384 matches
-
identitate a fiecăruia și de actele mașinii. Plimbarea pe mare cu o asemenea ambarcațiune era ca o beție cu șampanie. Simți la început gustul fin al băuturii, apoi se instalează amețeala ce ți-o creează consumul ei, odată cu creșterea cantității băute. Barca, prinzând viteză din ce în ce mai mare, împrăștia stropi reci de apă cu irizări multicolore de la lună și o dâră de spumă rămânea în urmă ca o potecă, formând siajul [ dâră lăsată pe apă de o navă care înaintează. Din fr. sillage
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
domnule agent, te temi de ceva anume? - În afară de dumneavoastră și de Dumnezeu nu mă tem de nimic, domnule agent-șef principal, răspunse Mihai la foc automat. - Foarte bine, agent! Ești apt pentru serviciu? - Sunt apt pentru serviciu, regulamentar echipat, odihnit, băut și mâncat, să trăiți! - Măi! Lasă asta cu „să trăiți” în pace, că mă deranjează... A fost destul pe vremea mea. M-am săturat. - Scuzați, vă rog! Să trăiți bine, șefu’! - Mda! Merge mai bine așa... Următorul! - Sunt plutonierul Vijelie
UN ALT FRAGMENT DIN VIITORUL ROMAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376617_a_377946]
-
când scoate pistolul și îi lichidează pe toți, spectatorul se duce cu gândul la revoluția din '89 soldată cu răsturnarea regimului și execuția „odioșilor". Nae Girimea, fantele de mahala, e jucat cu haz de îndrăgitul Cristian Iacob, și el veșnic băut, veșnic pregătit să-și tragă fermoarul de la pantaloni. E mârlanul care pălmuiește femeile și le astupă gura cu săruturi brutale după ce-și scoate scobitoarea dintre dinți. Balul mascat care dă și titlul comediei este piesa de rezistență a spectacolului
„D’ALE CARNAVALULUI” DE I.L. CARAGIALE LA TEATRUL MIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375094_a_376423]
-
pe Doru ca mâna sa dreaptă. Trebuia însă să scape de doamna Lerea, o femeie ambițioasă, conștiincioasă, în vârstă, care ocupa postul de prorector. Doru se linguși pe lângă secretara femeii și îi dădu să-i strecoare prorectorei, substanțe, în cafeaua băută zilnic la birou, încât aceasta nu mai știa ce face. Încurca actele, proiectele și făcea continuu gafe. Doru și domnul Fundulea se distrau teribil pentru că erau singurii care știau ce se întâmplă. Rectorul o chemă într-o zi, pe doamna
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
de păsări, clipele zboară din aripă-n aripă unde gândurile se-nveselesc singure... Despre oglinzi se spune că nu visează ci reflectă, sunt nedrepte, nu ascund nimic din ceea ce se vede liber cu ochiul de alții. De sărbători sparge paharele băute și din altele vin nu mai bea. Referință Bibliografică: Atitudine / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1604, Anul V, 23 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ATITUDINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379754_a_381083]
-
mânca, bea sau citi În tihnă, doar acolo se poate juca biliard sau whist de dimineața până a doua zi În zori.”2 Un adevărat sanctuar, În care dandy-i se simt preoți, oficiind neabătut ritual după ritual, de la paharul băut, la ținutul furculiței, la masa de joc, dar mai ales În timpul conversației. Reguli ferme, de neîncălcat, În funcție de locul ales spre a consfinți poziții sociale, prestigiu, celebritate. Dar cine e doamna pe care o tot cităm? Catherine Gore (1799-1881), prozatoare celebră
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pomul se așază într-o cofă sau oală, care e totdeauna plină cu apă curată... De pom [...] se razimă totdeauna o scară făcută de [= coaptă din] făină de grâu, și într-unul din rămurele se anină și o sticlă de băut apă. Scara însem- nează ca să aibă sufletul pe ce se sui, dacă va avea parte, în pomii raiului, apa ca să aibă pe ceealaltă lume ce bea (39, pp. 168-169). Se regăsesc în acest din urmă asamblaj de obiecte rituale de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cele două Volgi amintite. Unul din cei doi jurnaliști, pe cînd petreceam, își vîra amîndouă mîinile sub fața de masă, lipea unul de altul cele două arătătoare frecîndu-le unul de altul, în limbajul universal, și șoptindu-mi după cîteva vodci băute, - "Costea, - adresîndu-mi-se mie, - Elena voastră și Raisa (nevasta lui Gorbaciov) toje!"... că sînt la fel una cu alta, aceeași pacoste. Mă mirasem că lucrul se putea vedea tocmai de acolo. Siberia mirosise... Pe urmă, localul se închisese; pe urmă, Sava
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
În când puțină apă; când e complet strivită și devine un terci, se adăugă treptat mai multă apă; apoi se filtrează printr-o bucată de pânză aspră, prin care să poată trece și particulele fine de iarbă, iar licoarea trebuie băută Înainte de a se decanta, efectul fiind În principal produs de particulele rășinoase ale ierbii, care nu sunt foarte solubile În apă. Pentru Începători, un dram sau două de plantă uscată vor produce amețeala; cei obișnuinți pot lua de la două-patru drame
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
deplorabilă, numai ca să facă... să placă celorlalți” (adolescentă de gimnaziu, Mangalia); „Da, pentru fete, la băieți, cum să zic, e ceva mai vechi. Dar fetele, mai nou, ca să fie plăcute și simpatizate de către partea masculină se apucă și ele de băut bere. Cunosc foarte multe cazuri care, deși nu le plăcea, au băut, «las, că văd eu cum trec peste». Și după aia le auzeam cum spuneau că nu le place deloc, dar decât să râdă lumea de ele, să zică
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
codificată. Pe măsură ce mătăniile cădeau una peste alta, Desdemona se lăsa În voia lor. Ce se Întâmpla cu Dumnezeu? Ce era cu El de Îi luase părinții și o lăsase Îngrijorată de soarta fratelui ei? Ce putea să-i facă? ― Fumat, băut, iar acum și mai rău. Și de unde lua bani pentru toate prostiile astea? Din gogoșile mele, de unde altundeva? Fiecare mărgea care-i aluneca printre degete era o altă supărare Înregistrată și eliberată. Desdemona, cu ochii ei triști, cu fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pistolul Într-o mână și un sandviș cu șuncă În cealaltă, Milton se uita pe geam afară, ca să vadă ce se Întâmpla În stradă. În ultimele două nopți nedormite cearcănele lui Milton se Întunecaseră constant cu fiecare ceașcă de cafea băută. Pleoapele Îi erau arborate În bernă, deși sprâncenele Îi erau umede de transpirația neliniștii și a vigilenței. Îl durea stomacul. Trebuia neapărat să meargă la baie, dar nu Îndrăznea să se ducă. Afară, ăia o luaseră de la capăt: lunetiștii. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sumbră când treceam cu mașina pe alături. Maxine Grossinger nu era singura fată din școală care murise În acel an. Carol Henkel, o fată dintr-a unsprezecea, murise Într-un accident de mașină. Într-o seară de sâmbătă, prietenul ei băut, un individ pe nume Rex Reese, sărise cu mașina părinților săi În lac. Rex supraviețuise, Înotând până la mal. Dar Carol fusese prinsă În interiorul mașinii. Am trecut pe lângă Baker & Inglis. Era Închisă pe perioada vacanței și pradă irealității ce Învăluie școlile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mergea clătinându-se. Ziceai că era beat. S-a sprijinit de aparatul de bilete. Observatorul a venit și l-a întrebat: «Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat?» Nu înțelegeam. Mi s-a părut ciudat. Nu prea văd oameni băuți așa de dimineață. Bărbatul purta o haină subțire de culoare maro. Paznicul a venit și l-a luat. Nici acum nu știu ce era cu bărbatul acela. Apoi m-am gândit dacă nu cumva avea vreo legătură cu secta Aum. Dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în întunericul care se lăsa, îi vedeam ochii mari deschiși, sforțîndu-se să vadă tot ce se petrecea cu dânsa. Probabil că nu era curiozitatea, ci mai mult frica. La întoarcere mi-am exagerat răul pe care mi-l făcuse vinul băut ca să mă pot duce de-a dreptul acasă, căci bănuiam că după un act așa de mare erau necesare tot felul de mulțumiri și de efuzii sentimentale care m-ar fi întîrziat pe drumuri. Irina mi-a dat astfel drumul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-n casă Stătea sub șervețel și ticăia pe masă. BUNUL SIMȚ LA FIECARE Într-un spațiu mic s-au mare Cunoști cine bun- simț are: Lucruri vraiște aruncate Prin casă neașezate, Țigări multe desfăcute, Scrumiere mari umplute, Cafele un pic băute, Gunoi nu scoate pe seară Să nu-și de-a norocu-afară Toți pe cineva contează Că și azi prânzul așează, În chiuvetă stau călare Cincizeci de vase murdare, Cine să le spele oare? Triste, plâng cu disperare Prosoapele-n baia
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cunoscut, Timotin. Sentimentul unui mai lung timp disponibil și calmul după-amiezii pe sfârșite erau condiții prielnice pentru divagări sentimentale. Un incident din liceu, amintit de Timotin, deschise capitolul amintirilor din viața de școală. Profesorul de grecește, tip original și întotdeauna băut, care, imperturbabil și nedezmințit o singură dată, striga la catalog "Bolohan" în loc de Balaban, "Dihanie" în loc de Divani, "Rus oof! vițiu" în loc de Rusovici, și așa de la A până la Z, afară de unul cu breton pomădat pe frunte, pe care-l numea Marița de la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se ascundeau pe la vecini. Nifet umbla răcnind și Înfigând furca În căpițele de fân Înșirate În livadă, timp În care nevastă-sa tremura de frică, rugându-se Îngenuncheată sub icoane. Duminică seară se Îmbăta atât de crunt, Încât din pricina spirtului băut, i se aprindeau mici flăcări albăstrii pe buze. Duminică după vecernie pica lat de oboseală și luni la prânz se scula plin de voioșie, ca un nou-născut. Mestecând bucata de scrumbie, Extraterestrul continuă: - La Stavropol am Întâlnit un anume Fedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de foc, vagoanele fierb, iar oamenii turbează de sete. În grabă, cică, ostașii au uitat să le distribuie prizonierilor rația de apă. În vagonul de protocol, căptușit cu catifea roșie, care fusese cândva În serviciul țarului, ostașii se apucă de băut votcă și șampanie adusă de pe front și o țin tot așa Într-o petrecere până la destinație, lăsându-i pe deținuți În voia Domnului. Între timp, pe aceștia Îi apucă disperarea. Prizonierii bat cu picioarele, cu pumnii În scânduri, zgârie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un dobitoc ca tine e același lucru, pentru mine nu. Consoarta Înseamnă, adăugă el modulându-și glasul, entitatea cu care Îți Împarți soarta. Nu-i așa?“ „Așa-i!“, răspunseră În cor toți salahorii, cu excepția unuia singur, care, probabil, din pricina alcoolului băut, căuta să-și arate cerbicia. „Să presupunem, conchise acesta, că nevasta e nevastă, iar consoarta e consoartă... De nevastă nu vă temeți?“ „Și dacă mă tem, ce te privește?!“, răspunse Ippolit pe un ton calm, care nu prevestea Însă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
salam Într-o gaură deschisă În podea, nu Înainte Însă de a se Întoarce cu fața spre Ippolit și a-i face o reverență. „Parcă trăiesc Într-o lume cu două dimensiuni, nu trei“, Își spuse brigadierul. „Nu cumva alcoolul băut mi-a șters din memorie capacitatea de percepție și acum trăiesc Într-un univers simplificat?. Căci, continuă el să-și despice firul gândurilor În patru, trăgând un gât din borcănelul cu Royal, astfel de lucruri se petrec doar În filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se Întruna cu isprăvile-i din tinerețe... Lui Subotin nu-i ardea Însă de palavre. Intrase În bodegă nu atât mânat de dorul conversației, ci mai mult ca să probeze dacă vedenia din depozit va Îndrăzni să apară, după primul păhăruț băut, Într-un loc public. „Se vede, Își spuse el, că puterea sa de influență se limitează la un perimetru destul de restrâns, cuprinzând, probabil, depozitul de băuturi și coridoarele adiacente... În afara debarcaderului, Sophia nu acționează...“ Și, Într-adevăr, „gheișa“ nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
țuică. Umplu păhărelele, ciocni, Îl bău dintr’o Înghițitură pe al lui, plecănd În treburile sale. La rândul lui Nando, sorbi câteva picături, le vântură de câteva ori prin gură ca un bun cunoscător - decretând. „Prună adevărată! Această licoare trebue băută În loc de aiazmă...! Eu propun să Încercăm, poate ne vinde și nouă câteva sticle...” „Fii În pace...! Dacă a oferit să bem, nu să ne ademenească? Chestiunea e timpul. Ști-i bine, nu-mi prea place să aștept...!” „La ce oră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Florența și al celor de gătit din Chelsea; băieții discutau despre afaceri și vânătoare și se stropeau pe ei și pe prietenele lor cu șampanie, pe care o numeau, dintr-un motiv necunoscut, rahat. Am încercat să evit un Henry băut care uda o Sophie țipând și virajul m-a dus direct la Sebastian. —Trebuie să discut cu tine, s-a scăpat el. Vreau să-ți explic... Despre pariul acela cu James? Apropo, cât ai câștigat? Vreau jumătate din sumă. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
călduroasă, aproape înăbușitoare. O GTi decapotabilă trecu pe lângă club, plină de petrecăreți îmbrăcați la cravată și tafta, țipând fericiți. Se îndreaptă spre unul dintre restaurantele lui Dominic, zise Sebastian. Hamburgeri și bere la 2 noaptea pe strada Fulham și prea băuți pentru a observa cât de mult cheltuiesc. E băiat deștept Dominic ăsta. Am început să mergem pe stradă în jos. Am întrebat ca din întâmplare: Că tot veni vorba, ce părere ai despre el? A ridicat din umeri. Se ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]