355 matches
-
pături pân-la brâu. Și trăznesc a pucioasă, de parc-aș fi râios. Dar nu-s. Nu râie am adunat de la vale, la scăldat - altceva. Cu bube. Mi-a descântat Mătușa Domnica de-râie, e cel mai curat, nu-i cu balegă, nu-i cu cap di șărpe de-o săptămână - numai cu untură de porc, curată și cu acul de cusut - ce-i mai curat, pe lumea asta, ca un ac? Dar mama că nu, că-i su-per-sti-ție și că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de mână pe mama. Cu amândouă mâinile o țin. Mă ustură pleoapele, de cât mă holbez, ca să deslușesc ceva În jur. - De ce nu ne-a lăsat felinarul?, Întreb eu, tremurând. - Pe ulițele lor e foarte Întuneric și-i plin de balegi... Și trebuie să se Întoarcă repede acasă, unde e așteptat cu masa - de la masă l-am ridicat. - Și eu am fost În uliță, cu bagajele și nu-i mai foarte-Întuneric decât aici... Te-a poftit și pe tine la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
copți, le curg franjuri de muci și li se înnoadă sub bărbie și li s-au umflat ochii-n cap cât cepele... Și ce dacă se scapă pe ei pe culoare până să ajungă la closet, de lasă dâre de balegă ca vacile, că tot ei or să spele, vezi de treabă, trimite-i numai după teu și cârpă și-s băieți de-nțeles, bine crescuți, că doar cine i-a crescut dacă nu noi? Nu le-o plăcea nici lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tras concluzia că mă pot bizui doar pe mine însumi. Deodată, ea a răsărit în spatele meu și n-am mai avut răgaz să-mi iau poziția de Paul Newman. M-a prins nepregătit - zăceam acolo în iarbă, lățit ca o balegă, ceea ce pe ea n-a părut s-o deranjeze. I-am privit sânii. N-am putut altfel, oricât de tare m-am străduit. Erau plini și frumoși și din când în când mi se părea că bănuiesc forma sfârcurilor. Dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iar la prînz s-au odihnit doar cinci minute, după cum făcuseră Întotdeauna, și pe urmă a văzut că Juma parcă mărise pasul puțin. Poate că nu era așa. Poate că i se părea doar că se mișcă mai repede, iar balegile de elefant erau mai proaspete acum, chiar dacă nu erau calde. După ultimul morman de bălegar, Juma i-a dat carabina s-o care dar după vreo oră s-a uitat la el și a luat-o Înapoi. Urcaseră pe munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
picantă, în vârstă de numai optsprezece ani, a Bossului. Osânda lui! Zveltuță, veselă, brunetă, rimelată, mignonă și apetisant de murdară. Murdară de sus și până la poale, murdară pe păr, pe rochița albastră cu buline galbene, terfelită de iarbă și de balegă proaspătă, murdară pe gambe și pe pulpe, cu sandalele dezlipite și înnoroiate (de unde, Dumnezeu, noroi, acuma, pe arșiță?) și cu cocoloașe mărunte de mizerie, din praf amestecat cu transpirație, etalate inocent și promiscuu între degetele de la picioare, ale căror unghii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o distanță sigură, camuflați la adăpostul întunecos al unor boscheți de lemn câinesc și scăpați din torpoarea de etuvă a Secției, în răcoarea jilavă a nopții campestre și în mreaja unor efluvii amestecate, dulcege, de urină de porc, lături și balegă de vaci. Miroase-a râme! constată Dănuț. Pst, pst..., Boss, ce fac urâciunile alea mascate? șopocăiește Fratele, cu o mână pregătită să-i astupe gura lui Bogdănel cel tembel, la caz de nevoie. S-au pus în mișcare, cătinel-cătinel, 'tu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trecem printr-o fază de neseriozitate culturală umoristică”. „Mucoșii” erau Comarnescu, Eliade, Noica & compania. La rîndul lor, aceștia afirmă, prin pana lui Polihroniade, că „trăim o epocă de jalnic ruralism cultural în care suprema țintă creatoare este reproducerea credincioasă a balegii străbune”. Eugen Ionescu este la fel de categoric, revoltîndu-se împotriva acestei culturi a predecesorilor, „caracterizată printr-o uimitoare confuzie de planuri, printr-o unică lipsă de simț critic”. „Expirații” sînt în acest caz nu doar Vlahuță sau Coșbuc, ci și Camil Petrescu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu tăbliile vopsite frumos în albastru sau verde, cu flori pictate, sirene sau cerbi; în urma lor, caii lăsau din când în când globuri gălbui de balegă aburindă. Mirosea a fum și a cal, deloc respingător. Până era și mama gata, până mâncam, se făcea ora unsprezece. Ieșeam în vacarmul străzii și o luam încet în jos, până la Obor. Îmi suceam gâtul după fiecare chioșc de răcoritoare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care se mai rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să stea de vorbă cu infirmul care ținea cântarul de precizie sau cu vânzătorul de lozuri în plic. Era o viermuială ce mirosea a piele, a tutun, a cârpă, a balegă proaspătă, a mititei. Eu cu mama, îmbrăcate de oraș, luam tramvaiul, care abia putea înainta, sunând în disperare din clopoțelul său, printre căruțe și Pobede. Tramvaiele erau de lemn, cu multe rame exterioare, cu geamuri mici și un singur far
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din Timișoara... — Erau ca ale tipului din Terminator, știi tu, O’Connor... cînd sparge magazinul ăla să se Îmbrace? — Mișto! Păi și? De ce nu-i scrii și tu lu’ Moș Crăciun? Toate astea se discută În camion, sau curățînd de balegă un grajd, sau golind un vagon de cărbune, sau În timp ce scoatem cartofi din cele cîteva răzoare ale unității, sau la locul de fumat dintre dormitoare, salutînd ca apucații de fiecare dată cînd trece un ofițer, sau cînd curățăm morcovi la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lîngă rărunchi. Preotul să ia aceste părți, 10. cum se iau de la vițelul adus ca jertfă de mulțumire, și să le ardă pe altarul pentru arderile de tot. 11. Dar pielea vițelului, toată carnea lui cu capul, picioarele, măruntaiele și balega lui, 12. adică tot vițelul care a mai rămas, să-l scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde se aruncă cenușa, și să-l ardă cu lemne pe foc; să fie ars pe grămada de cenușă. 13. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
pentru el. 16. A luat apoi toată grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor și le-a ars pe altar. 17. Iar cealaltă parte care a mai rămas din vițel și anume: pielea, carnea și balega, le-a ars în foc, afară din tabără, cum poruncise lui Moise Domnul. 18. A apropiat apoi berbecele pentru arderea de tot; și Aaron și fiii lui și-au pus mîinile pe capul berbecelui. 19. Moise l-a junghiat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
apă; după aceea, să intre iarăși în tabără. 27. Să scoată afară din tabără vițelul ispășitor și țapul ispășitor, al căror sînge a fost dus în sfîntul locaș pentru facerea ispășirii, și să le ardă în foc pieile, carnea și balega. 28. Cel ce le va arde, să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă; după aceea, să intre iarăși în tabără. 29. Aceasta să vă fie o lege veșnică: în luna a șaptea, în a zecea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
o vei bea, o vei bea cu măsură și anume cîte o șesime de hin; vei bea din ea din cînd în cînd. 12. Hrana s-o mănînci ca turte de orz pe care le vei coace în fața lor cu balegă de om." 13. Și Domnul a zis: "Așa își vor mînca pîinea spurcată copiii lui Israel printre neamurile printre care îi voi izgoni." 14. Eu am zis: "Ah! Doamne Dumnezeule, iată, sufletul meu n-a fost pîngărit niciodată; din tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
fost pîngărit niciodată; din tinerețea mea și pînă acum, niciodată n-am mîncat dintr-un dobitoc mort sau sfîșiat, și nici o carne necurată n-a intrat în gura mea." 15. El mi-a răspuns: "Ei bine, iată că îți dau balegă de bou în loc de balegă omenească, și-ți vei face pîinea pe ea." 16. El mi-a mai zis: "Fiul omului, iată că voi sfărîma toiagul pîinii la Ierusalim, așa că vor mînca pîine cu cîntarul, și cu necaz, și vor bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
tinerețea mea și pînă acum, niciodată n-am mîncat dintr-un dobitoc mort sau sfîșiat, și nici o carne necurată n-a intrat în gura mea." 15. El mi-a răspuns: "Ei bine, iată că îți dau balegă de bou în loc de balegă omenească, și-ți vei face pîinea pe ea." 16. El mi-a mai zis: "Fiul omului, iată că voi sfărîma toiagul pîinii la Ierusalim, așa că vor mînca pîine cu cîntarul, și cu necaz, și vor bea apă cu măsură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
să fie jungheată înaintea lui. 4. Preotul Eleazar să ia cu degetul din sîngele vacii, și să stropească de șapte ori înaintea cortului întîlnirii. 5. Vaca să fie arsă sub ochii lui, să-i ardă pielea, carnea și sîngele împreună cu balega. 6. Preotul să ia lemn de cedru isop și cîrmîz, și să le arunce în mijlocul flăcărilor care vor mistui vaca. 7. Preotul să-și spele hainele, și să-și scalde trupul în apă; apoi să intre iarăși în tabără, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
iar celălalt sînge să-l verși la picioarele altarului. 13. Să iei toată grăsimea care acopere măruntaiele și prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acopere, și să le arzi pe altar. 14. Dar carnea vițelului, pielea și balega lui să le arzi în foc, afară din tabără: aceasta este o jertfă pentru păcat. 15. Să iei pe unul din cei doi berbeci; și Aaron și fiii lui să-și pună mîinile pe capul berbecelui. 16. Să junghii berbecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid." 27. Rabșache le-a răspuns: "Oare stăpînului tău și ție m-a trimis stăpînul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-și mănînce balega și să-și bea udul cu voi?" 28. Atunci Rabșache înaintînd, a strigat cu glas tare în limba iudaică, și a zis: "Ascultați cuvîntul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29. Așa vorbește împăratul: "Să nu vă înșele Ezechia, căci nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
un semn să stea în fața șevaletului. Ea se execută, crezînd că dorește s-o includă în tablou. El luă o pușcă și o împușcă. Ea îl privi insistent, cu reproș, apoi se rupse, se sfărîmă, se sfărîmă transformîndu-se într-o balegă. Din ea ieșiră gîndaci imenși. Orașul se umplu de ei. Aveau o lungime de zece centimetri și formă de barcă, cu antene și guri în stomac. Erau pretutindeni, în fiecare clădire, și aruncau mobile și cadavre pe fereastră. Le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ma biderin“. — Știi prea bine că a făcut-o pentru grandoare și nimic altceva. Rușinos! El se maimuțărea în deșert, proclamându-se Shahanshah, între oaspeți, care se îndopau cu foie gras și cu Dom Perignon Rosé, în timp ce măgarii mai lăsau balegă prin bazare din Teheran! Și, pe urmă, ce s-a ales din Tronul Păunului și din lăudata Revoluție Albă? „Farul Orientului Mijlociu“ a ajuns hulit de răcanii și de nevoiașii din piață: „Șah raft! Șah raft!“. Mai știi cum urlau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca și pielea ei foarte albă și ochii în nuanța prunei necoapte. Și ce mai văzuseră și îi încânta era că pășea precum o egretă pe picioarele lungi și își mlădia șoldurile. — Fata asta e ca un crin răsărit în balegă, am s-o iau sub aripa mea, zisese Nasser către frate-său de îndată ce rămăseseră singuri. Celălalt doar oftă și își plecă ochii. Nu se războia niciodată cu celebritatea câștigătoare a înaintașului naționalei, care ridicase în ovații stadioane întregi. Numai că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
az’ noapte? În fiecare zi. Darlene, da’n fiecare zi, încerc să-ți explic ce fel de clienți vrem s-avem aici. Și după asta vin și dau de tine, mâncând porcării pe barul meu cu o bătrână și cu balega aia grasă. Vrei să dau faliment? Oamenii se uită prin ușă, văd o combinație ca aia și se duc în alt bar. Ce tre să fac ca să mă înțelegi, Darlene? Cum poate o ființă omenească să pătrundă într-un creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe cea a nepoților dumneavoastră. Încercați să vedeți finalul fericit al vieților voastre. Încercați să aveți curajul de a visa. Apoi Începu să recicleze o parabolă a lui Ronald Reagan: vorbea despre un băiețel care, găsind În camera lui o balegă, În timp ce toată lumea striga: ce grețos! el exclama fericit, hei, trebuie să fie un ponei pe aici pe undeva, iar asta Însemna că În viață trebuie să te obișnuiești să fii optimist. Apoi, pentru că nu era sigur că-i convinsese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]