368 matches
-
fost un preot vrednic, credincios, cu preocupări intelectuale, cu copii școliți. N-a asuprit pe nimeni, s-a mulțumit cu puțin, n-a făcut avere. A trăit într-o casă acoperită cu stuf, iar pardoseala era de lut frământat cu balegă de cal și întins pe jos cu dexteritate de mâna-maicei-preotese. A murit sărac, iar anecdota este singura amintire, căci între timp crucea de piatră de la mormântul său a căzut și n-a fost nimeni s-o mai ridice. Dintre fiii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
repede, și se transforma în praf, dacă nu se refăcea la timp. După ce ne culca pe toți, ca să nu mai umblăm peste lipitura nouă până se întărea, uda pe jos, mătura, și apoi frământa cu mâinile „pământ galben”amestecat cu balegă de cal, pe care, tot cu mâna făcută ca un căuș îl întindea pe toată suprafața camerei. Avea mămica, și la această îndeletnicire ingrată, un meșteșug. În genunchi, întindea cu mâna un strat subțire de lut, cu grosimea cam de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
misiuni de patrulare cu grupa lui au fost prinși de o subunitate nemțească și luați prizioneri apoi duși în Germania unde au lucrat la o fermă agricolă. Bunicul spunea că le dădea mâncare foarte puțină, alegeau boabele de porumb din balega boilor și le mâncau, zicea că erau foarte bune. Anii care au urmat după război au fost la fel de grei ca și înainte, promisiunile din anii de restriște făcute de conducerea guvernului nu au fost pe măsura așteptărilor nici pe departe
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
preroman și din fondul latin, au trecut și la alte popoare, odată cu produsele păstorești care erau de bună calitate. Vechimea păstoritului la români este dată de folosirea și astăzi a cuvintelor moștenite din limba dacică: mânz, cârlan, țap, gălbează, grumăzare, balegă, baci, țarc, strungă, stână, bacă, cârlig, cață, ghioagă, lângă care se adaugă terminologia de factură romană: lapte, unt, caș, coraslă, chiag, a mulge, a strecura, dublată de autohtonele dacice: brânză, zer, zară, urdă, searbăd, dar și cuvinte slave cum sunt
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din care se confecționau vasele. Dimpotrivă, e suficient să decopertăm solul și la o anumită adâncime din lutul galben, folosit și la „uns” prispa caselor, pereții (se aplică apoi varul) și camerele erau unse tot cu lut galben, amestecat cu balegă de vacă sau de cal ca să nu crape. Din același material se confecționau cărămizi, date prin nisip și apoi uscate la soare, așezate în formă de cuptor și arse, cum se mai văd și astăzi în Lunca. Asemenea lutării erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
baligă de vacă (până a nu răsări soarele!) se amesteca cu busuioc, boance și se usca și, când era cazul, se lua o bucată, se aprindea și se afuma în timpul descântecului. Aici se recunoaște rolul fumigațiilor în tratarea bolii, iar balega de vacă este folosită pentru multe scopuri în societățile tradiționale ale crescătorilor de vite. Altă vindecătoare din satul Lunca a fost Aristița Toader Știrbu - zisă Driță, născută Drăgan, renumită familie de doftori populari. Când și-a spusă ea descântecele însemnate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
încăperii. Nu era un pod care să despartă spațiul de locuit de acoperiș. Și la acest tip de locuință și la casa casă, de asemenea era din pământ bătătorit, peste care se aplica o lipitură din lut galben amestecat cu balegă de cal, ca să nu crape. Când structura locuinței s-a complicat și diversificat, s-a construit un tavan din grinzile transversale peste care s-a bătut scândura. Tavanul era vopsit, iar grinzile puteau fi decorate cu rozete, asemuind soarele, alte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făcute de meșterul fierar, până la fabricarea cuielor la scară industrială, peste care se aplica o lipitură din lut galben cu pleavă, se lasa să se usuce bine și apoi urma finisarea, fețuiala, cu un strat subțire de lut amestecat cu balegă de cal ca să nu crape. Se aplicau două varuri albe. Pentru o izolare termică mai bună podul era lipit ca și pereții. Unele case răzășești și construcții anexe au rămasă netencuite la exterior, până când timpul le-a măcinat și risipit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
punctul final, se rotește amețitor în praful gros, împrăștiind în continuare sânge, mult sânge, în timp ce capul aruncat alături dă senzația că privește cu mare interes toată agitația, mirosurile se amestecă în aer, iz de nădușeală, de prăjeală, de rânced, de balegă, multă balegă împrăștiată sub picioarele trecătorilor, cumpărătorilor, vânzătorilor sau gurilor-cască, pești afumați înșirați pe sfori, se aud și grohăiturile unor porci, plutește pe deasupra tarabelor un pătrunzător sentiment de vechi, iar fotograful nostru (clic, clic...) trage concluzia greșită că totul arată
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se rotește amețitor în praful gros, împrăștiind în continuare sânge, mult sânge, în timp ce capul aruncat alături dă senzația că privește cu mare interes toată agitația, mirosurile se amestecă în aer, iz de nădușeală, de prăjeală, de rânced, de balegă, multă balegă împrăștiată sub picioarele trecătorilor, cumpărătorilor, vânzătorilor sau gurilor-cască, pești afumați înșirați pe sfori, se aud și grohăiturile unor porci, plutește pe deasupra tarabelor un pătrunzător sentiment de vechi, iar fotograful nostru (clic, clic...) trage concluzia greșită că totul arată ca și cum s-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nația i-a încredințat lui câteva șublere, cam cum i-a dat Cel de Sus acele pietroaie lui Moise, denumite tablele legii. Și de aceea hahalera ține neapărat să fie luată în seamă, că altfel se usucă de supărare ca balega de căldură, în mijlocul drumului. Ca un gentleman subțire ce se află, domnu’ cu șubleru’ sare de obicei în apărarea celor mai reacționare lichele care au existat prin politica românească, așa ca de exemplu, fosta scrumbie afumată numită Corneliu Coposu. Pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe persoană juridică? Aiurea! Eu aș propune în condițiile de acum, să urmăm sfatul lui Vanghelie și să trecem regiunile de dezvoltare pe persoană fizică ! Nici de „revoluționari” nu am scăpat în ultimul timp. Credeam că s-au uscat ca balega de căldură, dar de unde... A apărut la televizor un ditamai „revoluționarul” în carne și oase. Un mare mahăr de prin județul Vâlcea, numit Ionel Giuran. Și ține- te laude la gura lui... Și povestea acest Ionel Giuran că în acel
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă, poiata pipernicită a găinilor ori bieții puișori, bănuți de aur, până și troaca porcilor, toate își pierdeau semnificațiile și deveneau, în exaltarea Luanei, paradisul jocului neobosit. Dar o așa fericire se întâmpla foarte rar. De cele mai multe ori mașinile plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rangul de simplu fermier până la cel al unui vasal care deține un domeniu de două sute douăzeci de mii de banițe. Și totuși, bătrâna mea mamă nu uită niciodată să ia săpăliga cu mâinile ei, să ude legumele și să pună balegă pe lângă tigve și vinete. În fiecare zi Îi aduc mulțumiri pentru ceea ce Învăț de la ea. Fără a fi nevoie măcar să vorbească, Îmi spune: „Nimic nu e mai periculos decât un fermier care urcă În lume și ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și suntem fericiți dacă proviziile noastre, distribuite, în lipsa științei medicale, cu o compasiune sinceră, au putut să salveze câteva victime! Iarna, țăranii nu au, pentru a face față asprimii anotimpului, decât vreo câteva tizicuri, un amestec de turbă și de balegă. Dar să nu vorbim prea mult de rău acest ținut; el cuprinde bogății agricole inepuizabile. De aici pleacă proviziile de grâu ce alimentează comerțul din Brăila. Numai o parte dintre pământuri este cultivată; aici încep stepele care se desfășoară până la
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lipicios(2); mătase (2); melc(2); miez(2); molcuț (2); naiv(2); nămol(2); pană(2); pămînt(2); pene(2); perină (2); piele(2); pîinea(2); pulover(2); subțire(2); urît(2); ); fără vlagă(2); afundat; alb; albă; anul; atent; balegă; balon; bezea; blînd; bolnav; brațe; bucurie; budincă; budinca; cade jos; cașcaval; căruță; cearșaf; cîine; cocolino; cojoc; covor; cozonac; cremă; cuminte; dimineață; domol; durere; elastic; fizică; fleașcă; fleșcăit; fără forță; fragedă; fragil; fricos; fular; gelatină; gelatinos; gem; ghem; glod; gogoașă; grețos
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
admise. Nimic nu-i repugnă mai mult poetului decât o astfel de comodă recunoaștere, „poezia cu fireturi” care ar însemna angajarea într-o ordine restrictivă și mutilantă: „Poetul devenit Doge. Poetul adunând în locul semnelor neînțelese din el ori din văzduh, balega armăsarului ritmând fanfara de bâlci cu penița făraș pentru jarul onorurilor oficiale”. Aceasta, întrucât „admirația unanimă” contravine din principiu idealului avangardist al dinamicii absolute a spiritului creator, dar și pentru că a se lăsa recunoscut, oficializat, de un public burghez prin
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un bănuț de cheltuială, iar ștrengarii au șters-o; când Cook l-a întrebat care era treaba, Jeremiah i-a răspuns că prefera să-i știe ținându-se după el, dar sub puterea lui, decât bombardându-l cu noroi și balegă de cal, așa cum obișnuiau să le facă vânzătorilor ambulanți care nu puteau să-i alunge fără să-și abandoneze boccelele; iar dacă făceau asta, erau prădați pe loc de micuții huligani; așa că el alesese varianta mai înțeleaptă de a-i
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
atacându-l, cu accente xenofobe: "ceea ce nu vom permite este doar ca soarta întreprinderii să depindă de calculele unui impostor lacom de reclamă"; iar autorul cărții notează și ecourile acestei luări de poziție în presa naționalistă, unde se vorbește despre "balega dadaistă", adăugându-se că "nu se poate pretinde românului Tzara bum bum să se exprime altfel" și se denunță "dadaismul, negrii și metecii"... (La rândul său, Aragon nu e mai clement cu "frivolitatea" dadaistului, iar Breton și grupul său se
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
acoperite cu capac. Străzile erau, în cel mai bun caz, pietruite. Tropotul cailor mi-a rămas în ureche. Burgess îl consideră zgomotul cel mai banal al Londrei de la 1600. Căruțe și trăsuri, cîte vrei. Pe mijlocul străzii, pete aburinde de balegă. Ceva mai tîrziu, birjarii au învățat să "oblojească" roțile, ca să nu răsune caldarîmul la trecerea lor. O schimbare enormă s-a produs în felul în care ne procurăm cele necesare traiului. Astăzi cumpărăm aproape totul. Economia casnică tradițională (valabilă la
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
nu acordă mai multă importanță defunctului. Rugăciunea sa este o bâlbăială scurtă, ininteligibilă, iar înmormântarea o făcătură, sicriul fiind încărcat într-o căruță de transportat bălegarul în care proprietarul auzind cui îi este destinată a mai aruncat câteva găleți de balegă proaspătă. Ceea ce face filmul lui Juan Carlos Falcón remarcabil sunt personajele, construite în detaliu, privite parcă de un antropolog; avem cu aceste personaje o lume prezentată cu o acuratețe impresionantă în reflexele ei mentalitare. Ceva din chipul vechii Spanii răzbate
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
scriitor,/ Sedentar bugetivor,/ Cântând ce se plătea în piață:/ Moartea, neantul, sila de viață,/ și obligatoria oroare/ De națiunile conlocuitoare". Epoca s-a schimbat și norodul a lichidat "moșierimea, ciocoimea, bancherimea, profitorimea, trântorimea, plus tronul regal", aruncân-du-i "Ca pe niște balegă de cal,/ Peste râpă prăval". Poetul trebuie să coboare din turnul de fildeș și să se adapteze. Ritmul versurilor și rimele sunt de un comic involuntar: "Eu astralul cântăreț/Îngheț!/ Cad din lună./ Nu-i a bună./ ŤArta purăť nu
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Emil Brumaru Pentru Marina. Ea e mama noastră, A celor ce-și păstrează suflețelul De mari și mici onirici într-o glastră, Și-n cîrlionții ce-i suspină mielul, Și-n balega de fluture, albastră. Un imn sfios și trist va fi rondelul Pentru Marina. Ea e mama noastră Ce cu blîndețe ne arată țelul De dincolo de frageda fereastră Sub care putrezește pătrunjelul Și-n rouă-mbobocește-o brună astră Cînd imn
Un imn sfios și trist va fi rondelul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11363_a_12688]
-
descărnate intrând și ieșind din mama Gange Raiul și curățătoria aleșilor Rufele se bat de pietre și se întind la soare Pe cea mai veche bucată de pământ Râvnită și respingătoare Leproși, cerșetori, vânzători de noroc, asceți cu chipul vopsit, Balegă de vacă, iluzii de praf, palate părăsite de nisip Maimuțe ridate agățându-se de ruine sar din nimic în nimic Biciclete, ricșe, pânze înfășurate mimând corpuri gata cremate Trec prin ochiul mitralierei ruginite sprijinită de singurul gardian În poarta orașului
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
Al Impegatului chipiu, piu-piu!, și-un uniform, Și pata izmănuței cu bretele Și monogramă-n flutur cuneiform, Și firul, rupt în vînt, de la mărgele, Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele... Pe toate ți le-oi aminti-n vis, Pino: Și balega, și cheresteaua, și cîntarul Din dosul gării. Fie-ne amarul, Cojit ca de pe ziduri albe varul, Topit în rîma leneșă ce fin o Plimbă Iubita-n lesă prin mărarul Pe care ți l-oi scutura-n vis, Pino, Eu, Ingerul
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]