942 matches
-
-o, de a se regrupa și de a-și spori bugetele (dacă asta se cheamă, vezi subtitltul, „privire din stânga”, începem să credem că stânga are orbul găinilor). Bacovia 130 Nicolae Prelipceanu a primit Premiul Național „George Bacovia“ Sub genericul Toamnă bacoviană, în organizarea Filialei Bacău a USR (pre- ședinte Calistrat Costin), cu sprijinul Primăriei și al Consiliului Județean, în perioada 9- 18 septembrie, în orașul natal al lui George Bacovia au avut loc ample manifestări culturale prin care s-au marcat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5249_a_6574]
-
Butnaru. De asemenea, un juriu compus din Gabriel Chifu (președinte), Al. Dobrescu, Calistrat Costin, Dumitru Brăneanu, Arcadie Suceveanu a acordat premiile festivalului: Nicolae Prelipceanu - Premiul Național „George Bacovia”, Ovidiu Genaru - Premiul Opera Omnia, Constantin Călin - Premiul USR pentru îngrijirea operei bacoviene, Sergiu Adam - premiul revistei „Ateneu” pentru întreaga activitate. Programul acestei reuniuni culturale a mai cuprins lansări de carte, vernisajul unei expoziții de artă contemporană, un recital susținut de Filarmonica „Mihail Jora”, concursuri de eseuri și poezie. Răsfoind o revistă În
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5249_a_6574]
-
tineri: „Corabia mea acostată la țărm pare suspicios de liniștită” (compuneri.co.cc). Pentru a contracara extinderea supărătoare a lui suspicios, ar trebui să evocam mai des bunele folosiri ale adjectivului suspect, de exemplu pe cea dintr-o celebră strofă bacoviană („Cu-al meu aspect / Făcea să mor,/ Căci tuturor/ Păream suspect...”, Epitaf).
„Suspicios de frumos“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5434_a_6759]
-
culoarea care îmbracă golul existențial, zilele curg într-o nesfârșită transă. Universul său este unul minor, al faptelor cotidiene, lipsite de relief, ca la Mircea Ivănescu. Viața în acest univers mereu egal cu sine îi produce o stare de spirit bacoviană. Cu alte mijloace poetice decât predecesorul său, Constantin Abăluță se arată a fi un important poet al singurătății: Aprind lumina în odăi/ ca să nu fiu singur/ dau tabloul la o parte/ ca să văd întreg peretele/ prietenii nu-mi mai dau
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
cuvântul apare în dicționarul Academiei (DLR, Litera V, 2002) cu o primă atestare la 1779; din cele mai vechi citate, forma sa e variabilă după gen, număr și caz: „marmoră violetă (văpsea de toporaș)" (1837). Un text foarte cunoscut e bacovianul Amurg violet, în care apar „odăjdii violete", „pâlcuri violete" și chiar „mulțimea toată pare violetă" (un cititor remarcă: „Am fost atacat cu violet de către Bacovia", mihaimuscalu.wordpress.com). În ciuda vechimii în limbă a formei cu flexiune, constatăm azi o tendință
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
i. Iar membrii Comitetului sunt cu toții șefi de filiale sau redactori de reviste importante. Apoi, de la Hotelul Rusu, care ne-a lăsat să îi apreciem și deschiderea spre Parâng și Retezat, prin spargerea norilor (care, cu o seară înainte, plângeau bacovian, limitând raza vizuală la cei câțiva ponei blazați de pe terasă) s-a produs întâlnirea cu iubitorii de literatură din Valea Jiului, într-o neîncăpătoare, deși generoasă ca spațiu, sală de festivități a „Clubului copiilor și elevilor” din Petrila. După momentul solemn
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
ironic. Constantin Acosmei (n. 1972, Târgu Neamț) rămâne, până acum, autorul unui singur volum, poate și din cauza acestei formule „bazice”, minimale și pesimiste, presărate pe alocuri cu un umor negru, dar pigmentate cel mai adesea de o blazare în siajul bacovian (autor prezent deseori în intertextul poemelor, prin teme, secvențe, sintagme reluate): provincialismul sau dezolarea târgului de provincie, moartea, descompunerea materiei (a corpului, a gunoaielor din oraș), „marșul funebru”, crâșma, alcoolul, iubirea ratată ș.a. Actul însuși de a scrie poezie e
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
pseudoproze precum cele din excelentele jurnale cu fleacuri ale lui Livius Ciocârlie. Ficționarii lui Radu Cosașu țin și ei aproape. Deceptivii se situează demolator în fața unei lumi care nu-i ascultă. Discursul lor e rupt, deșirat, fracturat și crizic (proza bacoviană, de pildă, ca gen proxim). Ei sunt și, în doze personalizate, contraceptivi - modul lor de a face e desfacerea. Însă una cu sens. Pentru o scurtă perioadă, cea a exploziei contestatare, toate avangardele sunt deceptivcontraceptive. Ele nu construiesc o lume
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
am oprit să ne luăm rămas bun. Într-o pată de aur și lumină. Ei s-au întors acolo plutind peste păduri. M-au lăsat singur cu negrul cățel într-o cutie de carton”. E caracteristică acestor versuri o teroare bacoviană, adică una răsfrîntă în resturile umile ale vieții, în banalități, în senzații rebarbative (O pînză roasă). Singurătatea e „mai pustie fără scris”, bardul își propune a privi pur și simplu cum cad frunzele, nădăjduind că „și cu lingoare voi vedea
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
foarte restrînsă”, pivotarea „pe o singură imagine obsesivă”, impresia pe care o dau versurile că sînt „articulate anevoie” și forarea „necontenită, obstinată, maniacală, a aceluiași perimetru existențial redus”. Sînt cîteva linii definitorii pentru un complex liric edificat nu în spirit bacovian, cum s-a spus, ci cu instrumentele poetice ale lui Bacovia, ceea ce e altceva. O singură inexactitate observ în textul, esențial, al lui Ovid S. Crohmălniceanu; că în „culegerea” Sora mea de dincolo sîntem „chemați să veghem o agonie într-
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
să facă semne discrete cititorului cultivat, folosind (aparent întîmplător) secvențe și tonalități lirice din bucătăria altor poeți, consacrați. „Fețe de porci în oraș/ scurmă și scurmă cu jale”, scrie autorul, făcînd o incursiune rapidă pe domeniul eminescian și pe cel bacovian. Sau, în Legatul lui Ianuș, îl parodiază de-a dreptul pe Eminescu („Ce-mi pasă mie, nea Gherguț, dacă mor eu ori altul?”), exact ca acel coleg de generație (Sorin Gherguț) căruia i se adresează retoric. Caragiale și... Miorița apar
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
se bucură în ochii poetului aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate. Locuitorii lor, oamenii săraci și anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În descrierea lor, se ating tonalități bacoviene: „ Căruțe cu gunoaie au huruit pe străzi, Și s-au întins la soare cîini galbeni prin ogrăzi. Pe străzi pustii cu arbori zdrențăroși S-aud flașnete gîngave, spre seară, Rămase-acolo parcă de-astă-toamnă“ (Primăvara). Perceperea citadinismului în astfel de tonalitate
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
Să fi avut Bacovia în vedere moartea ca somn superficial și agitat? Acest înțeles este însă paradoxal în context, dat fiind că plumbul sugerează, din contra, greutatea, apăsarea, imobilismul, nicidecum agitația. Un somn de plumb e un somn neîntors. Versul bacovian își păstrează în orice lectură secretul. ? Mai bine zis, în funcție de ce? Ar fi poate nevoie de o școală de lectură asemănătoare celei de creative writing. Cititul se învață și chiar în mai mare măsură decât scrisul literar. Puțini sunt conștienți
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
Constantin M. Popa Bacoviană Sunt câteva ceasuri în oraș cu limbile smulse cu limbile spânzurate cu limbile moarte Sunt câteva ceasuri în oraș cu limbile scoase precum câinii din fața noilor covrigării așteptând încoronarea cozii Chiar asta am vrut să spun, iubito. Lunea Ciorilor Între
Poezie by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Imaginative/3007_a_4332]
-
formă de Cruce în urcare cu heruvimi pe Dealul cu măslini și asini... În apropiere, lacul și codrul. Ciricul și Veneția triștilor. Piața Chirilă și precupețele indo-europene. În zare, mahalaua celestă a magiștrilor Ion Creangă și Mihai Ursachi Ianuarie. Trec, bacovian, convoaie mortuare. În fum de cădelniță, dinspre Vale spre Deal... Bahluiul visează Dunărea. În Valea Pogor, pe umărul bustului de bronz al lui Caragiale mierla își amintește de mine și cântă cu aripile înghețate.
Din Vale spre Deal by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2904_a_4229]
-
doar prin colțuri umbrite de spaimă se aciuiază demonii închipuirii ca niște fantasme din trecutul fugar. Pericol de moarte poezia prin inoculare sub limita sublimă a sensului hașurat prin coduri de bară care obturează rațiunea sprințară prin uitarea cuvintelor șlefuite bacovian în sufletele moarte. E un blasfem pentru creștinătate îmi zice seminaristul milenarist de la Neamț unde s-a mai pomenit decît în Gogol seraficul să se negocieze ceea ce doar Sfîntul Duh în nerăbdare ca să se fixeze are putere ca să-ntemeieze. Poemul
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
lui Mircea Cărtărescu. Și din acest punct de vedere, comparația cu Ladima, eroul lui Camil Petrescu, este improprie. Am putea spune că articolele surprind tocmai prin argumentația deficitară și a(l)titudinea joasă. Autorul afirmă că i s-au împlinit ? bacovian ? toate profețiile politice, dar nu prea are motive de mândrie în acest sens. Nu prevede cursul viitor al evenimentelor, ci se poziționează ?abil? în funcție de meandrele acestuia. Vorbește despre bicisnicia legalistă a lui Emil Constantinescu (p. 150), dar aceasta când Emil
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul „maistrului” așezat sub titlu: Cuvântul - sărbătoarea poeților (după o idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața muntelui călinesciana, Picătură de primăvară bacoviană, S-a revărsat argheziana, Secerat blagiana; altele prin dedicație: Nu ne-am nuntit lui Cezar Baltag, Vânat lui Vl. Streinu, Marmură zeiasca admirând statuia zeiței Venus din Milo, Zaruri lui V. G. Paleolog; și în cele mai multe, prin trimiterile expres culturale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cuvintele esențiale, nu neaparat cuvintele pure. Capra lui Saba este un asemenea loc; dar și un poem precum Insula, al lui Ungaretti (cel analizat de Hugo Friedrich). Sau, de ce nu?, Din ceas, dedus, de Ion Barbu și, de asemenea, Plumbul bacovian. Emblematicul poem al lui Bacovia, urletul existențial cel mai disperat scris în limba română, este un asemenea loc geometric al suferinței. Nu are importanță câtă culoare simbolistă s-a așternut peste el. Important este locul simbolic și situația descrisă esențial
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
este locul simbolic și situația descrisă esențial, cu materiale netransfigurate, un spațiu în care un individ singur se prezintă cu toată greutatea de plumb a lumii apăsîndu-l. Cum plumbul e mai mut decît capra... nu e de mirare că omul bacovian strigă singur în pustiu. Se află și în poemul acesta toate ocurențele - mormânt, somn de plumb, aripi de plumb, singurătate absolută, orizont inexistent - ca să putem percepe global drama individului. De aceeași natură, (iar în cazul său expresia ,loc geometric" pare
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
sustrag de la exigența adevărului. Cît de ciudat e să putem observa, și aici, o posibilă paralelă cu Bacovia. Exigența de autenticitate pe care și-o impun ajunge să-i expună pe unii poeți la ne-literaturitate. Stângăciile din unele texte bacoviene sau narațiunile umile din unele poeme de Saba par să indice că autorii lor au dat laoparte, în anumite perioade, orice urmă de solemnitate literară. Sinceritatea obsesivă va fi fiind non literară? Sau inhibitoare pentru produsul literar? Iată, oricum, o
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
mea întoarsă / mereu suind pe dealuri în vise de bărbat / urzit în rodul sincer al holdelor de-acasă...” Cu volumul Aleargă cu mine (2011), poetul se dorește ancorat în trecut, între tainice miresme de suflet, cu aromă simbolist-tradiționalistă, cu fior bacovian sau pillatian. Și-n această ipostază, preferă postura unui nostalgic trubadur, ținând la piept bătrâna vioară, ca un „violonist al nimănui, / un călător etern și-un pierde-vară”, „pururea absent, / pe strada ta cu felinare-aprinse...” (Eternul repetent) Recunoaștem, de asemenea, implantări
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
la singurul salvator al sistemului. Pentru că PSD nu e doar un partid, ci și un sistem social-politic: o menghină carnivoră, capabilă să strivească între dinții săi de oțel orice materie și orice forță contrarie interesului de grup. Asemeni vocii interioare bacoviene, Iliescu poate exclama: "Mi-am îndeplinit toate profețiile politice, pot să mor liniștit!" El are dovada că a avertizat asupra primejdiilor care amenință să aneantizeze, astăzi, partidul. Ce e drept, a vorbit într-un limbaj metaforic, despre "îmburghezire", despre "ciocoii
Tăcerea lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10753_a_12078]
-
într-o suită de secvențe începută cu „Dragul meu” și încheiată cu „Al tău”. Din considerațiile bine simțite am reținut doar versurile sinucisului Rolf Bossert, care nu sunt, de altfel, despre cobalt, ci despre plumb, și nu tocmai în sens bacovian: „Plumbul e leneș,/glonțu-i încă pe drum,/Mai avem timp”. Vorba lui Claudiu Komartin: „Cam asta”.
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
fim exigenți). Unele încep strălucit și continuă în registre șablonarde; altele, dimpotrivă, reușesc să se redreseze, accelerând spectaculos pe final. Numai două exemple, câte unul din fiecare categorie. „Cântă-mi, iubito, mânia ce-aprinse pe Ahil peleian./ Cântă-mi încet, bacovian.../ Așa, până începe al doilea război troian.// M-am trezit pe un maidan/ îngropat de bagaje care vorbeau în șoaptă la timpul trecut./ Era limpede că pornise războiul cu un nou început” (p. 56). Și, făcând pandant: „Am alergat prin
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]