1,481 matches
-
Edward Sava Nici un artist nu știe în timpul vieții dacă ceea ce a produs are vreo valoare. Trebuie să treacă 75 - 100 de ani pentru ca opera să se detașeze de teoriile care s-au format în jurul ei" - declara Francis Bacon în 1966. Cu ocazia centenarului nașterii pictorului, o retrospectivă propusă de Tate Gallery din Londra și găzduită acum de Muzeul Metropolitan, încearcă să reevalueze locul pictorului britanic în istoria artei secolului al XX-lea. Organizată cronologic și tematic, expoziția nu
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
în istoria artei secolului al XX-lea. Organizată cronologic și tematic, expoziția nu aduce nimic fundamental nou în înțelegerea și aprecierea operei sale, dar este o privire onestă și echilibrată asupra întregii cariere a artistului cu plusurile și minusurile ei. Bacon se înscrie ușor în rândul pictorilor "blestemați" - Caravaggio, Van Gogh, Toulouse-Lautrec, Modigliani - a căror biografie furtunoasă captivează imaginația publicului în asemenea măsură încât devine foarte greu s-o separi de operă. Viața lui Francis Bacon este poate chiar mai importantă
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
cu plusurile și minusurile ei. Bacon se înscrie ușor în rândul pictorilor "blestemați" - Caravaggio, Van Gogh, Toulouse-Lautrec, Modigliani - a căror biografie furtunoasă captivează imaginația publicului în asemenea măsură încât devine foarte greu s-o separi de operă. Viața lui Francis Bacon este poate chiar mai importantă pentru înțelegerea creației sale, artistul trăind într-o perioadă în care homosexualitatea nu numai că nu era acceptată de societate, dar era interzisă prin lege. A explica însă opera sa, inclusiv terifiantele tripticuri pe care
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
interzisă prin lege. A explica însă opera sa, inclusiv terifiantele tripticuri pe care le-a creat în 1971 după sinuciderea iubitului său George Dyer, doar prin intermediul biografiei, este o clară exagerare. Au existat alte forțe care au pilotat cariera lui Bacon, nu doar întâlnirile masochiste cu parteneri stabili sau întâmplători, nu doar confruntările cu un tată sever care - se spune - a pus rândașii să-l biciuiască pe fiul "diferit", nu doar bețiile nenumărate și distrugătoare din cluburile din SoHo... Bacon a
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
lui Bacon, nu doar întâlnirile masochiste cu parteneri stabili sau întâmplători, nu doar confruntările cu un tată sever care - se spune - a pus rândașii să-l biciuiască pe fiul "diferit", nu doar bețiile nenumărate și distrugătoare din cluburile din SoHo... Bacon a fost mereu preocupat de locul său în istorie, conștient fiind că a ieși în evidență este cu atât mai dificil pentru un creator preocupat de chipuri și psihologie în condițiile în care critica - cea americană în special - considera demn
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
de locul său în istorie, conștient fiind că a ieși în evidență este cu atât mai dificil pentru un creator preocupat de chipuri și psihologie în condițiile în care critica - cea americană în special - considera demn de atenție doar abstractul. Bacon, mândru de a fi cu desăvârșire autodidact, mândru de abilitatea sa de a face textura pânzei să trăiască, s-a comparat mereu cu vechii maeștri: Rembrandt, Goya, Van Gogh, Degas... Seria de figuri inspirată de portretul Papei Inocențiu al X
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
al credinței de nezdruncinat a autorului că omul nu este decât un animal într-o cușcă. Aceste chipuri, cu ochi inexpresivi și o gură căscată, neagră, punte spre un abis nesfârșit, sunt o clară dovadă a originalității picturii lui Francis Bacon. Spre deosebire de pictorii pe care i-a admirat, Bacon n-a pictat inspirat de "realitatea" unui model. Pictura englezului s-a bazat aproape întotdeauna pe fotografii, chiar și în cazul portretelor unor prieteni foarte apropiați. Au fost mulți alți artiști, începând
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
nu este decât un animal într-o cușcă. Aceste chipuri, cu ochi inexpresivi și o gură căscată, neagră, punte spre un abis nesfârșit, sunt o clară dovadă a originalității picturii lui Francis Bacon. Spre deosebire de pictorii pe care i-a admirat, Bacon n-a pictat inspirat de "realitatea" unui model. Pictura englezului s-a bazat aproape întotdeauna pe fotografii, chiar și în cazul portretelor unor prieteni foarte apropiați. Au fost mulți alți artiști, începând cu Courbet și Degas, pe care inventarea fotografiei
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
în cazul portretelor unor prieteni foarte apropiați. Au fost mulți alți artiști, începând cu Courbet și Degas, pe care inventarea fotografiei i-a ajutat să se raporteze la lumea înconjurătoare, dar și să se distanțeze de ea. În cazul lui Bacon însă, ai de multe ori impresia că fotografiile devin o barieră între pictor și sentimente născute dintr-o experiență directă. Chiar și lucrările din perioada de glorie a anilor '50-'60 au ceva artificial. Diferența dintre actuala retrospectivă și cele
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
impresia că fotografiile devin o barieră între pictor și sentimente născute dintr-o experiență directă. Chiar și lucrările din perioada de glorie a anilor '50-'60 au ceva artificial. Diferența dintre actuala retrospectivă și cele precedente, organizate în timpul vieții lui Bacon, este că, între timp, a avut loc o analiză amănunțită a conținutului atelierului artistului, salvat de ultimul său iubit, John Edwards. Într-o foarte interesantă secțiune documentară a manifestării de la Metropolitan sunt expuse fotografii mototolite, manuale de anatomie și de
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
un chip însângerat de femeie din filmul lui Eisenstein, Crucișătorul Potemkin, fotografii de Edward Muybridge cu bărbați goi în mișcare sau imagini ale propagandei naziste - reprezintă surse indiscutabile de inspirație ale unor tablouri. Se dovedește astfel că, în pofida comentariilor lui Bacon, multe dintre picturile sale nu sunt neapărat un rezultat al intuiției artistice. Dimpotrivă, ele sunt un rod al unui proces conștient și îndelungat de transformare a unor imagini deja existente, ceea ce îl face pe pictorul englez precursorul unei generații de
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
conștient și îndelungat de transformare a unor imagini deja existente, ceea ce îl face pe pictorul englez precursorul unei generații de tineri artiști new yorkezi din anii '70-'80 - Cindy Sherman, Richard Prince, David Salle, Robert Longo - preocupați de aceeași idee. Bacon a distrus mare parte a încercărilor sale de tinerețe, de dinainte de 1940. Ca urmare, retrospectiva începe cu unul dintre cele mai remarcabile tablouri ale artistului. Trei figuri la baza unui crucifix (1945) expune deja multe dintre elementele caracteristice ale creației
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
a încercărilor sale de tinerețe, de dinainte de 1940. Ca urmare, retrospectiva începe cu unul dintre cele mai remarcabile tablouri ale artistului. Trei figuri la baza unui crucifix (1945) expune deja multe dintre elementele caracteristice ale creației mature a lui Francis Bacon. Figurile fantastice, deformate, amestecând trăsături de om și animal stau mărturie pentru venerația artistului pentru arta lui Picasso... Lamentație pentru vii și pentru morți, pictura are toată încărcătura traumatică ce caracterizează nu numai arta lui Bacon, ci cea a unei
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
mature a lui Francis Bacon. Figurile fantastice, deformate, amestecând trăsături de om și animal stau mărturie pentru venerația artistului pentru arta lui Picasso... Lamentație pentru vii și pentru morți, pictura are toată încărcătura traumatică ce caracterizează nu numai arta lui Bacon, ci cea a unei întregi generații de artiști postbelici - Giacometti, Beckmann, De Kooning... În fine, Trei figuri reprezintă un exemplu de folosire a simbolisticii religioase; multe altele vor apare cu obstinație în creația unui pictor care s-a declarat mereu
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
Trei figuri reprezintă un exemplu de folosire a simbolisticii religioase; multe altele vor apare cu obstinație în creația unui pictor care s-a declarat mereu, fără echivoc, un ateu convins. Pornind de aici, continuând cu extraordinara "Pictură" din 1946, Francis Bacon compune pentru următorii 15 ani imagini halucinante, amenințătoare, greu de privit. Artistul a negat cu fermitate orice conținut narativ al picturilor sale. Ele nu trebuie "înțelese" sau interpretate conștient căci transmit stimuli "direct sistemului nervos", cum declara el criticului David
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
narativ al picturilor sale. Ele nu trebuie "înțelese" sau interpretate conștient căci transmit stimuli "direct sistemului nervos", cum declara el criticului David Sylvester. La un moment dat, în anii '60, sub semnul lui Van Gogh și al luminii Tanger-ului, Bacon, pictorul agoniei și al disperării, renunță la monocromatismul cenușiu și movurile posomorâte, descoperind - Henrietta Moraes (1966), Triptic în memoria lui George Dyer (1971) - impactul pe care-l poate avea contrastul dintre figuri "lichide", diforme și mari suprafețe pictate în culori
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
toată grozăvia lor, devin cumva aseptice tocmai pentru că sunt predictibile, precum păpușile dezmembrate ale lui Hans Bellmer. Spre deosebire de idolul său Picasso - ale cărui fabuloase realizări din ultimii ani de viață sunt acum subiectul unei expoziții la Galeriile Gagosian din New York - Bacon face parte din rândul acelor artiști, nu puțini, care n-au mai avut nimic nou de spus cu mult înainte de sfârșitul propriu-zis al carierei. Mereu ambițios, Bacon declara cândva că-și dorește ca picturile "să fie în Galeria Națională sau
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
ani de viață sunt acum subiectul unei expoziții la Galeriile Gagosian din New York - Bacon face parte din rândul acelor artiști, nu puțini, care n-au mai avut nimic nou de spus cu mult înainte de sfârșitul propriu-zis al carierei. Mereu ambițios, Bacon declara cândva că-și dorește ca picturile "să fie în Galeria Națională sau aruncate la gunoi". În pofida prețurilor fabuloase pe care le obțin tablourile sale la licitație, în pofida expozițiilor și a imensului interes al publicului pentru viața și opera sa
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
ca picturile "să fie în Galeria Națională sau aruncate la gunoi". În pofida prețurilor fabuloase pe care le obțin tablourile sale la licitație, în pofida expozițiilor și a imensului interes al publicului pentru viața și opera sa, este greu de susținut că Bacon a revoluționat arta picturii așa cum au făcut-o mai vechii și mai noii maeștri pe care i-a admirat.
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
arătând că "universalele" nu sunt decât niște "ętres de raison". Cearta universalelor a luat în timpurile moderne un aspect nou, ea preschimbându-se într-o dispută asupra rolului experienței sau a primatului experienței ori gândirii în cunoaștere. Sursa empirismului englez - Bacon, John Locke, David Hume este nominalismul medieval.
Depersonalizarea, armă de apărare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7499_a_8824]
-
să aducă, într-o manieră voit modernă, mituri biblice sau lasă doar să transpară imaginea pe care o are despre propria-i ființă. De la acest punct încolo, începe să-și caute rude în epoca modernă, unde îi găsește pe Francis Bacon ori pe Hermann Nitsch. Problema de evaluare a picturilor lui Gheorghe Fikl vine tocmai din felul în care reușește sau nu reușește să lege aceste generații, destul de îndepărtate de artiști, printr-un mesaj propriu. Poate că acesta este punctul nevralgic
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
locul sacrificiului sau poate doar pentru a prăbuși coloanele templului. Dar nu putem să nu constatăm că artistul este el însuși mirat că a ajuns la această temă. Spuneam că, într-un fel, Gheorghe Fikl trage cu ochiul la Francis Bacon, atunci când acesta își făcea portretul între două carcase de vițel, înspăimântat și înspăimântător totodată, la gândul că în depărtările mitice s-ar putea să fi fost supus unui idol, precum Vițelul de Aur. Demistificarea la Bacon este evidentă, plasticitatea imaginii
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
cu ochiul la Francis Bacon, atunci când acesta își făcea portretul între două carcase de vițel, înspăimântat și înspăimântător totodată, la gândul că în depărtările mitice s-ar putea să fi fost supus unui idol, precum Vițelul de Aur. Demistificarea la Bacon este evidentă, plasticitatea imaginii refuză să cadă în obscen. În ceea ce îl privește pe celălalt artist, la care ne-am referit mai sus, Hermann Nitsch, acesta oficiază la propriu sacrificiul în public, într-o încercare de a hrăni barbara sete
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
acest pragmatism riguros ca o peluză geometric tăiată, zilnic tunsă și presată cu tăvălugul, cum sunt pajiștele curților interioare ale tuturor colegiilor bătrâne din Oxford... exprimă cel mai bine spiritul englez. De la scolastica lui Duns Scott, trecând prin filosofia lui Bacon, inamicul „idolul minții, peșterii și pieței” - al prejudecăților și ideilor tulburi... Și totuși, din aceeași rigoare, ce nu exclude naivitatea, alături, în biblioteca Colegiului Christ Church, nu departe de sufrageria monumentală, dominată de Henric al VIII-lea și de John
La umbra nucului bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5892_a_7217]
-
cît de proastă e mîncarea azi, comparativ cu cea de care puteai avea parte cînd era el copil - „Pă vremea mea, nu să trăia cu nenorocita asta de pîine cu margarină, aveam pîine neagră adevărată. Inimă de bou. Găluști cu bacon. Sîngereți. Cap dă porc". Tonul cleios și jinduitor pe care a zis „cap dă porc" sugera zeci de ani în care suferise de foame. În afara acestor culegători regulați, mai erau și „cei care stăteau la ei acasă": adică localnici care
GEORGE ORWELL - Jurnalul unui culegător de hamei by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/6069_a_7394]