptau discutau în grupuri mai mari sau mai mici, iar copiii se jucau. Bărzăunul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
gîndi Bărzăunul contrariat. Să nu vină nici măcar Virgil? Mama Ilincăi ședea pe o bancă și se uita mereu spre partea de unde trebuia să sosească autobuzul. Ceilalți care așteptau discutau în grupuri mai mari sau mai mici, iar copiii se jucau. Bărzăunul era teribil de furios că presupunerile sale nu se adevereau. Auzi tu, să nu vină nici unul s-o aștepte pe Ilinca!... Păi, în cazul ăsta, Ilinca ar trebui ca nici măcar să nu se uite la ei! Așa! Și nici n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cazul ăsta, Ilinca ar trebui ca nici măcar să nu se uite la ei! Așa! Și nici n-ar trebui să mai vorbească vreodată nici cu Vlad, nici cu Virgil!... Ehe, ia să se uite ea măcar cît de cît la Bărzăun... ce n-ar face el ca să-i demonstreze cît e de nerăbdător s-o vadă!... Eh, ce mai vorbă! La drept vorbind, ce-l interesau pe el astfel de fleacuri?... Și ce dacă s-ar uita Ilinca la el?... Ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
aștepți... Stai cît vrei, că doar de asta-i stație... Pe cine aștepți? Iaca, pe nimeni! Ce te interesează pe dumneata pe cine aștept eu? Ia uite, dom'le! Ce naiba or fi avînd de n-au venit? se întrebă furios Bărzăunul, apoi se apropie de banca unde era așezată mama Ilincăi. Stătu puțin la îndoială dacă să intre în vorbă cu ea sau nu, apoi își luă inima-n dinți și i se adresă cu mult calm, după ce-i spuse un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]