589 matches
-
lac/ Héraclite au bord du lac) (Poncet, 1996 : 102) ; " Leș douleurs aspirent/au secret profond de la poussière. " (Héraclite au bord du lac) (Pop-Curșeu, 2003 : 65). La version de Jean Poncet contient un changement sémantique : au lieu de parler du " secret baș de la terre ", le traducteur parle du " secret enfoui sous la terre ". La version de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu est plus conforme au message de départ ; pourtant, le nom " țărâna " est traduit par " poussière ". " Zăbovește prin rostul/grădinilor pajul. " " Le page
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
sommes en été. Un été qui touche/à să fin, tous deux sur la crête, au partage des eaux./ Pensées folâtres je caresse leș cheveux de la terre./ Nous nous penchons sur un éboulis difficile. Au-dessus, le bleu inaccompli.// Regarde en baș ! Regarde longuement mais ne disons rien./ Notre voix pourrait venir à trembler./ De la porte des cieux jusqu'au fond de la vallée/l'eau vieillit, ô, comme elle vieillit vite. L'heure aussi. " (Texte source : " Tu esti în vară, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
faits] qui pour moi seraient *temoins/dans le jardin, dans la lumière ? " À remarquer aussi l'erreur de frappe dans le cas du nom " témoins ". 1419 V. Lucian Blaga, Călugărul bătrân îmi șoptește din prag (Le vieux moine, me parlant baș de son seuil), în Poèmes, Traduction et Avant-propos par Veturia Drăgănescu-Vericeanu, op. cît., p. 137. À observer aussi la présence de la virgule dans le titre même, justifiée par le gérondif " parlant ", qui alourdit inutilement le message que le titre veut
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
numai cu Ionel, De mult mi-a fost tovarăș el; Credința sa și al său gând De mult le știu, a mele sunt; De vreți dovezi, o să vedeți, El mi le dă cu orice preț. COR DE PĂSTORI (tenori și bași) Vedea-vom, vedea-vom ce lucru greu Să facă e-n stare de dragul tău. COR DE FETE (sopran și alt) Nu vine, nu! Nu vine, nu Și îl aștepți zadarnic tu. Sprinceana ta la ce încrunți? Întoarce fața de la munți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu Ionel, La gioacă-mi [fu] tovarăș el; Și-n gândul meu cu drag eu chem, El știe cât de dragi ne-avem. De vreți dovezi o să vedeți, El mi le-a dat cu orice preț. [COR DE PĂSTORI (tenori și bași)] Sumeațo, vedea-vom ce lucru greu Să facă e-n stare de dragul tău. COR DE FETE (sop[ran] și alt) Nu vine, nu! Nu vine, nu! Și îl aștepți zadarnic tu, Sprinceana ta-n zădar o-ncrunți, Întoarce-ți fața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cât cu Ionel, La joacă-mi fu tovarăș el Și gândul său e-al meu - îl chem, El știe dragi cât ni suntem. De vreți dovezi, o să vedeți. El mi le dă cu orice preț. COR DE PĂSTORI (tenori și bași) Sumeațo, vedea-vom ce lucru greu Să facă e-n stare de dragul tău. COR DE FETE (sopr[an] și alt) Nu vine nu, nu vine nu! Și îl aștepți zadarnic tu! Sprinceana ta-n zădar încrunți, Întoarce-ți fața de la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
anul 2002 sunt înregistrați numai trei abonați cu numele Tiriachiu, dar sunt mulți alții cu nume înrudite, precum Țiriac (261), Tereaca, Tereacă, Tirică, Tirici, Terec, Terech, Teric etc. în fine, un alt termen turcesc desemnând preparatul opiaceu, altânbaș (turc. altân baș = „cap de aur”), a fost folosit în limba română veche. De fapt, era vorba de traducerea denumirii far- maciei venețiene ALLA TESTA D’ORO. Vestita farmacie din Veneția era unul dintre locurile cele mai prestigioase unde se prepara theriaca fina
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
284). Astfel suna un cântec din folclorul urban din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Cu un veac înainte, fastul oriental din locuințele boierilor români era cam același. Vezi, de pildă, Istoria lui Iordache Stavarache, biv vel spătar și bași capichihaia al Țării Romănești, un manuscris (mss. BAR nr. 4468) redactat în 1767 : Ciubuce minunate cu imanele cu chihlimbariu Și împrejur la lulele avea totu mărgăritariu, Ibricele dă cafea de argintu le făcuse Și filigenile de farfuriu [= porțelan] de China
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
argint” (Costache Negruzzi, Fiziologia provințialului, 1840) (213, p. 243). Luleaua seamănă cu „nargheleaua simplă și portativă a perșilor”, cum scria Cezar Bolliac în 1873 (68). Practicarea înde- lungată a meseriei de ciubucciu putea duce la boli profesionale. Astfel, un ciubucci- bașa de la curtea lui Caragea Vodă, „de mult ce a tot suflat în ciubuc”, s-a îmbolnăvit și a murit „de oftică” (din ngr. ohtikas = „ftizie”), adică „i s-au dus zilele în fum”, scrie ironic Vasile Alecsandri (Kera Nastasia, 1865
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
14.3. W"si‘: SOI „cuprinzător”, „blând” (2, 271); ASM „Cel cu Hâr Nemărginit”; GG „Cuprinzător”; Marr „amplus”; RB „large”; DM „est présent partout”; YA „careth for all”; Arb „All-embracing”. Contexte: ...’inna All"h iœ”af"-hu ‘alay-kum wa-z"da-hu baș”atan f al-‘ilm wa al-mism s...ț wa All"h w"si‘ ‘alm (2, 47/248): „Allah l-a ales șpe Saulț peste voi și l-a înzestrat cu prisos de învățătură și putere trupeasca! s...ț Allah
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fi considerată Balada Bicazului publicată de Ion Istrati În Editura Tineretului. (Ă). Cântând electrificarea În general, unii poeți au repetat expresii sau chiar figuri de stil construite greșit, prin aceea că nu slujesc reflectării veridice a realității. Astfel legenda lui baș Bicaz ne e povestită și de N. Țațomir În Cablul telefonic. Bistrița e aproape Întotdeauna asemuită cu un mânz nărăvaș, căruia i se pune pentru prima oară frâul. În amintita poezie a lui Țațomir - ca de altfel și În alte
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
coborât scările spiralate apoi m-am întânit pentru prima oară în viață cu o orgă de lumini. În sală luminau ca de pe altă planetă postere imaginând dansatori sălbateci, chitare electrice, portative muzicale și note care se desprindeau din planul lor. Bașii din boxele mari cât un perete îmi zguduiau pe ritm de rock toate măruntaiele din mine. În mijlocul sălii, tineri țopăiau fără griji. Râsul lor dezveleau dinți albăstrui colorați de lămpile de cuarț. Erau mulți colegi din școala mea, majoritatea de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ale viorii. Pentru a se obține variația înălțimii sunetului emis de instrumentele cu corzi, muzicantul apasă cu degetele corzile pe tastiera acestora (vioară, mandolină, chitară, balalaică, violoncel etc.) variind astfel lungimea porțiunii 15 de coardă care vibrează. De regulă, corzile bașilor pianului se înfășoară cu sârmă. În acest fel se mărește masa unității de lungime obținându-se astfel o frecvență joasă, necesară, fără a fi nevoie să se lungească prea mult coarda (ceea ce ar însemna o creștere a dimensiunilor instrumentului). Lungimea
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
de avertisment sau, de ce nu, de îndemn spre a pătrunde într-un ținut îmbibat de amintiri, de umbre, de clipe zburătăcite și de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul orb cântă dintr-o muzicuță de demult, cehească, „Harmonia“, cu două rânduri de bași, masivă, cu sunete grave, profunde. Am avut și eu una asemănătoare, în copilărie. Cântam din ea când mergeam, în alai, cu steagul unității de pionieri, cu toba și goarna, să ducem salutul nostru pionieresc la adunările de bilanț de la gospodăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aplicate înainte de publicare. Intercomul meu a prins viață. Mă chemau cele patru cifre înfricoșătoare. Nu din nou. Dezvoltasem un reflex pavlovian la vederea numărului derivației lui Vivian. Stomacul mi s-a strâns, iar inima a început să-mi bată ca bașii de la casetofonul unei decapotabile din South Central. — Claire?! a lătrat ea. — Sunt aici, Vivian, am spus, apăsând butonul. — Lulu mi-a spus că TU crezi c-ar trebui să lăsăm de-o parte manuscrisul peștelui adolescent. — Da, așa e, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
balamale ușa groasă, ranforsată cu șipci transversale, din platbandă de oțel! Poooc...! O altă izbitură viguroasă, berbecească, strașnică, zăngăne în fereastra dublă, de termopan. De asemenea, bine asigurată și închisă! Cine, dracului, se ține de trăznăi, acilea?! răcnește din toți bașii săi, Mânecuță. Aveți tupeul ca să vă puneți cu Poliția statului?! Care ești acolo, nenorocitule?! Care ești, băă?! Care dai cu barosu'!?! Banggg...! Zbanggg...! Zdronccc...! Ieșiți la vedere, caraghioșilor, ieșiți, nemernicilor, ca să vă stâlcim mutrele, la toți! Hai...! Lepădăturilor! Porcilor! Bandiților
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
târgul lui Barnovschi vodă. Acestea le-au dat și le-au închinat bisericei cei mari de la Ierusalim”... ― Abia botezat și face danii deja? Și nu oarece, ci toată averea lui. ― Da, părinte, dar pune niște condiții. ― Și ce dorește Mehter bașa în schimbul daniei făcute? ― Din cele ce spune el, se înțelege că era foarte tânăr. De aceea cred că are și dreptate. Ia să auzim dorințele unui turc tânăr și pe deasupra abia creștinat. ― Sunt cu schepsis, sfințite. Iată ce spune mitropolitul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
devin tot mai specifice. Deja cu flamanzii se fac experimente din care rezultă că ansamblul vocal cel mai potrivit și proporționat este cel format din cantus (încredințat copiilor sau, în lipsa lor, falsetiștilor), altus (tenori acuți), tenor (tenori normali) și bassus (bași). Dar nu este unicul complex folosit; mai sunt cunoscute și practicate și alte combinații vocale, uneori originale și neobișnuite. De exemplu, în capela din Ferrara, la curtea lui Ercole I, între 1471 și 1505, este atestată prezența a două coruri
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
putea fi omul căutat. ,,Înarmat’’ cu o legendă plauzibilă, subofițerul în sectorul căruia domicilia suspectul, a fost trimis să-l invite la sediul Inspectoratului de Miliție. Fără să bănuiască despre ce va fi întrebat, D.N. a răspuns cu amabilitate invitației, bAșa mai comandat și un taxi. Surpriza care îl aștepta merita însă toate politețurile împricinatului. Debutul interogatorului l-a făcut maior Ioan Iacob, șșșeful judiciarului, cel căruia D.N. îi era ,,recunoscător’’ pentru o condamnare anterioară, și în numele căruia fusese invitat. După saluturile
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
membru permanent în Comisia Națională de organizarea a Festivalului. Până să rupă plutonul de revoluționari lanțul cu care era ferecată poarta, Burtăncureanu a și apărut în ușa vilei. Era cu răposatul epicop Valerian și cu o parte din corul catedralei (bașii și baritonii) după el. Prozatorul ținea cu mâinile amândouă vergeaua unui drapel tricolor, cu ciucuri. Era marele steag cu care intrau înaintașii la deschiderea grandioaselor spectacole omagiale de pe stadion sau din sala sporturilor. Sala fusese inaugurată pe 26 mai 1986
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de drum’n’base fără influențe clare - te asurzea. Asta probabil era o asigurare dată clienților că nu erau prea bătrâni. Sau că, și dacă erau bătrâni, erau moderni. Sau poate că între timp se descoperise că zgomotul bubuitor al bașilor stimula creșterea părului? În ciuda eforturilor eroice de camuflare, Hugo putea să vadă mai multe capete cu chelii vinovate. În intervalele dintre melodii, Hugo auzea pe cineva din foaier care purta o conversație foarte sonoră la mobil și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa, sări Marchiza. — Zi-i una de inimă albastră, interveni Bunelu. Faraon strânse de câteva ori burduful acordeonului, trecându-și cu iscusință degetele peste clape. — Bibilica ! se auziră strigăte din audiență. Ritmul fu însoțit de aplauze. Faraon intră, pe ritmul bașilor, cu un țipăt pre lung, sacadat și dogit : — Haaaaaai, haaaaai, hai, bibilico, șai, bălășico, Șanțo pă Râța, Râța pă Tanța și pă deasupra, mucles ! Ceilalți începură să țopăie, împrejurul focului, drăcește, chiar și Isaia dănțuia, purtându-și catastiful ca pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe cap, în chip de mironosiță. Să cântăm ! îi îndemnă Isaia. — Sik șukran ! tresări Faraon. Ieși din convoi și se repezi spre acordeon. Bătu de câteva ori cu talpa în pământ, pentru a găsi ritmul. Trase o chiuitură și puse bașii în ritm cu tactul măsurat de bocancul descleiat. Dânga-dânga, dânga-dânga. Intră cu vocea pe tobă. Și apoi : Hai, bibilico, șai, bălășico, și la mâncare, și la culcare, și la futare, mucles ! Și, din răsputeri : Când te văd cu fusta beci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te văd cu fusta beci, aș intra-n caranfabeci... — Tacă-ți fleanca, păcătosule ! tună Isaia. Aicea se cântă Prohodul, nu Bibilica ! Dacă zici oleacă, încercă Faraon, potrivesc cu acordeonu’. Numa’ o strofă să-mi cânți și io viu hacana cu bașii... Nu putem spune ce l-a speriat mai tare, că vorbise mult românește sau că îl măsura crunt călugărul fără obște. Faraon trase un vaiet resemnat din burduf și porni după ei, păstrându-și, pentru orice prilej, acordeonul la piept
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de Arrabal, prin urmare cei doi artiști își cunoșteau și își apreciau reciproc opera. Cu Cu [Paris,] 1967. Poème-illustré. Texte original [Dessin à l'encre de Chine, peinture jaune et crayon gras rouge de Salvador Dalí sur papier Richard de Baș.] oeuvre unique. [Texte manuscrit au crayon noir, signé par l'auteur, signé et daté au crayon rouge par l'artiste.]. Huevo filosùfico Paris, Panique, 1967. Livre imprimé. Edition originale Un dessin de Salvador Dalí et un dessin de Julius Baltazar
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]