241 matches
-
gîtul În partea din față, În timp ce trupul Îi rămăsese În aceeași poziție, cu capul dezarticulat poate puțin mai Înclinat spre piept. Apoi, fără grabă, Iguana Închise și blocă tambuchiurile de pe puntea-platformă, asigurîndu-se, ca un perfect cunoscător al acelui tip de baleniere, că nu lăsase nici un singur gol prin care să poată scăpa marinarii. Știindu-se de-acum stăpîn absolut pe suprastructură, dădu jos dintr-un singur șut ușa de la cabina căpitanului, aflată la castelul pupa, iar cînd acesta se ridică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lacul dintr-un parc public, bucurîndu-se de o demonstrație pirotehnică. În interiorul navei, cîțiva bărbați pe jumătate asfixiați loveau cu disperare În coastele de sus ale navei, Într-o Încercare disperată de a găsi o ieșire, dar María Alejandra era o balenieră veche, construită cu conștiinciozitate, obișnuită dintotdeauna să reziste la atacurile unei mări Învolburate. Ascuțișul celui mai greu topor abia Își făcuse apariția la cîțiva centimentri deasupra liniei de plutire, cînd bărbatul care-l ținea Îl lăsă să cadă, pierzîndu-și puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții le tîrau În larg era tot ce mai rămăsese din ceea ce cîndva fusese o semeață și curajoasă balenieră. Dominique murise. Poate asfixiat de căluș; poate de frică; poate de durere. Nimeni nu avea să știe vreodată motivul, dar era limpede că, În clipa În care intrase În peșteră pentru a-l dezlega, Iguana se trezise că se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nimeni să o caute și nici nu puteau da peste ea din Întîmplare, iar el știa că ar fi avut-o la dispoziție dacă se băga sub apă, dădea jos pietrele și o făcea să plutească din nou. Era o balenieră puternică, sigură și rapidă, cu o capacitate de opt vîslași, un timonier și un harponier, una dintre acele curajoase șalupe cu care de atîtea ori urmărise În larg balenele sau se lăsase tîrÎt, cu o viteză sinucigașă, cînd marea fiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
CÎnd nu vîna, Își petrecea zilele În aer liber, la prova, chiar În ploaia torențială sau În soarele cel mai arzător, și prefera să doarmă sub cerul liber, făcut ghem pe vreo saltea de paie, pe fundul celei mai mari baleniere, fără să ocupe aproape niciodată hamacul de pe puntea-platformă a marinarilor, unde nu cobora de obicei decît atunci cînd se Întețea vremea rea, iar căpitanul ordona să se lase liberă puntea. Tot astfel, mînca singur Într-un colț, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dulce suavitate, pentru a simți apoi cum carnea ei, fierbinte acum, Îl Înconjura, Încătușîndu-l și Împiedicîndu-l să scape. Începură să aibă, de asemenea, lungi conversații În care Îi vorbi despre viața lui, despre anii amari În care fusese harponier pe baleniere urît mirositoare și despre locurile Îndepărtate și stranii pe care le vizitase de-a lungul multelor sale călătorii. Dar mai cu seamă și mai mult decît despre sine Îi plăcea să-i vorbească despre cărțile pe care le citise, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
murit chiar În noaptea aceea, iar celuilalt i-au cauterizat cioturile cu un fier Înroșit, debarcîndu-l În Jamaica - plescăi din limbă. Căpitanul ne-a asigurat că un efeminat provoacă mai multe pagube Într-un echipaj decît scorbutul, pentru că pe o balenieră, după șase luni de mers pe mare, pînă și cel mai puternic bărbat poate să cadă În ispită. Îl privi amuzată: - Tu nu ai căzut niciodată? Oberlus rîse la rîndul lui: - Cine ar fi vrut să mă ispitească pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
supus unui interogatoriu și să caute pe stînca solitară vreo urmă a pierdutei nave. Madeleine și Río Branco, din care se descoperiseră urme, naufragiaseră, la fel de misterios, cam la aceleași date și În aceeași zonă, la fel ca María Alejandra, o balenieră despre care iarăși nu aveau vești. Nu era prin urmare cu totul ilogic să presupună că cele patru calamități erau legate Între ele Într-un fel oarecare. Cheia trebuia să se afle, după toate probabilitățile, la misteriorul criminal, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se miște. Și se mișcă. Așteptă să se retragă fluxul și, cînd acesta se afla În punctul cel mai scăzut, intră În apă, Înaintă cinci metri și exact În locul În care o scufundase cu un an Înainte dădu peste baleniera María Alejandra. Scoase din ea, unul cîte unul, bolovanii grei și, cînd ambarcațiunea Începu să se ridice la suprafață, se apucă să scoată apa cu o găleată. Încă plină de apă, o Împinse pe mal ajutîndu-se de venirea noului flux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu totul În depărtare, iar marea, imensul ocean de la linia Ecuatorului, În Regiunea Mării Liniștite, mai liniștit și cu apele mai domoale decît cel mai liniștit și mai calm lac de munte, se transformă În singura Însoțitoare a oamenilor de pe balenieră. Păsările marine, care pentru o vreme se antrenaseră găinățîndu-se În capul lor, Încetară să mai zburătăcească În juru-le și se Întoarseră la cuiburi odată cu căderea Întunericului, iar În zorii zilei următoare avură În sfîrșit conștiința Înspăimîntătoarei lor singurătăți. Nici un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
altui pește și, luînd o bucată mare de carne albă, tare și palpitîndă, o băgă În gură și Începu să mestece cu concentrarea și interesul celui care nutrește absoluta convingere că Împlinește un ritual de care depinde Însăși viața lui. Baleniera, Între timp, devia foarte Încet spre nord-est, dar Oberlus știa asta și nu părea să dea importanță faptului, pentru că, recăpătîndu-și forțele, avea să pună din nou mîna pe vâsle și să recupereze terenul pierdut; avea să continue să vîslească, neobosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
răstoarnă și curenții aici sînt foarte Înșelători - scuipă În mîinile jupuite, pregătit să facă un ultim și suprem efort. Haide acolo! exclamă el. Dacă faci ce-ți spun, curînd vom fi pe pămînt... Începu să vîslească tot mai abitir, făcînd baleniera să Înainteze din ce În ce mai repede, imprimîndu-i viteza necesară pentru ca primul val să o Împingă pe creastă, aruncînd-o Înainte și mai iute, acestui val urmîndu-i altul. Între valuri, Oberlus nu se opri nici o clipă din vîslit, În timp ce Niña Carmen se agăța din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pufnind și mormăind, pentru că frînghia udă Îi zdrelea umărul. Trase apoi cu putere, o putere care părea să-i țîșnească din măruntaie, și profită În cele din urmă de impulsul unui nou val pentru a trage pe uscat, În siguranță, baleniera greoaie și făcută zob. Abia atunci se prăbuși pe nisip, doborît de oboseală, vlăguit, dar fericit pentru victorie. Închise pentru o clipă ochii, trase aer În piept, așteptînd să i se liniștească bătăile inimii, iar cînd ridică din nou privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Capitolul LIV DESPRE IMAGINILE MONSTRUOASE îN CARE SÎNT îNFĂȚIȘATE BALENELE Vă voi zugrăvi acum, în măsura în care poate fi zugrăvită fără ajutorul unei pînze, adevărata formă a balenei, așa cum îi apare aceasta vînătorului cînd e legată în lungul balenierei, atît de aproape, încît îi vine ușor să sară pe spinarea ei masivă. Mai înainte însă ar merita poate să pomenesc de acele bizare și fanteziste portrete ale balenei, care continuă, pînăn zilele noastre, să stîrnească neîncrederea oamenilor uscatului. A
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a lui Beale. Toate desenele lui Beale sînt în regulă, cu excepția figurii centrale din desenul ce înfățișează trei balene în diferite poziții, desen inserat la începutul celui de-al doilea capitol al cărții sale. Poza de pe frontispiciu, care înfățișează niște baleniere atacînd o turmă de cașaloți, e, în chip admirabil, corectă și verosimilă în linii mari, deși urmărește fără îndoială să ațîțe scepticismul anumitor salonarzi. Cîteva dintre desenele înfățișînd cașaloți din cartea lui J. Ross Browne sînt destul de corecte, dar calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
luare aminte, aparținînd unui artist care semnează H. Durand. Una dintre ele, deși nu are vreo legătură directă cu subiectul nostru, merită să fie pomenită, pe alte temeiuri. Ea înfățișează o priveliște din insulele Pacificului, într-o amiază liniștită; o balenieră franceză ancorată lîngă țărm își face, cu încetineală, plinul de apă dulce; pînzele destinse ale vasului și frunzele lungi ale palmierilor din fund atîrnă leneșe în văzduhul neclintit. Efectul este superb, dacă ne gîndim că tabloul îi înfățișează pe îndrăzneții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la fel de sugestiv și de pătruns de spirit barbar ca stampele bătrînului sălbatic german care-a fost Albrecht Dürer. Balene de lemn sau profiluri de balene cioplite din nobilul lemn războinic din Mările Sudului pot fi găsite adesea la teuga unei baleniere americane; unele din ele sînt de o remarcabilă acurateță. La intrarea unora din casele de țară mai vechi, cu acoperișul țuguiat, veți vedea cîte o balenă de aramă atîrnată de coadă, în chip de ciocan de sonerie. Cînd portarul moțăie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se tălăzuia în jurul nostru, pe o întindere de multe leghe, încît aveam impresia că navigam prin nesfîrșite lanuri de grîu auriu, pîrguit. în cea de-a doua zi, am zărit numeroase balene care, simțindu-se la adăpost de atacurile unei baleniere ca Pequod, interesată doar de cașaloți, înotau leneșe, cu botul căscat, prin pajiștea de „brit“: lipindu-se de franjurile acelor uimitoare perdele venețiene care le atîrnau între fălci, „britul“ era separat astfel de apa ce li se scurgea printre buze
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
albă! Ă Ce era, domnule? îl întrebă Flask. Ă Sepia gigantică. Se zice că puține dintre corăbiile care au văzut-o s-au mai întors acasă pentru a povesti despre ea. Fără să scoată o vorbă, Ahab porni înapoi spre balenieră, urmat în tăcere de celelalte ambarcațiuni. Indiferent de superstițiile ce se nasc de obicei în mintea vînătorilor de cașaloți la vederea acestei făpturi, faptul că poate fi văzută atît de rar contribuie desigur la interpretarea ei ca un semn rău
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
calea ei, în clipa lansării harponului. Anumiți harponiști pierd aproape o dimineață întreagă ridicînd cît mai sus saula și lăsînd-o apoi în jos, printr-o macara, pînă la coș, așa fel ca să evite orice noduri și încrețituri posibile. în ambarcațiunile balenierelor englezești sînt folosite două coșuri în loc de unul, aceeași saulă fiind distribuită egal în ambele coșuri; sistemul prezintă un anumit avantaj, deoarece coșurile gemene, fiind mici, pot fi plasate mai bine în ambarcațiune, fără s-o încarce peste măsură; pe cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gură, Stubb îi scutură scrumul pe apă și rămase o clipă să privească, gînditor, enormul cadavru din fața lui. Capitolul LXI ARUNCAREA HARPONULUI încă un cuvînt despre un incident din capitolul anterior. Potrivit unui obicei al vînătorilor, fiecare dintre ambarcațiunile unei baleniere are ca timonier provizoriu pe ataman, omul care omoară balenele, în timp ce harponistul sau „priponitorul de balene“, cum i se mai spune, trage la rama din față, cunoscută sub denumirea de „babaica harponistului“. Pentru a înfige primul fier într-un cetaceu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fixeze, apoi să se întoarcă pe jumătate, să-și ia harponul din cavalet și, cu puterea ce i-a mai rămas, să încerce a-l înfige în trupul balenei. Nu-i de mirare că, făcînd socoteala pe întreaga flotă de baleniere, din cincizeci de lovituri, cel mult cinci nimeresc la țintă; nu-i de mirare că atîția harponiști nenorocoși sînt înjurați cu furie și retrogradați; nu-i de mirare că pe unii dintre ei îi lovește damblaua chiar în ambarcațiune; nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în față, să mînuiască și harponul, și lancea, fără a fi nevoit să vîslească, decît în împrejurări extraordinare. Știu că asta ar putea duce uneori la o micșorare a vitezei în urmărirea vînatului, dar o îndelungată experiență pe mai multe baleniere, de diferite naționalități, m-a convins că, în covîrșitoarea lor majoritate, eșecurile au drept cauză nu atît viteza balenelor, cît epuizarea harponistului. Pentru ca loviturile lor să nimerească din plin, harponiștii ar trebui să sară în picioare dintr-o stare de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd rechinii se adună laolaltă și se ospătează cu mare veselie - totuși nu-i vei vedea niciodată în număr atît de mare și într-o dispoziție mai jovială, ca atunci cînd se strîng în jurul unui cașalot mort, legat de o balenieră, pe mare, în puterea nopții. Dacă n-ați văzut niciodată atare priveliște, amînați-vă hotărîrea de a vă închina diavolului, pentru a-i capta bunăvoința. Deocamdată, Stubb nu lua în seamă hăpăiturile petrecăreților ce se ospătau atît de aproape de el, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din grăsimea lor. Zogranda, unul dintre medicii lor cei mai faimoși, recomandă pentru prunci grăsimea de balenă, socotind-o extrem de suculentă și nutritivă. Iar asta îmi amintește de niște englezi care, lăsați mai demult în Groenlanda din întîmplare, de către o balenieră, au trăit luni în șir din rămășițele putrezite ale unor balene abandonate pe țărm după extragerea grăsimii lor. Printre vînătorii de balene olandezi, aceste rămășițe sînt cunoscute sub denumirea de „clătite“, cu care și seamănă, de fapt, fiind rumene și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]