577 matches
-
înainte, celălalt lateral, braț, picior opus; * pas înainte cu piciorul drept, apropierea piciorului stâng, întoarcere pe ambele picioare pe vârfuri, brațele lateral sus; * pas înainte cu piciorul drept simultan cu plie, coborârea piciorului stâng pe lângă bârnă, cu sprijin pe palme; * balansarea piciorului stâng înapoi, la verticală, sprijin pe palme; * ridicarea trunchiului la verticală în stând pe vârfuri, brațele lateral; * pas, săritură pas cu developpe, brațele lateral, * pas înainte, piruetă passe, 360 grade, brațele coroană sus; * pas înainte, apropierea picioarelor în stând
Abordări practice privind pregătirea artistică în gimnastica artistică feminină by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1674_a_3027]
-
cu pământul și aproape de acesta, după care urmează așezarea piciorului uniform și în întregime pe suprafața pământului din față (și nu așezarea călcâiului prima dată, apoi a degetelor). Corpul se deplasează așadar înainte încet și lin, în linie dreaptă, fără balansarea capului în sus și în jos și fără ca trunchiul să se rotească dintr-o parte în alta la fiecare pas, așa cum se întâmplă în cazul mersului obișnuit. Coloana este ținută dreaptă și aliniată cu gâtul, capul e ținut sus, brațele
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
de invenție cu efecte plastice surpriză. Acest exercițiu se bazează pe proprietatea divergentă a gândirii, pe inteligența creatoare. Prima cerință: elevii colorează suportul umed sau uscat, cu două sau mai multe tente de culoare, urmând apoi să le fuzioneze prin balansarea suportului sau cu ajutorul jetului dirijat de culoare. A doua cerință: elevii privesc cu atenție forma care a luat naștere și observă dacă se sugerează ceva concret. A treia cerință: se delimitează forma descoperită de restul compoziției cu o culoare contrastantă
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
de state revizioniste ce urmăresc să schimbe statu-quo-ul, pentru a aduce sistemul într-o configurație de distribuție a puterii care să le avantajeze. Balanța de putere este o formă de acțiune internațională, în sensul în care vorbim mai degrabă de „balansare” decât de balanță. Aceasta este cauzată în principal de faptul că balanța de putere are un pronunțat caracter schimbător. Nici o balanță de putere nu este permanentă, întrucât în sistemul internațional, situațiile particulare ale statelor evoluează, ca de altfel și capacitățile
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
revizionist), pozițiile adoptate de celelalte Mari Puteri ale sistemului în raport cu statul revizionist, de simpatiile sau antipatiile politice personale etc. În funcție de aceste caracteristici, în situația unei balanțe de putere, statele pot alege dintre trei strategii majore de acțiune în sistemul internațional: Balansarea (balancing) - se referă în principal la două tipuri specifice de acțiune: Alianța sau coaliția - situația în care, în eventualitatea unui conflict internațional, în condițiile unei balanțe înclinate a puterii în favoarea unui stat (grup de state) revizionist(e), un stat poate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
e) - pentru a balansa statul (statele) revizionist(e). În cadrul formării de alianțe intervine însă un calcul rațional extrem de complex, legat de balanța costuri-beneficii, precum și de situația și capacitățile prezente și estimate ale aliatului raportat la riscul de a fi aliat. Balansarea în sensul îndeplinirii rolului de balansier este, de obicei, o acțiune pasivă și anterioară conflictului, în încercarea de a menține balanța (echilibrul) puterii. Din acest punct de vedere este foarte importantă nu numai capacitatea efectivă a unui stat de a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la bază două tipuri de motivație: Supraviețuirea propriu-zisă a statului respectiv; de exemplu, cele mai multe state din Europa Centrală și de Sud-Est în timpul celui de-al doilea război mondial au dus o politică de aliniere (combinată pe alocuri cu cea de balansare), cu scopul evident de a supraviețui în calea cuceririlor militare germane sau rusești. Obținerea de beneficii rezultate de pe urma conflictului - în acest caz, poate fi vorba de așa-numitele state-șacal, care urmăresc o politică de aliniere la un pol puternic al
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
însă într-o foarte mare măsură una nenaturală, întrucât conduce la destabilizarea sistemului și la distrugerea statu-quo-ului prin susținerea părții deja percepute ca fiind mai puternica. Mai degrabă puterile majore au o tendință indusă de sistem către o politică de balansare. c) Pasarea responsabilității (buck-passing) - se referă la situația în care una dintre puterile majore ale sistemului preferă să-i permită temporar unui alt stat să îndeplinească o serie de atribuții deținute până atunci de ea. Este cazul Marii Britanii, de pildă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
să-și promită ajutorul celorlalți aliați ai lor, pe care, în absența respectivului tratat de asociere, nu ar avea nici un interes să le apere. În schimb, pentru Walt, patternurile de alianță ale statelor urmează două mari modele: balanța de putere (balansare), care presupune intrarea în conflict de partea părții celei mai slabe cu scopul de înclina balanța de forțe până la echilibrare; și alinierea - intrarea în conflict de partea părții pe care o percepi ca fiind cea mai puternică sau cea mai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în cadrul său. Ca atare, întotdeauna unele state vor avea mai multă putere relativă în comparație cu celelalte. Acest dezechilibru de putere este de obicei corectat cu ajutorul uneia dintre cele mai vechi instituții ale sistemului internațional: balanța de putere. În cadrul acesteia, comportamentul de balansare al statelor este determinat tocmai de dezechilibrul de putere existent. Astfel, în condițiile unei ordini anarhice a sistemului internațional, statele adopta comportamente de balansare sau de aliniere ca modalități de maximizare a securității naționale. Aceste state valorează superior posesiunile pe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
uneia dintre cele mai vechi instituții ale sistemului internațional: balanța de putere. În cadrul acesteia, comportamentul de balansare al statelor este determinat tocmai de dezechilibrul de putere existent. Astfel, în condițiile unei ordini anarhice a sistemului internațional, statele adopta comportamente de balansare sau de aliniere ca modalități de maximizare a securității naționale. Aceste state valorează superior posesiunile pe care deja le dețin și, posibil, poziția lor în cadrul sistemului internațional și nu sunt dispuse să-și asume riscuri mari pentru a și le
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
consacrați (de pildă, Waltz sau Gilpin) consideră că balanța trebuie menținută între Marile Puteri ale sistemului internațional, care să fie toate mulțumite de poziția pe care o ocupă în acel moment în sistem. Din acest punct de vedere, Waltz definește balansarea drept comportamentul (firesc) al statelor de a se alătura într-un conflict părții celei mai slabe, pentru a reechilibra balanța de putere și restaura stabilitatea la nivelul sistemului; spre deosebire de balansare, alinierea este un comportament fundamental opus, caracterizat prin alăturarea, într-
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
moment în sistem. Din acest punct de vedere, Waltz definește balansarea drept comportamentul (firesc) al statelor de a se alătura într-un conflict părții celei mai slabe, pentru a reechilibra balanța de putere și restaura stabilitatea la nivelul sistemului; spre deosebire de balansare, alinierea este un comportament fundamental opus, caracterizat prin alăturarea, într-un conflict, părții celei mai puternice sau percepute ca fiind câștigătoare (Waltz, 1979, p. 126). Problema fundamentală pe care o ridică acest model structural este aceea că el este o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Stephen Walt în The Origins of Alliances. Aceasta are la bază teoria balanței de putere, pe care însă Walt o repune în discuție, transformând câteva dintre asumpțiile ei esențiale. Spre deosebire de Morgenthau, Walt susține că statele dezvoltă comportamente de aliniere sau balansare ca răspuns nu la dezechilibrul de putere din sistem, ci la dezechilibrele de amenințări cu care se confruntă. Aceste dezechilibre de amenințare apar îndeosebi când există un stat sau o coaliție de mai multe state care prezintă un grad foarte
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
aspectul proximității) și percepția altor actori din sistem asupra agresivității intențiilor sale. Așadar comportamentul de alianță al statelor în sistemul internațional este indus de necesitatea de a răspunde unei amenințări la adresa securității sale. Astfel, Walt preia definiția lui Morgenthau în ceea ce privește balansarea, operând însă o schimbare profundă referitor la aliniere. Conform lui Walt, alinierea reprezintă într-adevăr un comportament opus balansării, însă acesta este definit aproximativ ca o formă de capitulare a părții mai slabe în fața celei mai puternice, în sensul în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sistemul internațional este indus de necesitatea de a răspunde unei amenințări la adresa securității sale. Astfel, Walt preia definiția lui Morgenthau în ceea ce privește balansarea, operând însă o schimbare profundă referitor la aliniere. Conform lui Walt, alinierea reprezintă într-adevăr un comportament opus balansării, însă acesta este definit aproximativ ca o formă de capitulare a părții mai slabe în fața celei mai puternice, în sensul în care statul se aliniază statului celui mai puternic. Una dintre contribuțiile pe care Walt le aduce prin intermediul teoriei sale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
urmăresc să-și maximizeze profitul și puterea în sistem se vor alinia. Însă cele două tipuri de comportamente nu sunt opuse, așa cum se presupusese în cele două modele structurale anterioare, ci pur și simplu alternative, determinate de interese complet diferite. Balansarea conduce la menținerea statu-quo-ului, funcționând pe principiul feedbackului negativ, în timp ce alinierea, de obicei, conduce la schimbare în sistemul internațional, funcționând pe sistemul feedbackului pozitiv. Structura motivațională din spatele alinierii este complexă, făcând posibilă identificarea câtorva tipuri de aliniere. În primul rând
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
le dețin, raportate la costurile pe care acestea sunt dispuse să le suporte pentru a-și extinde posesiunile actuale. Acele state care valorizează mai mult statu-quo-ul și caracteristicile acestuia vor tinde mai degrabă să-l mențină, alegând strategii fie de balansare, fie de pasare a responsabilității. Pe de altă parte, acele state care nu sunt mulțumite de prezenta configurație a sistemului internațional și care valorizează mai mult câștigurile pe care le pot obține din schimbarea acestuia decât prezenta lor poziție în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care apelează la el numai în cazuri extreme, când sunt nevoite. Dimpotrivă, este un tip de comportament foarte răspândit în sistemul internațional, într-o manieră voluntară, urmărind obținerea unor beneficii efective exprimate în termeni de putere relativă. Diferența majoră dintre balansare și aliniere este că prima contituie în principal o strategie defensivă, aplicată până la un anumit moment dat în relațile internaționale -până când balanța de putere se echilibrează în urma unui dezechilibru produs de apariția unui pol revizionist în sistem -, în timp ce alinierea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
când balanța de putere se echilibrează în urma unui dezechilibru produs de apariția unui pol revizionist în sistem -, în timp ce alinierea poate continua pe termen nedefinit, scopul său fiind tocmai dezechilibrarea balanței de putere în favoarea polului revizionist. Alinierea, la fel ca și balansarea, poate avea atât efecte negative, private în sensul de agresiune și instabilitate sistemică, dar și efecte pozitive, respectiv trasarea unei tendințe stabile în sistem. Un alt reprezentant al celei de-a treia direcții de studiu în relațiile internaționale este Glenn
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
eventualele sancțiuni hotărâte împotriva sa în momentul în care ar deveni agresor nu și-ar atinge scopul. Această primă precondiție pentru eficiența securității colective ține de structurarea sistemului internațional, fapt care îi apropie pe adepții săi de realiști, fiindcă și balansarea se poate face în același context. Urmărirea distribuției puterii și capabilităților în sistem este însă doar un element al gândirii liberale, care, spre deosebire de realiști, insistă și asupra alegerilor făcute de indivizi / elite conducătoare din felurite state. O a doua precondiție
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
chiar și atunci când nu funcționează, în cel mai rău caz al său (în care toate statele membre, altele decât cele direct amenințate, își reneagă angajamentul de a rezista agresiunii), securitatea colectivă este oarecum echivalentă cu cea mai bună situație a balansării în condițiile anarhiei. Chiar dacă statele neamenințate optează să rămână în afara acțiunii colective, restul coaliției ar consta din aceleași state direct amenințate ca și alianța care s-ar forma prin balansare în anarhie (Kupchan și Kupchan, 1995, p. 55). Deficiențele practice
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
colectivă este oarecum echivalentă cu cea mai bună situație a balansării în condițiile anarhiei. Chiar dacă statele neamenințate optează să rămână în afara acțiunii colective, restul coaliției ar consta din aceleași state direct amenințate ca și alianța care s-ar forma prin balansare în anarhie (Kupchan și Kupchan, 1995, p. 55). Deficiențele practice ale mecanismului propus de Națiunile Unite sunt recunoscute chiar de Carta Organizației. Capitolul VIII al acestui document afirmă dreptul statelor suverane de a participa la acorduri regionale de securitate - altfel
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unor mari proiecte de restructurare, fie în cadrul ajustărilor auto-inițiate în scopul îmbunătățirii interacțiunilor cu mediile în schimbare. Astfel, leadership-ul devine strâns legat de managementul schimbării și de promisiunea de continuitate pentru a garanta învățarea și pentru a conserva identitatea organizațională. Balansarea acestor dimensiuni adesea opuse, devine o sarcină critică de generare a unei creșteri sustenabile. Poate liderul să ofere continuitate în vreme ce conduce schimbarea dacă organizația își rotește managerii la fiecare doi ani? Poate fi continuitatea oferită independent de schimbările personalului în
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
aș putea eu oferi. Teoria ne determin) s) ne aștept)m că statele s) se comporte în moduri care s) duc), în cele din urm), la formarea balantelor. Inferarea acestei aștept)ri din teorie nu impresioneaz), în condițiile în care balansarea ar fi un pattern universal al comportamentului politic, așa cum se pretinde uneori. Dar ea nu este așa ceva. Faptul c) actorii politici se balanseaz) reciproc, sau se aliniaz) trecând de partea celor puternici, depinde de structură sistemului. Partidele politice, atunci când își
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]