184 matches
-
De-a seduce vreo bacantă, Cu alură captivantă, Ce te-atrage-ntr-o locantă Evident, exorbitantă. Poanta mea-i chiar amuzantă, Jovială, elegantă, Poate cam extravagantă, Dar nu-i abracadabrantă Nu e nici prea agasantă, Nu se vrea prea importantă Cum e vajnica bacantă... Insă sper că e picantă!!!
Confiden?? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84329_a_85654]
-
IX-lea înainte de Hristos. Bacanalele erau petreceri nocturne unde femeile, vrăjite de entuziasmul și de delirul mistic, se dedau la desfrâu și la dezmățuri sexuale, orgii care, evident, au stârnit imaginația artiștilor (în special a grecilor Euripide în tragedia sa Bacantele și sculptorul Scopas care a imortalizat prin opera sa Menada una dintre aceste femei posedate) și care corespund perfect cu descrierile isteriei, realizate în 1880 de medicul francez Jean Martin Charcot. În urma unui discurs foarte virulent al lui Cato, neobosit
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
celebrarea Bacanalelor "ca atentând la siguranța statului și contravenind principiilor morale și religioase". Textul senatorial, care a fost regăsit în Calabria gravat pe o masă din bronz, prevedea în egală măsură că "niciun bărbat nu avea voie să intre la bacante". Ordinul roman i-a afectat extrem de mult pe "complotiști" (se pare că represiunea a făcut mai multe mii de victime). Cu toate acestea, bacanalele vor renaște în epoca Imperiului sub numele de Liberalia. Rămâne totuși adevărat că Bacanalele, de altfel
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
creștin. Într-adevăr, cu foarte puține excepții, scriitori citați mai sus exaltă sub diferite forme antichitatea cu sentimente răspicat ostile față de creștinism. Severitatea concepției creștine de viață e socotită incompatibilă cu arta lor, care se complace în cortegiile dionisiace ale bacantelor, în subteranele misterelor eleusine și în orgiile Citerei, Lesbosului și Corintului. De altfel, chiar în Franța glorioasă a veacurilor creștine s a născut foarte curioasa idee că temele credinței nu sunt compatibile cu arta. Însuși Boileau sfătuiește pe scriitori, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sunt, cănd dansează, în mințile lor, tot așa nici poeții lirici nu sunt în mințile lor când alcătuiesc frumoasele lor canturi ci, de cum se cufunda în armonie și ritm, ei sunt cuprinși de avânt bahic și, stăpâniți de el - asemenea bacantelor când sunt în stăpânirea lui. Scot miere și lapte din râuri, nu însă și când se află în mințile lor - cu sufletul poeților lirici, după propria lor mărturie, se petrece același lucru. Într-adevăr, nu ne spun oare poeții că
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
le trăise și pe care le povestește destul de afectat este cea în care avea a convinge un grup de femei să-și părăsească proprietatea. Femeile însă, departe de a fi maleabile, cum s-ar fi așteptat el, au fost asemenea Bacantelor, gata să-l sfâșie pe bărbatul ticălos care venise să strice ritmul vieții lor. Abia scăpat cu viață, printr-o fugă rușinoasă dar care s-a dovedit salvatoare, aruncând cât colo cizmele de privilegiat al noii societăți, D. rămâne cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ceea ce amintește de un motiv gnostic, inactivitatea bărbatului. În acest sens, Eliade apropia nuvela de filmul lui Bergman, The Magician, unde Profetul (="Simion Magul") e mut și se "exprimă" prin soția sa (=Elena). Adrian reeditează soarta lui Orfeu sfârtecat de bacante, moartea lui fiind legată de o femeie ("Îngerul Morții"). Indirect, amnezia i-a fost provocată de Leana (pentru a nu o face să aștepte i-a spus șoferului să se grăbească, determinând accidentul), dar și de faptul că, privind înapoi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu o sărbătoare dionisiacă (în dialogul platonician, Cratylos, Socrate explică numele lui Dionysos ca ho didoùs tòn oīnos, cel care dă vinul 530), Lenaion, Leneienele; Heraclit precizează despre cuvântul "Lenai" și verbul "a îndeplini Lenai" se foloseau ca echivalent pentru "bacante" și "a bacantiza"531. Leana dă glas unor vechi cântece doar la cârciumele modeste; când cântecul a devenit cunoscut, adică "un mister popularizat"532, ea refuză să-l mai cânte. Vehicule ale mesajului sacru, cântecele Leanei se adresează oamenilor de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
el pune un exces de pasiune și îl înfruntă violent pe Tiresias, clarvăzătorul dornic de a-i cruța suferința de a afla că a comis fapte odioase fără voia și știința sa. Ca și Creon în Antigona și Penteu în Bacantele lui Euripide, Oedip aduce prorocului învinuiri sacrilege și intră în competiție cu el, invocând pretinse facultăți divinatorii. Dotat cu condiția omului reflexiv, a gânditorului prea încrezător în capacitățile de cunoaștere ale intelectului, el comite hybris-ul orgoliului spiritual : o minte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ale căror faze interferează adesea (p. 250). Cercetătorul identifică diferite forme de credință vechi sau mai evoluate : pandemonia ancestrală implicând asimilarea cu forțele profunde ale naturii a divinităților primordiale, difuze în întreaga fire, ca Afrodita din Hipolit și Dionisos din Bacantele ; antropomorfismul homeric, credința în olimpienii cu toane, simpatii și antipatii inexplicabile ; divinizarea unui element cosmic, identificarea lui Zeus cu Eterul, spațiu intermediar între cer și pământ, dar și cu Rațiunea cosmică ; scepticismul în guvernarea dreaptă a vieții de către zei, negarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
anatomice. Natura umană e mereu vitală, ca vălul din firele de aur ale închipuirii țesut de poeți. Urcă vestalele spre Universitate, trecând și visând precum zeițele printre reperele estetice ale Olimpului. Sau poate sunt muze, nimfe, preotese ori naiade, amazoane, bacante, zâne? Cine mai știe. În întreaga urbe întâlnim templele artei la braț cu trecutul și prezentul, dar și cu farmecul tinereții. CETATEA TRĂITOARE DIN ȘI PRIN CULTURĂ Putem vorbi oare de Iașul cultural fără a ne opri la principalele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
oceane. Soarele se lasă sub linia orizontului, amurgul se întinde cu aripi uriașe. La ce să ne mai gândim? Pentru consolare, poate la chipul vestalei pe care citești virtutea fără de care întreținerea focului sacru nu este posibilă, la chipul unei bacante pe care înfloresc zorile voluptății, pe cel al zânei din mitologia populară românească unde se întrevăd profunzimile dragostei adevărate. Toate dau măsura frumosului râvnit, acea infinită plăcere, înainte de orice estetică, care menține lumea departe de urât și cenușiu. Au trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
malițioasă și bucolic colorată a lui Pan și a faunilor cu cornițe În frunte și unilateral picior de capră, la demonologia evului mediu fixată În alb-negru de Goya, de la obscenitatea și senzualitatea renașterii până la eroticul Picasso cu minotauri și animale bacante se face, artă, dar se vorbește implicit de existența unor posibilități monstrigene pe scara animală" Cred că este cea mai frumoasă pagină introductivă a teratologiei moderne, de apropiere a fantasticului de multiplele aspecte ale realității lumii vii. Artistul și specialistul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Mișu nu doar că nu manifestă teroarea, ci o generează prin reacția sa spontană și precisă. Orice marcă emoțională a dispărut. Brusc, Poltronul a devenit un executant cu „sânge rece”, prestația sa s-a redus la lovitură. Apariția figurii de bacantă a mamei lui Mitică, nebunia convulsivă, mimată sau nu, fac parte din recuzita sărbătorii dionisiace. Mitică pare să fie un Brighella, iar vorbitorul un Arle- chino, o altă figură încărcată de ambiguitate, vesel și trist deopotrivă, așa cum alternează tactic momentele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
A fost primul templu pe care l-am văzut și m-a impresionat teribil. Tot anul trecut am fost la două spectacole - unul la Irodion - teatrul de la poalele Acropolei, unde am văzut „Amphion” - comedie de Aristofan, și altul la Epidavros - ,,Bacantele” de Euripide. Amândouă ne-au impresionat. Luăm contactul pentru prima dată cu corul antic autentic care constituie strălucirea teatrului grec. Tot ce-am văzut anul trecut a fost sub semnul ineditului, fapt pentru care o nouă vacanță în Grecia a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
când dansează, în mințile lor, tot așa nici poeții lirici nu sunt în mințile lor [s.n.] când alcătuiesc frumoasele lor cânturi ci, de cum se cufundă în armonie și ritm, ei sunt cuprinși de avânt bahic și stăpâniți de el - asemenea bacantelor care, când sunt în stăpânirea lui, scot miere și lapte din râuri, nu însă și când se află în mințile lor; cu sufletul poeților lirici, după propria lor mărturie, se petrece același lucru. Într-adevăr, nu ne spun oare poeții
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pestetot o beție de vegetal, de fructe, de animalitate rece. Vegetalele au ceva cărnos animalic (flori cu "sîni de lapte", struguri enormi hrăniți din stârvuri de om), animalele se confundă cu vegetalele, fiind preferate acelea inerte, mimetice: șopârle, lăcuste, melci. Bacantele sunt verzi și sar ca lăcustele: Nouă preotese verzi Sar prin codri și livezi. Zamolxe însuși caută contactul rece cu șopîrlele: Altădată nopțile-mi erau un leagăn de odihnă, iar ziua lucrurile dimprejur se prefăceau în mine într-un vis
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Petrache Lupu din Maglavit a fost un dulce copil. În cenaclul său nasc fecioarele și băieții se despoaie, uitându-și prezervativele printre scaune, bătrânii se vindecă de trânji instantaneu și umblă ca milogul din Capernaum. Mântuitorul tineretului strânge toată pleava bacantelor în tribune sub faldurile tricolorului, mai vâră câte o strâmbă, ca să fie, să se găsească la o adică poet al tăgadei și apolog în același timp, duplicitar până-n măduva oaselor, vrea să le facă pe toate în văzul lumii. Pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lui Debussy, ci preferă să se apropie de poezia bucolică a Antichității eline, interesat, în primul rând, de cântarea naturii înconjurătoare și de ritmarea succesiunii anotimpurilor cu vârstele ființei. Faunul ce așteaptă, în atmosfera somnolentă a amurgului, întoarcerea cetelor de bacante sperioase devine un alter ego al autorului, care se autotematizează în perioade diferite ale vieții, la maturitate (Cântece de faun), la instalarea și conștientizarea primelor semne ale bătrâneții, concomitent cu amorțirea naturii sub fulgii de zăpadă ai primei ninsori (Trezirea
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
domeniul muzical. Desfășurarea acestora se bazează pe criterii comerciale. Articolul 33 Părțile vor încuraja colaborarea în domeniul artei spectacolelor, îndeosebi dintre actori, regizori, formații teatrale și teatre din cele două state. Articolul 34 Partea română își exprimă dorința ca spectacolul "Bacantele" al lui Silviu Purcărete, realizat de Burgtheater, să efectueze un turneu în România. Partea austriacă ia notă despre dorința părții române referitoare la participarea la festivaluri, pe bază de reciprocitate, a unor cvartete de coarde, precum și la realizarea de proiecte
PROGRAM din 20 martie 2003 de colaborare culturală între Guvernul României şi Guvernul Republicii Austria pentru anii 2002-2005. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/158689_a_160018]
-
mai vechi a legendei, legată de mitul argonauților. De obicei, Orfeu este înveșmântat în pictura Greciei antice în portul trac, cu cizme, himation cu motive geometrice și tichie frigiană (inițial o căciulă din blană de vulpe, împrumutată chiar din portul bacantelor înveșmântate cu piei de animale). Scenele tipice sunt ulterior cea a cântului și cea a morții eroului. Moartea sa violentă este înfățișată de pildă în imaginea din stânga (Fig. 4), dar și pe o amforă în „British Museum”, Londra SA 709
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
deja suplinitor din 1889. Opt ani mai târziu, a fost numit director al aceleiași instituții, funcție pe care a deținut-o până în 1927. Ca profesor și director la Școala de arte frumoase din București, a promovat academismul („Vârful cu Dor”, „Bacantă și satir” și unele compoziții istorice), rămânând însă un remarcabil portretist („Alexandru Odobescu”; „Portret de bărbat”; „C. Stăncescu”). A realizat decorațiile murale la Banca Națională a României, Casa scriitorilor, Universitatea din Iași. În semn de respect pentru activitatea sa, o stradă din București
George Demetrescu Mirea () [Corola-website/Science/308735_a_310064]
-
care pretinde a fi fiul unui prinț din Beoția. Aici o descoperă Jupiter, care ia înfățișarea unei musculițe pentru a se apropia de ea. Euridice se lasă ușor convinsă să se amestece, în cadrul petrecerii infernale care va urma, în rândul bacantelor, pentru a putea fugi cu el. Tabloul al patrulea, Infernul, e dedicat unei petreceri cu punctul culminant într-un cancan infernal, în care sunt antrenați toți zeii. Jupiter nu reușește însâ să se îndepărteze pe nesimțite cu Euridice în timpul danslui
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
de atunci, Jules Janin (1804-1874), lansează începând cu numărul din 15 noiembrie al periodicului său "Journal des débats" o campanie împotriva operei. Acțiunea ei e după Janin în totalitate o profanare a miturilor, autorii sunt văzuți de critic în postura bacantelor care l-au ucis pe Orfeu pentru a doua oară. Această campanie a declanșat un scandal care le-a dat ocazia lui Offenbach și lui Crémieux să-și popularizeze ideile în paginile ziarului "Le Figaro" și a contribuit în mod
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
dar Cezar o trădează și o crucifică, punând soldații romani să-i zdrobească fluierele picioarelor. Xena este salvată de o tânără britanică, M'Lila.În cursul sezonului 2, Xena îl înfruntă și pe Bacchus, zeul vinului, și armata lui de bacante.În trecutul ei malefic, Xena îl întâlnește pe Borias, un hun, care o însoțește pe Xena în călătoria ei malefică.Povestea vieții Xenei merge mai departe, când începe sa măcelărească oamenii, ajungând până în China, unde se împrietenește cu Lao Ma
Xena, Prințesa războinică () [Corola-website/Science/312815_a_314144]