781 matches
-
cercetau pe partenerul de conversație cu căutătura luptătorilor sau boxerilor care se privesc nemișcați înainte de a evolua pe saltea ori în ring. Omul avea cutele nasului adânci și colțurile buzelor trase, de parcă ar fi zâmbit ironic fără contenire. Mergea legănat, balansându-și brațele pe lângă trup. Deși era vară, purta costum. Într-o singură zi, ceva mai călduroasă, apăruse într-o cămașă albă cu mâneci lungi. Refugiul în Albertinum al celui ce ajungea primul la locul de întâlnire fusese prevăzut în caz
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
fie mai norocos. Cel din dreapta. Sau cel din stânga. Sunt la un pas, nimic nu este exclus: ciururile aproape se ating, trupurile; ochii aleargă de la o sită la alta. Din zori și până-n asfințit, lanțul viu se apleacă, se ridică, se balansează, încercând, hipnotizat, să separe norocul de nisip; se holbează la aluviunile cernute, gesticulează fără sens. Când una din zale culege din ciurul său un firicel scânteietor - de aur, nu de mică, amăgire trăită de mulți -, lanțul se strânge cerc, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Mai lămurit spus, ca să dăm un exemplu, înainte de a se adresa sau răspunde unei femei, Iovănuț încerca să țină seama nu numai de felul cum reverberau în el privirea limpede a respectivei, gropițele ei buclucașe din obrăjori, glezna lucitoare, fină, balansându-se într-un dolce far’ niente picior peste picior, eventualul mic neg poznaș de pe năsucul în vânt, ci și de ecourile întretăiate pe care le trezeau în el trecerea molatecă și rău prevestitoare a motanului negru al gazdei, strunga imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de vizită: Domnul și Doamna Puradel, Domnul și Doamna Procopsitu, Domnul și Doamna Crăpelniță, Domnul și Doamna Oatu. Fata aceea tînără durdulie și atrăgătoare cu buclele Încărcate de paiete, cu unghiile albastre stropite cu bronz, rochia ei roz cu volanul balansînd În jurul gleznei puternice, prinsă-n cataramele de metal ale sandalei din plastic maro, nu mai plutește În brațele distinsului Ghepard, irezistibil chiar și În declinul său. Ghepardul nu e nicăieri. Ghepardul nici n-a trecut vreodată pe aici. Ce plictiseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de zdrențe s-a ridicat în picioare, ca într-o scenă de film derulată înapoi, unde personajul după o explozie se ridică, în mod miraculos într-o singură bucată. —Bună, a spus, cu ambele mâini băgate în buzunarele de la jachetă, balansându-se pe călcâie, la fel de nonșalant ca și cum încă ar mai fi fost la expoziție. Nu te-ai grăbit deloc să vii acasă, nu-i așa? Nu mi-a plăcut niciodată să fiu subestimată. Tonul vocii mele era la fel de tăios ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la ceva și fața lui s-a relaxat. —în regulă, a spus într-un sfârșit, renunț. S-a uitat la mine cu o privire lacomă și a împins masa înainte și înapoi ca să vadă cât e de stabilă. M-am balansat foarte puțin. A întrebat: — Crezi că o să țină? M-a ridicat puțin ca să-mi poată da jos colanții. Am tresărit simțind mâinile lui pe piele, reci la început, pricepute ca ale unui chirurg, dar infinit mai blânde. Mi-a mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
trebuia să mă duc jos. Puteam să ies prin fereastra din tavan, să îl las să zacă acolo - să fac măcar o dată ce e mai sigur pentru mine. Vizavi de peretele cu platforma erau niște cărămizi, așezate la întâmplare. M-am balansat pe margine și am coborât repede pe ele. Aveam cuțitul în buzunarul blugilor. Am sărit și l-am scos afară, ținându-l în mână în timp ce mă îndreptam spre locul unde zăcea. Dar înainte să ajung la el, am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
poate un parfum bun pentru el, ca să miroasă bine. Dar îi era greu să meargă. Ca și cum pielea ghetelor i-ar fi intrat la apă, sau poate picioarele i se umflaseră. Totuși se strădui să meargă, legănându-se ca o gâscă, balansând greutatea când pe un picior, când pe altul. De câte ori nu glumise rabinul pe seama bietelor lui ghete. Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, rabinul spusese că ar trebui ca comunitatea lor religioasă să strângă bani și să cumpere ghete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fals aspru: - Ei, nu trebuieă - Ce-ți veniă n-ai de ce! Am vrut să adaug, „mămico“, și chiar să mă apropii de ea s-o sărut, când dădaca apăru din coridor cu felul doi și închise ușa cu un picior, balansându-se periculos pe celălalt. Atunci nu știu de ce și pentru cine am tras cu pumnul în farfurie și, cu mâna rănită și cu pantalonii murdari de supă, încredințat de propria-mi dreptate, întărită vag de spaima dădacei, m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
roiască muștele. Un automat s-a pornit să cânte o muzică lâncedă care se tot întrerupea. Târziu, când deja se închideau localurile, am mai poposit într-o cafenea la modă, și acolo, pe când ne contemplam în oglindă fețele nedormite, ne balansam pe parchet ca pe o punte de corabie: ne lăsam în față, când ni se părea că parchetul se ridică, și ne dădeam drumul pe spate, punând frână, când acesta părea că se duce la vale sub picioarele noastre. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bârnă cu atât mai tare cu cât el însuși lovește mai tare această bârnă, omul se chinuie și se irosește în înfruntarea veșnică a celor două suflete ale sale. Înfruntarea acestor suflete îl torturează și, orice soluție ar alege: să balanseze continuu bârna și să-și crape complet capul sau să oprească balansul sufletului și să trăiască în rațiune rece, în neomenie, în absența totală a ființei lui, blestemul tot se va împlini. Pentru că acest blestem este chiar esența stranie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de făcut. Tot efortul de până atunci fusese în zadar. Nu putea usca fitilul, cel puțin nu mai devreme de apusul soarelui. Nervos, stinse bricheta și aruncă cât colo mănunchiul de fire din mâna lui. Vedea cum acesta se mișcă, balansându-se înainte și înapoi. Se lovi de peretele stâncos și apoi reveni spre el. Mișcarea de oscilație se propaga în sus spre capetele fixate în exploziv. Imediat își dădu seama ce greșeală făcuse. Ca într-un film tras cu încetinitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe copaci, acolo e memoria mea, ars memoriae cu reprezentările ei - un Paradis cerebral de care eu fug. Fiecare cu Paradisul lui, uite, dacă Paradisul lui Borges era biblioteca, al meu de ce să nu fie tot ce transmite mintea mea, balansând spre grădină, zburând pe merii atât de îngrijiți de Neli?... Dar nu vreau nici un Rai. Nuuu. De-abia aștept să scap de orice amintire, să nu-mi mai văd viața de atunci, să nu mai apară imaginile cu Anita, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în pământul dur, care nu cedează. Totuși acolo‑i moale, cald și bine, scumpete, mai am și‑o gură de rom, hai, vino, drăguțule. Otto are dureri mari în diverse regiuni ale corpului atunci când se opintește în cârje și‑și balansează picioarul rămas înainte și înapoi, dar nu lasă să se observe nimic. Autoritatea pe care o emana înainte o mai face pe soția lui să‑l urmeze și azi. Am o oboseală permanentă, trebuie să mă duc la un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu sus, la cap - unde a fost adusă de curent. Și apa sfințită din vasul de ceramică în formă de inimă se mișcă și face valuri. Rozariul, care provine tot de la Lourdes și a fost dăruit de o vecină, se balansează ușor încoace și‑ncolo, împins de vântul proaspăt al tinereții. Vântul proaspăt provine de la o viață care tocmai a început plină de avânt și care să sperăm că nu se va sfârși prematur. Pentru mama, religia e un sprijin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe colegă și pe mama ei și să spună că se bucură de prietenia copiilor și de faptul că aceștia se ajută ca‑ntre colegi și se văd des și în timpul liber. Rainer îi îmbrățișează tatălui schilod șoldurile care se balansează, pentru ca acesta să nu se arunce necugetat pe poartă și‑i pune piedică mamei, ca să rămână afară, acolo unde‑i este locul. Într‑o liniște absolută - pentru ca zgomotul străzii să nu le îngreuneze alegerea - cele două Pachhofen alunecă prin fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
M-a trezit la șapte dimineața cu un pahar de suc de grepfruit și cu o colecție de pastile care semăna aproape cu un tratament veterinar. Bucurându-mă de priveliștea fundului ei bombat și de felul în care i se balansau sânii când se mișca, am privit-o cum trage draperiile pentru a dezvălui o zi însorită și mi-am dorit să-și fi dezvăluit la fel de ușor și corpul dezbrăcat. — Ei, cum te simți în această zi minunată? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
COR STÂNGA: Dacă nu mai sare nimeni, plecăm. COR DREAPTA: Întotdeauna se mai găsește câte unul cu pinioanele supraîncălzite, așa că noi mai așteptăm. COR STÂNGA: Atunci așteptăm și noi. Halviță se leagă singur la ochi cu o eșarfă, se mai balansează puțin, face un semn melodramatic cu mâna și își dă drumul în gol. Aceleași efecte sonore. Cucu se uită disperat în urma lui. Zgomot de pași pe trepte. Încordare. Apar brancardierii cu halatele mult mai scurte de data asta, îmbrăcate pe
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
Tânăr și cu șarm masculin. În picioare ,poetul Florin în sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta prozatorului. O voce bate cărțile, fumând excesiv. A patra mână lipsește. Reporterul stă la ușa dinspre balcon. Poetul Horia Zilieru balansează când pe un pat când în picioare. Ziaristul e tolănit într-un cot la spatele chibiților. E plin de vervă și e Marius Tupan. Citește mai mult O cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
Tânăr și cu șarm masculin. În picioare ,poetul Florin în sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta prozatorului. O voce bate cărțile, fumând excesiv. A patra mână lipsește. Reporterul stă la ușa dinspre balcon. Poetul Horia Zilieru balansează când pe un pat când în picioare. Ziaristul e tolănit într-un cot la spatele chibiților. E plin de vervă și e Marius Tupan. ... IX. GHEORGHE ANDREI NEAGU - GENERALUL ȘI BICLA, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2110 din
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
Tânăr și cu șarm masculin. În picioare ,poetul Florin în sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta prozatorului. O voce bate cărțile, fumând excesiv. A patra mână lipsește. Reporterul stă la ușa dinspre balcon. Poetul Horia Zilieru balansează când pe un pat când în picioare. Ziaristul e tolănit într-un cot la spatele chibiților. E plin de vervă și e Marius Tupan. Poetul Florin Muscalu, atacă în permanență teme literare, spre disperarea jucătorilor interesați aproape exclusiv de joc
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
un noian de lumină, dincolo de insomniacul nor negru al discordiei, dincolo de torentele ploii ce alimentează furia însetată a jgheaburilor cu chip de himeră. IV Dacă prin mijlocirea acelei stele, scânteiere în căușul celest al umbrei, un vechi clopot s-ar balansa până-n zori, până la ivirea minunii aceleia împletite din petale, sonuri și cuvinte... M-aș ruga mâinii care a înșirat filigrane de beție vegetală peste acele semețe coloane ce-ar susține, și ele, invizibila pădure de podoabe a catedralei noastre dintr-
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
oare poate exista în univers un mapamond neexploziv? Atât de profund s-a impregnat în om ura, disprețul, furia, teama de necunoscutul care năvălește într-una peste noi că suntem îngroziți de ce se va întâmpla... dacă se va întâmpla! Acțiunea balansând, ca o mostră colorată dansând în fața șemineului, rătăcind printre afecțiunile curbate se petrec în închipuirea scriitoarei și sfaturile sunt date cu generozitate surprinzând asocierea misterelor cu întrebări și răspunsuri majore. Textul creează emoții... literar este frumos construit, cu o undă
LUMEA INCREDIBILĂ A SUZANEI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361190_a_362519]
-
lemn, încă de la construcție se prindea puternic un cioc din fier făcut de țiganul fierar, de care se agăța coșul împletit din fâșii de lemn, de formă ovală în care se creșteau copiii în frumoasele cântece de leagăn ale mamei, balansându-se din legăturile de bete înflorate cu care era prins de cârlig. De multe ori mama adormea și ea cu copilul, continuând să-l legene trăgând de sforicica ce ducea până la pat. De ce mai multe coșuri ovale? Pentru că de multe
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
ar ști cu ce să-și omoare timpul într-o duminică liberă, ploiasă, ivită spontan. La cealaltă extremă a fricilor noastre rânjește amenințător plictisul, lipsa de sens, teama că am putea risipi resursa valoroasă care nu se mai întoarce, timpul. Balansăm pe linia de demarcație dintre presiunea termenelor și repausul complet, exitus, cum spuneau latinii. Graba și plictisul, doi poli care mărginesc timpul nostru extrem de personal. Știm însă că modul în care ne gestionăm timpul - fie el sub formă de grabă
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]