947 matches
-
și pot să facă parte din imperiu. Așadar, istoria Romei este, în ultima sa parte, istoria imperiului creștin, după care va veni apoi sfârșitul lumii. Imperiul Roman este al patrulea și ultimul imperiu din istoria umanității după foarte vechiul imperiu babilonian, după cel cartaginez și cel macedonean. În această periodizare a istoriei umanității, Orosius reia și modifică doctrina celor patru imperii expusă în Cartea lui Daniel și supusă deja mai multor interpretări creștine. Cele patru fiare care, în viziunea profetului, ieșeau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patru fiare care, în viziunea profetului, ieșeau din mare, ca și cele patru părți ale statuii văzute în somn de Nabucodonosor în prima secțiune, narativă, a cărții biblice, simbolizau cele patru imperii sub stăpânirea cărora trăiseră evreii până în vremea Macabeilor: babilonian, mezic, persan și macedonean. Ulterior, intervenția Romei în istoria evreilor a făcut ca Roma să ia locul macedonenilor și să fie interpretată ca al patrulea imperiu. Chiar și Apocalipsa lui Ioan reia această simbolistică care a durat alte trei secole
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ioan reia această simbolistică care a durat alte trei secole, până când imperiul a devenit creștin. Astfel, Ieronim, bazându-se pe Demonstrația evanghelică a lui Eusebiu, comentând Cartea lui Daniel în jurul anului 407, a considerat că cele patru imperii erau cel babilonian, cel medo-persan, cel macedonean și cel roman; Augustin, în cartea a douăzecea din Cetatea lui Dumnezeu, reia interpretarea lui Ieronim și nu ține cont de cea a lui Orosius. Acesta, așadar, a completat seria cu stăpânirea cartagineză, interpretând-o ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a douăzecea din Cetatea lui Dumnezeu, reia interpretarea lui Ieronim și nu ține cont de cea a lui Orosius. Acesta, așadar, a completat seria cu stăpânirea cartagineză, interpretând-o ca pe un imperiu meridional, opus celui septentrional al macedonenilor. Cel babilonian păgân prin excelență, a fost primul, iar cel roman este ultimul, cel ce pregătește sfârșitul vremurilor. Într-adevăr, sfârșitul lumii este deja în parte vizibil în epoca creștină dat fiind că istoria nu s-a sfârșit, dar judecata lui Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autoritatea principală este Augustin, citat de mai multe ori în termeni foarte elogioși; planul operei îl determină să folosească mai ales Cetatea lui Dumnezeu și Predicile. Quodvultdeus l-a citit pe Orosius, de la care împrumută ideea succesiunii celor patru imperii: babilonian, macedonean, cartaginez și roman. Chiar și exegeza biblică este, în esență, cea augustiniană. Nici autorii profani nu sunt folosiți la prima mână, datele fiind luate din Lactanțiu și iarăși din Augustin. În schimb, o situație diferită este aceea a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al operei sale, Iordanes lucrează pe baza unor criterii de interpretare globală a istoriei vremurilor trecute și a celei a vremii sale. De aceea, el adoptă câteva concepții tipice pentru istoriografia creștină. Întâi de toate, reia doctrina celor patru imperii (babilonieni, mezi, perși, greci) care apare în Cartea lui Daniel, adăugând cam mecanic Imperiul romanilor. Pe de altă parte, Iordanes nu povestește aceste perioade istorice dintr-un autentic impuls „științific” sau erudit: cititorul, crede el, văzând nenorocirile din trecut (și altele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
comentariul lui Isaia pune în evidență conținutul cristologic al profeției ca semnificație literală, respectând o tradiție exegetică deja existentă (căreia îi aparține de exemplu Teodoret) care raportează profețiile mai degrabă la realități din epoca romană decât din epoca asiriană sau babiloniană. Se poate întâmpla ca semnificația literală a unei profeții să se refere în parte la evenimente dinaintea lui Cristos și în parte la viața lui Cristos și a Bisericii; iar prima categorie de fapte poate fi pusă și în legătură cu Cristos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în momentul în care acesta îl lasă să plece cu ordinul de a reconstrui Templul; Chiril ne dă întâi o interpretare literală (historia), adăugând-o apoi pe cea alegorică (pneumatika theôrêmata), bazată pe asemănarea structurală dintre condiția evreilor oprimați de babilonieni și apoi eliberați prin voința milostivă a Domnului și aceea a lumii întregi, supuse tiraniei Satanei și apoi eliberate grație intervenției divine prin intermediul lui Cristos. Agheu 1, 7-9 aduce un mesaj de speranță cu porunca de a construi Casa Domnului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștini și pot să facă parte din imperiu. Așadar, istoria Romei este, în ultima sa parte, istoria imperiului creștin, după care va veni sfîrșitul lumii. Imperiul Roman este al patrulea și ultimul imperiu din istoria omenirii, după foarte vechiul imperiu babilonian, după cel cartaginez și cel macedonean. în această periodizare a istoriei umanității, Orosius reia și modifică doctrina celor patru imperii expusă în Cartea lui Daniel și supusă deja mai multor interpretări creștine. Cele patru fiare care, în viziunea profetului, ieșeau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fiare care, în viziunea profetului, ieșeau din mare, ca și cele patru părți ale statuii văzute în somn de Nabucodonosor în prima secțiune, narativă, a cărții biblice simbolizau cele patru imperii sub stăpînirea cărora trăiseră evreii pînă în vremea Macabeilor: babilonian, mezic, persan și macedonean. Ulterior, intervenția Romei în istoria evreilor a făcut ca Roma să ia locul macedonenilor și să fie interpretată ca al patrulea imperiu. Chiar și Apocalipsa lui Ioan reia această simbolistică, care s-a menținut alte trei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reia această simbolistică, care s-a menținut alte trei secole, pînă cînd imperiul a devenit creștin. Astfel, Ieronim, bazîndu-se pe Demonstrația evanghelică a lui Eusebiu, comentînd Cartea lui Daniel în jurul anului 407, a considerat că cele patru imperii erau cel babilonian, cel medo-persan, cel macedonean și cel roman; Augustin, în cartea a douăzecea din Cetatea lui Dumnezeu, reia interpretarea lui Ieronim, neținînd cont de cea a lui Orosius. Acesta a completat seria cu stăpînirea cartagineză, interpretînd-o ca pe un imperiu meridional
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
roman; Augustin, în cartea a douăzecea din Cetatea lui Dumnezeu, reia interpretarea lui Ieronim, neținînd cont de cea a lui Orosius. Acesta a completat seria cu stăpînirea cartagineză, interpretînd-o ca pe un imperiu meridional, opus celui septentrional al macedonenilor. Cel babilonian, păgîn prin excelență, a fost primul, iar cel roman este ultimul, cel ce pregătește sfîrșitul vremurilor. într-adevăr, sfîrșitul lumii este deja în parte vizibil în epoca creștină, dat fiind că istoria nu s-a sfîrșit, dar judecata lui Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este Augustin, citat de mai multe ori în termeni elogioși; planul operei îl determină să folosească mai ales Cetatea lui Dumnezeu și predicile episcopului de Hippona. Quodvultdeus l-a citit pe Orosius, de la care împrumută ideea succesiunii celor patru imperii: babilonian, macedonean, cartaginez și roman. Chiar și exegeza biblică este, în esență, cea augustiniană. Nici autorii profani nu sînt folosiți la prima mînă, datele fiind luate din Lactanțiu și din Augustin. O situație diferită este aceea a lui Vergiliu, citat destul de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în aparență „tehnic” al operei sale, Iordanes se bazează pe criterii de interpretare globală a istoriei vremurilor trecute și a celei a epocii sale. De aceea, adoptă cîteva concepții tipice istoriografiei creștine. în primul rînd, reia doctrina celor patru imperii (babilonieni, mezi, perși, greci) care apare în Cartea lui Daniel, adăugînd, cam mecanic, Imperiul romanilor. Pe de altă parte, Iordanes nu povestește aceste perioade istorice dintr-un autentic impuls „științific” sau erudit, ci pentru ca acela care citește, văzînd nenorocirile din trecut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe alegorie, comentariul la Isaia pune în evidență conținutul cristologic al profeției ca semnificație literală, respectînd o tradiție exegetică deja existentă (de exemplu, la Teodoret) care raportează profețiile la realități mai degrabă din epoca romană decît din epoca asiriacă sau babiloniană. Se poate întîmpla ca semnificația literală a unei profeții să se refere în parte la evenimente dinaintea lui Cristos și în parte la viața lui Cristos și a Bisericii, și că prima categorie de fapte să poată fi pusă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Dumnezeu în momentul în care acesta îl lasă să plece cu ordinul de a reconstrui Templul; Chiril dă întîi o interpretare literală (historia), adăugînd-o apoi pe cea alegorică (pneumatika theôrêmata), bazată pe asemănarea structurală dintre condiția evreilor, oprimați de babilonieni și apoi eliberați prin voința milostivă a Domnului, și aceea a lumii întregi, supuse tiraniei Satanei și apoi eliberate grație intervenției lui Dumnezeu prin intermediul lui Cristos. Agheu 1, 7-9 aduce un mesaj de speranță, cu porunca de a construi Casa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și vântul le‑a ridicat și nu s‑a mai găsit locul lor; iar piatra care a sfărâmat statuia a crescut munte mare și a umplut tot pământul. În interpretarea profetului (vv. 37‑45), capul de aur este simbolul regelui babilonian, „rege al regilor, căruia Dumnezeul cerului i‑a dat un regat puternic, întărit și respectat”; „brațele și pieptul de argint” închipuie „un alt regat, mai mic” decât cel babilonian; iar „pântecele și coapsele de aramă”, un al treilea regat, inferior
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interpretarea profetului (vv. 37‑45), capul de aur este simbolul regelui babilonian, „rege al regilor, căruia Dumnezeul cerului i‑a dat un regat puternic, întărit și respectat”; „brațele și pieptul de argint” închipuie „un alt regat, mai mic” decât cel babilonian; iar „pântecele și coapsele de aramă”, un al treilea regat, inferior, la rândul său, celui de‑al doilea și așa mai departe. Cât despre „degetele picioarelor, o parte de fier și o parte de lut”, acestea arată alcătuirea ultimului regat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se regăsește de asemenea în opera lui Hesiod, Munci și zile (V, 106 sq.), lumea cunoaște patru vârste, în ordinea lor descrescătoare: de aur, de argint, de bronz și de fier. De asemenea, pasajul în cauză face trimitere la mitul babilonian al omului primordial care își întinde stăpânirea peste toate (v. 38). „Era un lucru obișnuit”, notează André Lacocque, „ca regii babilonieni să‑și revendice stăpânirea asupra fiarelor pământului și păsărilor cerului. Aceștia aduceau în menajeriile lor animale capturate în diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
descrescătoare: de aur, de argint, de bronz și de fier. De asemenea, pasajul în cauză face trimitere la mitul babilonian al omului primordial care își întinde stăpânirea peste toate (v. 38). „Era un lucru obișnuit”, notează André Lacocque, „ca regii babilonieni să‑și revendice stăpânirea asupra fiarelor pământului și păsărilor cerului. Aceștia aduceau în menajeriile lor animale capturate în diferitele vânători, posibile simboluri ale stăpânirii lor universale”. Pe de altă parte, ahemenizii cunoșteau deja succesiunea a trei monarhii: asiriană, medă și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Aceștia aduceau în menajeriile lor animale capturate în diferitele vânători, posibile simboluri ale stăpânirii lor universale”. Pe de altă parte, ahemenizii cunoșteau deja succesiunea a trei monarhii: asiriană, medă și persană. Autorul capitolului în discuție înlocuiește însă Asiria cu Imperiul Babilonian. Această triplă configurație, transmisă de Herodot (Istorii I, 95, 130) sau de Cartea lui Tobit (14,4‑7), se modifică după cucerirea Orientului de către Alexandru cel Mare. Noua configurație, în patru elemente de această dată, prezintă două variante: a) asirienii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
I, 95, 130) sau de Cartea lui Tobit (14,4‑7), se modifică după cucerirea Orientului de către Alexandru cel Mare. Noua configurație, în patru elemente de această dată, prezintă două variante: a) asirienii, mezii, perșii, macedonenii (Oracolele sibiline, IV); b) babilonienii, mezii, perșii și grecii. În fine, după expansiunea sa, Roma se adaugă acestei liste, fie ca al cincilea element, fie ca al patrulea, în acest ultim caz, Imperiul mezilor și cel al perșilor formând o singură entitate politică. Sfinții Părinți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de treizeci și șase, care constituie decadele cerești. Fiecărui semn zodiacal îi sunt asociate trei paranatellonta, iar acestea au format un nou cerc în paralel cu zodiacul. [...] De altfel, unele texte astrologice, mai cu seamă extrase din scrierile lui Teucros Babilonianul, corelează seria celor douăsprezece ore (∗Τ∗γ6ςΤΔ≅Η) cu cele douăsprezece animale ce corespund câte unui semn zodiacal.” Cele trei fiare corespund simbolurilor ∗Τ∗γ6ςΤΔ≅4 ale celor trei imperii: leul (Babilonia); ursul (Media); leopardul - de fapt, o pisică mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la nivel strict teologic, cât și la nivelul teologiei politice. Să vedem mai întâi traducerea fragmentului în discuție (cap. 23‑26): 23,1 Când spune leoaică ieșind din mare (Dan. 7,3), [profetul] se referă la împărăția de odinioară a babilonienilor; aceasta este una și aceeași cu capul de aur al statuii (cf. Dan. 2,32). Cuvintele aripile sale ca de vultur [arată faptul] că regele Nabucodonosor s‑a trufit avântându‑se împotriva lui Dumnezeu. 2Pe urmă zice: Și aripile i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe picioare de om, deoarece s‑a pocăit recunoscând, într‑un sfârșit, că om este, și l‑a slăvit pe Dumnezeu. 24,1După leoaică, vede o a doua fiară, asemenea unui urs (Dan. 7,5). Aceștia sunt perșii. Căci după babilonieni, perșii au luat puterea. Când zice și trei coaste ținea în gură, arată cele trei neamuri: perși, mezi și babilonieni, adică, după aur, argintul din statuie (Dan. 2,32). Urmează a treia fiară, leopardul, care sunt elinii (Dan. 7,6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]