968 matches
-
se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând: — Ce zici, nu vrei să vii cu mine la banchetul de absolvire...? Și îngerițele roșesc. Chicotesc de bătrânelul ăsta amuzant și inofensiv. I se așează în poală, în scaunul cu rotile; coapsele lor musculoase, lucrate cu antrenorul personal, se lasă pe genunchii lui ascuțiți și osoși. Firește, într-o zi, una dintre femeile astea se va scăpa. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu privire expertă farfuriile și, așezându-și poșeta pe suportul care era dedesubt începu să mănânce cu multă delicatețe, cu degetul mic ridicat în sus. Fetele de la bucătărie priveau cu îngăduință scena și când, la plecare, Carmina se opri în dreptul bătrânei și îi oferi savarina, auzi pe una dintre tinere adresându-se colegului ei: Iar s-a căpătat cu ceva, doamna spală blide. Bătrâna primi savarina fără să zică nimic, abia dacă-și săltă pleoapele din farfuria pe care tocmai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
venit cu el sus? O întrebă cu gura lipită de obrazul ei. Spune-mi, repetă și o scutură. Inutil să te încăpățânezi ești în mâinile mele. Deci l-ai fi adus aici? Nu, ne despărțisem în fața complexului. De ce acolo? Din cauza bătrânei de la etajul întâi. Care bătrână? Una care stă toată ziua la fereastră și iscodește. Popândarul. Ce anume? Cum ai spus? Nimic, o denumire, bătrâna de care spuneam. Dacă n-o vedeam la fereastră, pendulând cu capul încoace și încolo, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară? Unu, domnule, unu! Vă mulțumesc, domnișoară. Bătrânelul se Îndreptă spre cabină, lăsând-o pe fata de la „Internaționale” să-și facă meseria. Alo, Montrealul, alo, Canada! Alo, mă auzi, tu? Canada, mă auzi? Lua-te-ar dracu, că departe mai ești! Alo, Canada? Ai chematul, dragă! Vorbiți, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de l'homme, pareils à ceux du sanglier pour la petitesse, et à ceux des oiseaux de nuit pour la perfection circulaire du contour... Vieil océan, tu es le symbole de l 'identité: toujours égal à toi-même.” Din nou vocea bătrânelului: Sabina, tu ești? Ce bine te aud acum Sabina, fetița mea... Izbucni În plâns. Scăpă receptorul. Deschise ușa. Ieși clătinându-se. În receptor se auzea o voce de femeie. Se auzi, pentru că fu repede Înghițită de foșnetul oceanului. Telefonistele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu nas cârn. O figură pe care Petru n-o remarcase până atunci. O fi nouă. Mai mult ați tăcut și... Vru să spună ați plâns, dar primi un cot din partea Simonei și se domoli. Ei, da, recunoscu cu sfioșenie bătrânelul, așa-i. La bătrânețe ești mai slab... Păcat! Se auzea atât de bine, interveni din nou fata cu pistrui și nasul cârn. Parcă ar fi fost aici alături. Arătă spre ușa Înaltă, verde, pe care scria cu albastru: DIRIGINTE. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal. Vreau să vorbesc cu dirigintele, declară solemn bătrânelul. Își aranjă În grabă ținuta și se Îndreptă demn spre ușa cu pricina. Nu-i nimeni acolo, strigă oficianta. Șefu a avut zi liberă azi. Și, la ora asta oricum n-ar fi de găsit aici. Nu-i oră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că gestul său păstra, oricât de voalat, ceva din urgența cu care oamenii de ordine anihilează insurgenții de ocazie. Intenția dumitale a fost cât se poate de limpede, stimate domn, și te onorează. Primește, te rog, Întreaga mea gratitudine, zise bătrânelul și Îi Întinse mâna cu o prudența pe care zâmbetul curtenitor nu o masca În Întregime. Am fost ridicol, nu-i așa, domnule profesor? Sunteți profesor, dacă am auzit eu bine. Asistent, mai precis. Dați-mi voie să mă prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întrebă calm domnul Zegrea În timp ce zâmbea complice lui Isaak Babel care, la rândul său, zâmbea oricui catadicsea să răsfoiască Armata de cavalerie din raftul cu cărți vechi. Nu știu, păcatele mele, cum să știu, se tângui librarul În mintea căruia bătrânelul putea ocupa cele mai neașteptate funcții. Mai sus de C.L.D.C. Pe cei de-acolo i-a văzut cu ochii lui când cu transferul de la chioșcul din gară, aici. Cu voia dumneavoastră Însă aș putea să aflu și, cine știe, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
intra schimbul. Camera era traversată de conducte: apă, canal, căldură, instalații electrice, frânghii de uscat rufe. Alături, o magazie cu scule: cărămizi suprapuse, netencuite, geam vopsit albastru, crăpat parcă cu o piatră, ușă încuiată, belciuge din fier beton și un bătrânel care tot își găsea de lucru dimineața, dincolo de sticla zgâriată a ferestrei. Pe sub dușumea, galerii de șobolani, curse nesfârșite până în zori; deasupra, parcă cineva dansa step, spărgea nuci, bătea cuie în cer; deasupra, locuiau doi bătrâni trecuți de 60. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
disprețuitoare a autodeclaraților „intelectuali”, în bună parte ignoranți în materie de teologie. Pentru cei dintâi, Stăniloae este un soi de profet mioritic, trimis din cer pentru a pune capăt năvălirii dăunătoare a Occidentului; pentru ceilalți, el nu este decât un bătrânel mărginit și retrograd, al cărui mesaj antimodernist se află în deplin dezacord cu exigențele prezentului. Aceste două tipuri de abordare, trebuie spus numaidecât, sunt specifice României, pentru că, în străinătate, primii pași către o recuperare echilibrată a gândirii teologice a lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și vesel, Victor îi mulțumi doamnei ceremonios și se grăbi s-o șteargă de acolo, de teamă ca nu cumva înșelătoria să-i fie deconspirată de cineva mai perspicace și să i se ceară socoteală. Chiar la biroul alăturat, în dreapta bătrânei și amabilei secretare, scârțâia de zor din peniță o secretară care le vorbea repezit studenților și care-și ridică de mai multe ori nasul dintre hârtii și-l măsură cu o figură acră, în timp ce stătea de vorbă cu colega ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țară. Trai plăcut de burghezi confortabili și pașnici! În buzunar, Virgil se întâmpla să aibă toți banii care le trebuiau ca să cumpere casa fără nici o amânare, așa că tot ce le mai rămânea de făcut era să meargă cu proprietarii doi bătrânei simpatici, care doreau să plece la copii, în Franța la un notar, ca să încheie actele necesare și casa ar fi fost a lor, iar ei, bucureșteni cu acte-n regulă. Dar, după ce stătuseră de vorbă cu proprietarii casei și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
simțeam numerotat, ca la pârnaie, dar când auzi două voci suave că revarsă atâta dragoste către tine, ce să mai zici? Profesoara de chimie mă botezase și mai sofisticat, spunându-mi "domnul număr atomic" sau, chiar și mai drăguț, "atomicul". Bătrânelul care răspundea de destinele fizicii mă etichetase, pentru a demonstra că râde hârb de oală spartă, cu drăgălașul "impedanță electrică", despre care nici astăzi nu știu prea multe, deși, am înțeles, o lume întreagă o notează, abuziv, cu prenumele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
puteam numi decât de față cu puștimea, am izbucnit într-un râs de toată frumusețea. Se pare că nu era momentul pentru râs, întrucât ninetistele, cu batista în mână, urmăreau pe Rubin, marcă rusească garantată, cum duceau pe umeri, niște bătrânei vajnici și îndurerați, ajutați de niște soldați cu caschetă, un sicriu împodobit mai frumos decât toate sicriele pe care le văzusem prin cartier. Ca să-mi redea bunul simț, o ninetistă mai înlăcrimată, cred că era madam Gina, a ținut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
decât în om: tocmai văzusem că, grație rațiunii, el poate descifra orice mister, iar, datorită voinței, lumea însăși, în toate coordonatele sale, devine mai limpede și (de ce nu?) chiar mai bună. Fapt oarecum straniu însă, am reînceput să cred în bătrânelul fără talie șapte sau opt ani mai târziu, când, realizând că oamenii se măcelăresc între ei cu pasiune atât de Sărbători, cât și în restul anului și că tot mai mulți indivizi ajung să prefere mirosul de napalm parfumului cozonacului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ținând cont de stresul unei asemenea călătorii, eu nu aș mai pleca deloc". Știam că cei care muncesc zece-douăsprezece ore pe zi, nu-și pot lua concediu mai mult de patru-cinci zile pe an, dar ce-i împiedica pe acești bătrânei liberi, bogați și activi să se bucure în sfârșit de viață? Zâmbetul japonez drept răspuns, faimosul zâmbet de mască no, impenetrabil. Mister... Mai târziu am adunat o nouă piesă, de o valoare inestimabilă. Un întreg Weltanschauung se contura pe tabla
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bătrână îi bate în poartă. Crăiasa a rămas încremenită când i-a apărut bătrânul în față. Marele și bunul crai, cum auzise că i se mai spune de către unele persoane, cărora el le-a făcut câte un bine. Era un bătrânel de statură mijlocie, îmbrăcat în cămașă și pantaloni din cânepă peste care era încins cu un brâu din in împodobit cu nestemate. Pletele-i albe ce curgeau peste umeri și spate, până sub omoplați se scăldau în razele soarelui de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce situație se afla. Un amănunt semnificativ: nici alcadele Curții, nici alguazilii care de obicei vegheau asupra ordinii la reprezentații nu erau de găsit. Cât despre vreun alt ajutor, Licențiatul Calzas nu era nici pe departe un bun luptător, iar bătrânelul de Juan Vicuña la cei cincizeci de ani ai lui nu putea face mare lucru cu singura-i mână. În ce-l privea pe don Francisco de Quevedo, acesta se afla cu două rânduri de bănci mai departe, atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din țară uriașe averi și le depuseseră în seifurile cine știe căror bănci din țări îndepărtate sau mai apropiate, fără să lase în urmă nici cea mai mică dovadă! Ei doar aveau datoria să ramână în memoria colectivă ca doi bătrânei cumsecade, ieșiți într-o zi rece de început de iarnă la cumpărături, așa de pașnici, așa de inofensivi, ca să o sfârșească într-un mod atroce, înfiorător ciuruiți de gloanțe lângă un zid cazon care rămăsese mânjit de sângele lor și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fi avut atunci încă una din multele cărți plate care au dus la demonetizarea numelui lui. Dimpotrivă, volumul de față nu ni-l înfățișează pe Einstein ca pe un ucenic vrăjitor care a mîntuit omenirea și nici ca pe un bătrînel nostim și cam trăsnit scotocind prin măruntaiele universului spre a descoperi în joacă un titlu de album pentru Mariah Carey. E o carte onestă de popularizare a fizicii scrisă în tiparul unei sobre lucrări de informare generală: timpul, simultaneitatea, curbura
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
supradimensionată a eroului și nu un bărbat încolțit, obosit, care simte gustul eșecului, care este terminat și a cărui ocupație a rămas mersul la cinema și frecventarea bordelurilor. Desigur, acesta nu poate fi Dillinger așa cum Dillinger nu poate fi un bătrânel simpatic care își ia reglat pensioara, pregătit să adoarmă definitiv în brațele iubitei lui septuagenare. Dillinger este emfaticul Clark Gable de pe ecran, este Johnny Depp de pe ecran și atâția alții care l-au jucat cu succes. Într-un fel, zâmbetul
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
de insatisfacție pe care ți-o lasă încercarea de a gîndi tragicul în raport cu creștinismul. Pe de o parte, știi că sursa măreției umane stă în tragism, pe de altă parte afli că religia creștină nu cultivă ideea eroismului tragic. Un bătrînel ramolit care are privilegiul credinței este mai cîștigat decît un luptător. Latura netragică a creștinismului nu are cum să nu te indispună. Ai fi vrut ca ceva din ținuta gravă a cavalerului să se regăsească în atitudinea credinciosului, și cînd
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
domnule comandant. - Și dacă vine un alt uragan din spate? - Arunc din nou ancora, domnule. - Și dacă vine altul de la tribord? - Ordon aruncarea ancorei... - Și de unde naiba ai atîtea ancore? - Dar dv. de unde ați făcut rost de atîtea uragane? Un bătrânel avea impresia că băbuța lui nu prea mai aude și se gândește să o testeze. Merge într-un colt al camerei și spune: - Auzi? Bătrânica nici o reacție. Mai face bătrânelul doi pași și spune iar : - Auzi? Bătrânica iar fără reacție
BANCUL ZILEI: De ce femeile vorbesc de trei ori mai mult decât bărbaţii () [Corola-journal/Journalistic/67505_a_68830]
-
Dar dv. de unde ați făcut rost de atîtea uragane? Un bătrânel avea impresia că băbuța lui nu prea mai aude și se gândește să o testeze. Merge într-un colt al camerei și spune: - Auzi? Bătrânica nici o reacție. Mai face bătrânelul doi pași și spune iar : - Auzi? Bătrânica iar fără reacție. Se duce bătrânelul lângă ea și spune: - Auzi? La care bătrânica : - Pentru a treia oara îți spun: DAA! Concluzia: Femeile vorbesc de de ori mai mult decât bărbații pentru că sunt
BANCUL ZILEI: De ce femeile vorbesc de trei ori mai mult decât bărbaţii () [Corola-journal/Journalistic/67505_a_68830]