1,910 matches
-
nu mai simtă duhoarea de hoit care Împuțea aerul. În sfârșit, și-a fumat Carpațiul pe jumătate și a aruncat chiștocul În apă, care l-a Înghițit cu indiferență. „Acum urmez eu...“ s-a gândit și s-a desprins de balustrada ruginită. O mână l-a prins atunci de guler și l-a Împiedicat să cunoască viciul subtil al căderii, la care credea că adesea visează când citea poezie. Surprins, Vasile a bătut aerul nopții cu mâinile și a urlat, de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
În el acea hotărâre definitivă. Hotărâri definitive nu există, Vasile, iată dovada... Nu a avut timp să se gândească nici la cine a Întins mâna salvatoare, nici la durerea fierbinte care Îi cuprinsese glezna, căci se lovise amarnic de fierul balustradei, nici că Își pierduse un pantof, care pășea pe fundul apei acum, În locul lui. Cineva Îl ținea atârnat deasupra râului de câteva secunde bune, iar el horcăia, strangulat de cămașa din bumbac gros, saliva i se scurgea pe bărbie, Își
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
iluzia nevinovăției... În sfârșit, acel cineva, care nici măcar nu icnise de efort, care părea scutit de mecanica respirării, l-a tras pe pod de parcă ar fi smucit o pernă gata să alunece din fereastră, și l-a lăsat rezemat de balustradă, năuc, Înghițind aer ca un Înfometat la masa nunții din Cana Galileii. Ar fi vrut el să spună ceva, să Întrebe, să se justifice, dar când a deschis ochii acel cineva se Îndepărtase deja. L-a zărit trecând pe sub becul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a reușit să le rețină. Merge spre ușa care dă în terasă. O deschide cu răbdare. Ușa nu scârțâie, probabil de frică să nu provoace un scandal. Zgomotele orașului intră distant în încăpere. Iese pe terasă și se apropie de balustradă. Mă țin după ea, dar deja m-a luat cu vertij. Etajul treizeci. Și am impresia că balustrada nu e destul de înaltă. Sophia se sprijină de balustrada miniaturală și se uită la luminile orașului. Felinarele stau pe loc și farurile
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
scârțâie, probabil de frică să nu provoace un scandal. Zgomotele orașului intră distant în încăpere. Iese pe terasă și se apropie de balustradă. Mă țin după ea, dar deja m-a luat cu vertij. Etajul treizeci. Și am impresia că balustrada nu e destul de înaltă. Sophia se sprijină de balustrada miniaturală și se uită la luminile orașului. Felinarele stau pe loc și farurile mașinilor se mișcă. Mda. Ce să zic. Mare chestie. I s-a cășunat lui Cavanosa că e o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Zgomotele orașului intră distant în încăpere. Iese pe terasă și se apropie de balustradă. Mă țin după ea, dar deja m-a luat cu vertij. Etajul treizeci. Și am impresia că balustrada nu e destul de înaltă. Sophia se sprijină de balustrada miniaturală și se uită la luminile orașului. Felinarele stau pe loc și farurile mașinilor se mișcă. Mda. Ce să zic. Mare chestie. I s-a cășunat lui Cavanosa că e o investiție profitabilă apar tamentul ăsta de rezervă. Și eu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
să nu mă apropii prea tare de parapetul ăla. Mă uit la Sophia, acum știu ce gândește. Stă cu telefonul în mână și analizează situația. Are doar două variante. Unu. Formează ultimul număr apelat. Doi. Lasă telefonul să cadă peste balustradă. Varianta doi rezolvă multe probleme. Varianta doi o împiedică să mai formeze ultimul număr apelat. N-ai ce să mai faci cu un telefon spulberat în zeci de bucăți. N-ai cum să mai primești telefoane. Deci. Varianta doi înseamnă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cap de la etajul treizeci. Nasol. Nici nu vreau să mă gândesc la varianta asta. Sophia spune încet sunt bine. Apoi renunță la depărtările alea pe care doar ea le poate vedea și lasă capul în pă mânt. Se întoarce cu spatele la balustradă și se lasă ușor pe vine. Se așază pe jos și se sprijină de barele de oțel. Nu sunt bine. Nu sunt bine deloc. Nu sunt bine deloc și vreau să te văd. Actorul s-a trezit de-a bine
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
aranjez toate ploile și i-o servesc pe tavă pe femeia asta superbă. Măcar să pună și el mâna și să facă un duș. Mama lui de norocos. Trimit mesajul chiar acum, spune actorul. Sophia închide telefonul și rămâne sprijinită de balustradă. Începe să plângă, mai cu spor. Aș vrea s-o iau puțin în brațe, dar mă abțin. Cu greu. Încerc un exercițiu de imaginație. Sunt un regizor care își caută personajul principal pentru un film. Hai să zicem că Sophia
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Nelu:Cu cine? Când? Costel:Marț!(Se bucură.Alin dispare pe scară) Nelu:Ii face curte.A venit pregătit. (Privesc spre scară) Costel:Puțină muzică.(Cei doi iau muzicuțe și cântă „Love me tender”de Elvis Presley) Alin(apare la balustradă):Vă rog să dați televizorul mai încet!(Cei doi ies) Tabloul 2 Scena 1 Camera în care locuiește Monica.O fereastră mare luminează toaleta cu oglindă;un taburet;un pat bine încadrat de noptiere și veioze;un șifoner;două fotolii
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de partea cealaltă a străzii cu buticurile ei obscure și nenumărați trecători înturbanați încă fol făind nocturn, fereastra iluminată a came rei, cu sticle goale și patul acoperit cu o pătură într-a devăr abjectă. S-a așezat pe marginea balustradei de piatră a minaretului, s-a chiorât în gaura de lume din bezna de jos și mi-a zis: — Ar fi așa simplu să mă las să cad... Am smuls-o de-acolo cu o iritare violentă pe care nu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tramvaiul o băga iar în viteză - și l-am văzut din urmă, ca o carapace, cum se repede pe pod cu tot mai multă forță, cum iese de pe șine cu o pârâitură și mare zgomot de fierărie, cum trece prin balustrada podului și se repede adânc, bâltâ căind, în apa morților, dedesubt, apă care s-a închis peste ei, împroșcând cu ură blocurile de pe mal. Atuncea am hohotit și am urlat de mi-am întins venele din gât, și am strâns
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
încercat. Am și scris câteva strofe, dar căcăcioasa aia pistruiată a râs și a mototolit hârtia. I-o pusesem în bancă. Și pe ea a luat-o apa. Îi plăcea să meargă la pod, să se rezeme cu coatele de balustradă și să privească râul. La ce se gândea, nu știu, poate că își imagina cum va deveni femeie și se va tăvăli pe marginea apei, cu toți șoferii de camioane. Pe la noi, pe la periferie, treceau multe camioane. Și șoferii trăgeau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Alexandru III. Îi plăcea, pe înserat, să bată podurile Senei nu pe toate, ci doar trei sau patru din cele 37. Pentru starea lui de spirit, podurile și Sena erau locuri numai bune de meditație. Stătea sprijinit cu coatele pe balustradă și privea, dus pe gânduri, la valurile Senei, la "bărcile muscă", iluminate și pline de larmă... Podul Alexandru III figura printre favoriți. Era impunător, avea "istorie", era împodobit cu felinare, îngeri, nimfe, de aici puteai să contempli, în zare, forfota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mei nu mai fac atîta zgomot. Drumul părăsește piatra și urmează un traseu labirintic, suspendat pe podețe de lemn. Fabulos! Ca în Bucureștiul de odinioară, cînd pe podul Mogoșoaiei trăsurile mergeau pe drumul de lemn. Mă țin cu mîna de balustradă și mă bucur ca puștii care chicotesc din adîncul gropilor ca să-i înfricoșeze pe trecători. Parcă traversez un șantier arheologic plin de mistere. Silueta bisericii din fața Teatrului de Comedie se desenează ca o insulă delicată, ce comunică, totuși, cu pămîntul
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
amore mia vi conserva". Nu-i așa? E un tăietor și chipul cade și mîna și viespia asta rătăcește prin ceas, și trupul ăsta se face pămînt. Noi refuzăm discuția. Hrana. Casă rece Somn rece moarte. Dimineață rece, bătrînă Pe balustrada scării
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
singurătățile exprimabile, singurătatea neputinței, mută, în care paralizezi, ești aidoma unui obiect căzut din buzunar, pierdut, și pe care nu îl mai caută ni meni. Așa mă simțeam aseară, gândindu-mă la Dumnezeu, gata-gata să mă aplec prea mult peste balustrada balconului de la etajul 12. * Plimbându-te printre oameni ca printr-o grădină zoologică a gândirii, marionetă a unui paradis de primăvară, când te simți singur, infinit de singur, într-adevăr astfel ocrotit. * „Gloria dinaintea poporului, iată la ce trebuie să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
expurgate. Elementul-cheie al montării l-a constituit spațiul de joc informal: Muzeul Electricității (adăpostit de fosta uzină electrică de pe malul Estuarului Tejo). Spectatorii erau invitați să parcurgă imensele hale, iar actorii-acrobați-jongleuri-clowni-dansatori evoluau printre conducte, cabluri electrice, pasarele, contoare, tuburi, țevării, balustrade, robinete, manete, mașinării, exponate de muzeu etc. Deplasările între etaje sugerau bolgiile din care cortegiul diavolesc va fi pornit să bântuie o Moscovă tetanizată sub umbra lui Stalin. Adeseori monologul și plastica mișcării fuzionau în mod fericit - de exemplu, tirada
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
nu știe nimeni. Și n-o să știe niciodată. Se ucide pur și simplu din dorința de a trăi. Pentru a nu fi tu primul cel care dă ortu' popii. Aida a intrat iarăși în casă. Wilson s-a sprijinit de balustradă. Era șubredă și se putea rupe în orice clipă. Ne uitam întruna la mare, de parcă n-am fi avut altceva de făcut toată ziua. Câteodată ochii noștri pierduți în dreptunghiul albastru uitau toate cuvintele. N-am văzut niciodată un cargobot
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
a mă sensibiliza, o figură de stil, de ce nu mi-a cerut ajutorul, de ce, în loc de asta, cerea toate revistele și ziarele-alea, dacă nu le putea citi, oare în felul ăsta cerea ea ajutor? De-asta se ținea ea de balustradă, de-asta nu mă lăsa s-o privesc când gătea sau când se schimba? Oare avea mereu ceva de citit în față ca să nu fie nevoie să se uite în altă direcție? Toate cuvintele pe care i le scrisesem în
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
o dată, chiar și după moarte. Ferestrele goale îl priveau întocmai cum îl priviseră ochii celor din celulă așezați pe lângă ziduri. Își ridică ochii și cuprinse totul dintr-o singură privire: cercevelele nevopsite, geamurile sparte acolo unde fusese cândva biroul lui, balustrada terasei ruptă în două locuri. Apoi privi în jos, la picioarele lui care răscoleau pietrișul. Se gândi că poate casa este încă goală, dar, când dădu colțul și se apropie de ușă, observă aceleași semne imperceptibile care-i arătaseră, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
știa să ofere ceea ce oamenii își doresc chiar mai mult decât dragostea: liniștea. Cuvintele lui curgeau ca apa unui râu - râul Lethe. Sunt atât de obosită. —Thérèse, acum poți să te odihnești, spuse el. Mâna lui înaintă de-a lungul balustradei și se așeză peste a ei, iar ea nu-și retrase mâna. Dacă aș putea avea încredere măcar într-un singur om. Am crezut că pot avea încredere în Charlot, dar el m-a mințit în privința lui Michel. Poți avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a mințit în privința lui Michel. Poți avea încredere în mine, spuse Carosse, pentru că eu ți-am spus tot ce poate fi mai rău: ți-am spus cine sunt. Poate că așa o fi. Bărbatul făcu un pas spre ea, pe lângă balustradă. Charlot se întreba uluit cum de nu percepe ea o prefăcătorie atât de izbitoare, ca mirosul de sulf, și totuși ea nu încerca să se ferească de el. Când el o prinse în brațe, fata se lăsă îmbrățișată, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de mult mă urăști. Când a apărut el, mi-am spus că asta este șansa mea de a-mi pierde pentru totdeauna identitatea și de a îndrepta spre altul toată ura dumitale. —Mare mincinos mai ești! strigă Carosse batjocoritor peste balustradă. Cei doi stăteau unul lângă altul desupra lui, și atunci Chavel se întrebă cu groază dacă nu cumva a ajuns prea târziu: poate că ceea ce simțea fata nu era dorința născută din suferință, ci o dragoste adevărată care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a-și salva viața. Spuneți-i să nu mai facă semne că, dacă nu, trag. Așadar, ești cu adevărat ucigaș? —E război, Mademoiselle, răspunse el cu o sinceritate absurdă. Apoi se depărtă de ea făcând câțiva pași de-a lungul balustradei și, scoțând pistolul din buzunar, îi amenință pe amândoi plimbând arma de la unul la altul: țeava revolverului îi unea acum. Stinge lanterna! Dinspre sat se auzi un orologiu bătând ora șapte. Chavel numără cu amărăciune cele șapte bătăi: era ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]