211 matches
-
Dar să-mi spuneți voi, flăcăi,/ ce-ați făcut în deal și-n văi?/ - Noi frecat-am cu-așa spor,/ de-au stătut oile-n cor/ behăind: e x c e l s i o r!" Autohtonismul e numai mimat, baladescul e o găselniță inteligentă a autorului, ludicul calcului sintactic se degajă fără dificultate, iar latinistul rafinat ascuns în Gabriel H. Decuble nu se dezminte. În fond, și aceasta e tot o retroversiune în siajul lui Bogza (pe care vă las
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
Prin tăietura cristalină a versului, prin pregnanța frazei, prin construcția, de multe ori eliptică, a întregului, Barbu Brezianu poate fi așezat firesc în descendența lui Ion Barbu, dar a acelui Ion Barbu care s-a eliberat el însuși de retorica baladescă și de pitoresc, pentru a se apropia apoi vertiginos de imperativul purist și incantatoriu al esteticii lui Bremont. însă dincolo de arhitectura textului, de ritmul alert al respirației și de un interes special pentru imponderabila lexicală, dusă uneori pînă la abstracțiune
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
obsedante însoțesc această structură subtil ealborată a poemelor cărții: zăpada (înghețul), încremenirea în raport tensional cu iubirea, căldura, topirea "frunților înghețate", la temperatura sîngelui vărsat pe caldarîm. Totul se adună, de pildă, în acest poem, unde Varujan Vosganian regăsește tonalitatea baladescă, în tradiția poeziei noastre, de la pașoptiști și Eminescu, pînă la Ștefan Aug. Doinaș și Mihai Ursachi: "Floare de cais,/ nu înflori mai devreme,/ nu lăsa albul zăpezii să te cheme./ Omătul e floarea unui alt copac/ pe ale cărui crengi
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
și aici intervine prima surpriză, prin tremă, fir epic. Volumul este, pe ansamblu, o încercare în poetica postmodernă: o deplasare spre epic, alegoric, figurile rococoului, formele intertextualității, îndeosebi rescriere și pastișă. Drumul spre epic trece, pentru Gheorghe Pituț, prin suprarealism, baladescul folcloric sau mai vechile obsesii moderniste, miturile genezei. Cele trei poeme sînt foarte diferite ca tehnică și valoare. Primul poem, cel care dă și titlul cărții, Primul alfabet sau călătorie în Uriaș, este și eșecul cel mai spectaculos - poate și
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
tip Stravinski, cel din Sărbătoarea Primăverii. Prima direcție e, cum s-a văzut, fundamentală: ea susține întregul proiect, holist cum e, al Cărții singure. Dar se regăsește și explicit la nivelul indicilor textuali. Toate poemele de aici (cu două excepții baladești) sunt imnuri (cum le arată și titlul). Ele încep sub o peliculă laică (de fapt, un artificiu de captare) și sfârșesc, invariabil, adresativ. Un singur exemplu din cele peste șaizeci posibile: „și am mai spus dintr-o sucire de fum
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
tău vine din lume/ Cu trei sulițe în inima-i de paj/ Regina mea cade și ea/ Brusc în același tapaj// Eu subțire și nesărutată/ îi spun regelui tău tulburat/ Carele șchiop e și asudat/ La moartea calului său înhămat." Baladescă mai în genere, producția lirică a Ilenei Roman se distinge prin opulență, prin, adică, o reală forță ritualică alcătuitoare de pajiști imagistice, servită de mecanica generatoare de ludic, într-un inspirat menaj între folclor și dada. Suprarealism incantatoriu: "Chiar pe
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
cu mâna sigură și o cultură impresionantă, pe care o topește firesc în substanța unor poeme de mare forță. Pictura și poezia își dau mâna în scrisul său, așa cum foarte bine spune Monica Pillat: "... amintind în începuturile sale de formula baladescă a lui Ștefan Augustin Doinaș, poezia lui Radu R. Șerban este profund muzicală, exprimarea lirică apropiindu-se de virtuțile incantației. Arta sa exercită asupra cititorului o dublă fascinație: prin văz și prin auz". Erudit și rafinat, Radu R. Șerban a
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
ideii poetice. Și chiar spre a sta cât mai departe de formalismul atât de steril, ce a urmat epocii bogate a lui Arghezi, Barbu, Bacovia, Blaga, Philippide, Pillat, Baltazar, poeții Cercului s-au dedat la un gen mai apropiat eposului, baladescului" (op. cit., p. 513). Toate aceste disocieri și precizări sunt cu totul străine de principiul lovinescian al imitației, pe temeiul căruia se dezvoltă teoria sincronismului. Literatura română are nevoie, pentru a ieși din provincialism și pentru a se europeniza, nu de
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
care abia se mai amintește astăzi. În conjuncturi culturale radical diferite, la distanță de jumătate de secol și mai bine, Lucian Blaga (1925) și Ismail Kadare (1979), deopotrivă superior devotați spiritului pământului în care s-au născut, resuscitează aceeași temă baladescă sud-est europeană, aducerea din moarte a unei persoane sub puterea jurământului. Deși scriitorii sunt situați în același câmp al mentalității sud-est europene, care a asimilat miteme antice, în cazul acesta fărâme ale mitului orfic, intențiile, mijloacele, ca și finalitatea prelucrării
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
așa cum e gândită de Blaga, se produc metamorfoze de un macabru grotesc greu de imaginat regizoral. Fratele își aduce sora, pe un cal fantastic, în noaptea când la biserica satului se prăznuia învierea lui Isus. Aici Blaga iese din scenariul baladesc, cu intenția de a-și insinua concepția ce subminează dogma. Simultaneitatea unor gesturi din ritualul creștin, simbolic și irepetabil, cum spuneam mai sus, cu scenariul păgân al învierii lui Kostandin putea să pară o blasfemie. Moartea mamei, ucisă de emoție
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
de simetrie cotorul sau lăuntrica-i creastă, rezultă două aripi simetrice egale; egale planimetric, căci, în volumetrie, egalitatea nu se realizează decât când ea este deschisă chiar la mijloc." Etc. Și, fiindcă autorul e, înainte de toate, poet, alternativele exercițiilor, ușor baladești, parodice prin excelență, dau cărții sale farmecul unei literaturi frumos caligrafiate, născută din sine și cultivată în sine: "Albă-ca-Zăpada are/ 7 feluri de pisici, -/ de alt soi e fiecare,/ iar pisoii sunt pitici.// Cea dintâi între princese/ e un siamez
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
poetică - specifică, de altfel, primei serii de la „Echinox” - nu eșuează în livresc și în monotonie. În al doilea rând, cele trei volume, astfel alcătuite, dezvăluie și trăsăturile care diferențiază echinoxismul poetic - pornind de la elemente comune, cum ar fi blagianismul sau baladescul - de lirica promovată de reprezentanții Cercului Literar de la Sibiu. Acest baladesc echinoxist este de factură orfică, cultivând miticul și transcendența, iar nu livresc și intelectual, ca la Radu Stanca sau Doinaș. Nu aventura limbajului i-a preocupat pe poeții de la
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
livresc și în monotonie. În al doilea rând, cele trei volume, astfel alcătuite, dezvăluie și trăsăturile care diferențiază echinoxismul poetic - pornind de la elemente comune, cum ar fi blagianismul sau baladescul - de lirica promovată de reprezentanții Cercului Literar de la Sibiu. Acest baladesc echinoxist este de factură orfică, cultivând miticul și transcendența, iar nu livresc și intelectual, ca la Radu Stanca sau Doinaș. Nu aventura limbajului i-a preocupat pe poeții de la Echinox, ci recuperarea în neo-modernitate a singurei modalități poetice (și intelectuale
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
fierb ochii/ Adînci violenți/ Ai pămîntului.// Cu lacrimi de foc/ își varsă albul/ Nuferii.// Vadul/ Așteaptă să curgă/ Căldura.// Sufletele noastre/ înroșite/ Fumegă în potire" (Extaz). Modelul Aron Cotruș e pe aproape. Atunci cînd nu dă frîu liber unei unde baladești ("Chemați de plaiuri/ Primăvara/ Se întorc la noi haiducii.// Ca-ntotdeauna/ Se fac cuiburi pe pămînt/ Sau aproape de cer" - șRitualț), poetul își disciplinează tumultul prin inserturile unor figuri alegorice: "Cu părul pieptănat de vînturi/ Și brațele încinse de iubire -/ Asemenea
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
iz statut de arca/ Din biserici și spitale/ Charon o s-o care-n barcă.// Jupuit de carnea tare/ Pînă luminează osul/ Vreau să văd țîșnind din mare/ Doamne, hoitul tău, frumosul!" (Frumosul hoit). Ecouri baudelairiene și rimbaldiene se altoiesc pe baladescul Cercului de la Sibiu, pe rusticitatea autohtonă de acestă pusă în valoare: "O iarbă-albastră șterge tatuaje/ De pe spinarea dealului din noi;/ Pilcuri de fragi închipuie grilaje/ Prin ceață care fumegă-napoi.// Ca niște nave satele de munte/ Vîslesc cu crucile înfipte
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
versurile din acest volum al lui Emil Brumaru bate un vânt de tristețe. Este nostalgia omului care constată că viața sa rămâne în urmă și că zăpezile de altă dată sunt pe veci pierdute. Uneori sonul poemelor sale este unul baladesc, chiar și atunci când temele abordate fac parte din cea mai banală realitate. O replică rostită pe o terasă capătă în lirica lui Emil Brumaru inflexiuni din François Villon: , Nu Carmen de la Ronda, ci de la ,Cireșica",/ Bătută-n cur de-un
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
Conjunctural, după 1940, va exploata un filon folcloric, salvator. Șoltuzul Graur, din 1945, e un poem epic patriotic cu o versificație patetică, în metru popular, și o narațiune amplă, ce nu mai sunt în genul poeziei care ne interesează astăzi. Baladescul și colindul se potrivesc dispoziției ludice a versului. Colindul cerbului, din 1965, pare o rescriere palidă a poemului labișian Moartea căprioarei, după un model folcloric cunoscut. O intelectualizare marcată distinge poezia lui George Meniuc după 1969, printr-o reconsiderare fermă
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
consacrarea socială a cerchismului printr-un teatru propriu pentru a nu putea fi învinuit de reducția la poetic. Absența unui prozator al grupării (sperat inițial în Deliu Petroiu!) era una din marile neliniști ale cerchiștilor. Compensația în epicul și dramaticul baladescului era una parțială, dar semnificativă pentru convergența genurilor literare. Idealist în creație, printr-o utopică sinteză germanică între clasicismul goethean romantismul schillerian, spontan și fluid în manifestările artistice ale juventuții, Cercul Literar de la Sibiu a tins, într-un mod destul de
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
razna, lumea devine (începe să pară) aleatorie, cu "componente punctiforme funcționând stihial". O coexistență discontinuă a elementelor, precum în colajele avangardiștilor. Vedem așadar o cu totul altă fațetă a liricii lui Ștefan Aug. Doinaș. Poeziile sale, deodată absurd-ironice, prezintă un baladesc "ricanant". Cercul solipsismului s-a închis, lumea și-a recăpătat obiectivitatea ei dură - și deconcertantă. Va urma o nouă etapă în parcursul creator. Poetul va căuta medierea între statuar și aleator, vizând, după desfacerea lumii, refacerea ei. Într-una din
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
vorbi ca în regiunea germană despre faustesc... Ce e mioriticul? O anume atitudine metafizică în fața morții, care își găsește expresia tocmai în balada Mioriței. Moartea este privită ca mireasă a lumii, moartea este o nuntă... În Miorița, numai cadrul este baladesc, dar acest cadru închide o poemă cosmică, în centrul căreia stă moartea. Moartea e cântată melancolic-extatic, e acceptată, cu încredere și dăruire, încărcată de sentimentul destinului". Autocitarea și sublinierile îi aparțin lui Blaga, iritat că un "străin" infatuat intră sfidător
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
francez, prin valorificarea sentimentelor și emoțiilor (Baudelaire), prin corelări terestru-astral (Mallarmé) sau imagini sinestezice (Verlaine), în multe dintre poeziile acestui volum (Sfârșit de poveste, Fructul luminii, Primenire, Peisaj autumnal etc.). În plăcerea de a reînvia mitologicul, resimțim: fie inflexiuni tipic baladești: „hei, calule, calule, cu ochii verzi, / cât de trăsniți mai eram împreună...”, precum un „Pegas cu aripi de foc...” (Hei, calule...), calul solar și uranian, vizualizat ca protector, reverberație a unor vibrații tainice; fie sonorități de litanie euharistică: „și să
Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
Gheorghe Grigurcu Eposul, o știm de la Ibrăileanu, pare a reprezenta o vocație a Ardealului. De la Țiganiada la Baladele și idilele coșbuciene și de la acestea la cochetul baladesc retro al cerchiștilor s-ar zice că există suficiente probe pentru a confirma teza în regiunea poeziei. Optzecistul Ioan Moldovan se confruntă și el cu atavismele epice, dar nu se arată dispus a le sluji, ci, dimpotrivă le combate cu
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
într-o "conexiune simpatetică", într-o "rhizomă" generalizată și totodată subterană. Această stare de dihonie și dependență generează turbulențe de frazare, apele dicțiunii sunt mult schimbătoare de la un dialog la altul, de la un capitol la altul. Sunetul și imagismul stilistic, baladesc și fabulatoriu cu care romancierul ne obișnuise, au încetat în fața avalanșei de capcane și mutări, lovituri de teatru și expediente senzaționaliste (paranormal, voyeurism, fantapolitică în locații exotice de butaforie) care macină credibilitatea scenariilor și confruntarea de idei, uneori cam hazardate
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
o realitate intrinsecă a fenomenului muzical actual. Clarinetistul Eric Mandat și pianistul Frank Stemper exhibă o stare de libertate lăuntrică, vădită în șocul asociațiilor armonice, în năstrușnicia combinațiilor timbrale (Frank Stemper: Three Pieces for Clarinet and Piano), dar și în baladescul pulverizat într-un mirific joc de stropi multicolori legănați de forțe aflate în slujba swing-ului (Frank Stemper: Blue). Cei doi interpreți americani renunță uneori la pitorescul vehement (din Improvisation, de pildă) spre a se comunica la modul unei confesiuni
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
atitudine singulară: "Alături stă arcul cu care la țintă/ am tras într-o floare curată și sfânta." Un trup ucis concret camuflat într-o metaforă cu aer vetust. Și muzica se prelinge în continuare, marcată de repetiții armonice, de refren baladesc ("și cată iubire, o cată iubire...") înspre un paradox tipic poetului Ursachi: "E foarte tarziu și de tot întuneric,/ și mă scufund intr'un calcul himeric." Nu în contemplație, nu în amintire pasivă, ci în...calcul, în formula matematică îmblînzita
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]