365 matches
-
său propriu de nepăsare pentru ziua de mâine, la care, cum am mai spus, aproape că nimeni nu gândea și, de aceea, Îndemnându-se spre excese tem peramentale de tot felul, spre comedii, drame și tragedii pasionale, unele de valoare balzaciană, pe care abia le poate În gădui Înțe legerea noastră de azi, dedată la realitățile aspre de fiecare zi, dar care ali mentau pe atunci cronica galantă sau scandaloasă a culiselor bucureștene, sau cea senzațio nală a faptelor diverse din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în țară, înainte de ultimul război : ̀ n primăvara 1938, la Dalles, unde a ținut o conferință despre „căutarea absolutului” la Balzac, în cadrul unui ciclu consacrat autorului Comediei umane (nu era vorba numai de romanul cu respectivul titlu, ci de viziunea balzaciană în total). Cu o săptămână înainte, în același ciclu, vorbise Ralea, care, așezat la pupitru, se adresa publicului cu o agreabilă familiaritate. Cu ușorul său accent moldovenesc declarase de la început că e „gutunărit”, scuzându-se pentru timbrul alterat al glasului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
șoc oricum primenitor. În conferința din 1938 despre Balzac, care m a fascinat și a rămas pentru mine neuitată (cu un an înainte avusesem revelația copleșitoare a Comediei umane ca totalitate), Eliade scotea stăruitor în evidență focarul central al viziunii balzaciene pe care-l constituie romanele zise „filozofice” Séraphita și Louis Lambert. Aceste romane sunt, de fapt, palide și lipsite de forța tuturor celorlalte, dar numai ele dau cheia semnificației vizionare a creației balzaciene. Nu citisem încă Balzac a lui Ernst-Robert
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
stăruitor în evidență focarul central al viziunii balzaciene pe care-l constituie romanele zise „filozofice” Séraphita și Louis Lambert. Aceste romane sunt, de fapt, palide și lipsite de forța tuturor celorlalte, dar numai ele dau cheia semnificației vizionare a creației balzaciene. Nu citisem încă Balzac a lui Ernst-Robert Curtius, iar de Balzac visionnaire de Albert Béguin, apărută cu un an înainte (și pe care probabil că Eliade o cunoștea), nu auzisem. Eliade considera acele două romane, care mie nu-mi plăceau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
naturalismul este o metodă și nu o retorică, o stilistică sau o tematică, Zola dorește să facă sociologie. Caragiale împrumută nu fără un ecart ironic naturalismului efectele, este un mod de a scrie după rețetă, așa cum G. Călinescu scrie romane balzaciene după rețetă. Ictusul ironic devoalează jocul dublu de scriitură în oglinda unui model prestigios, dar și a unei mefiențe față de epistema pozitivistă a sfârșitului de secol XIX. Acest reflex nu face dispozitivul optic invocat mai puțin funcțional, ci ne demonstrează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prin tipic, indiferență, psihologie caracterologică. Natură structural clasică, așa cum se va dovedi mai întâi în romanul Enigma Otiliei, criticul proiectează aceeași viziune în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, unde opțiunea lui se îndreaptă spre proza obiectivă, de tip balzacian, exprimând mari rezerve față de romanul analitic modern, structural inovat de Marcel Proust sau de André Gide, autori care nu-i plac. Istoria literaturii române..., având ca model pe De Sanctis și Thibaudet, este prima istorie completă a literaturii noastre după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Epitalam sau Vino din Liban, mireasă, din ultimul volum de versuri al autorului, Lauda lucrurilor. Toate ideile lui C. despre roman și caracterologie, despre „indiferență” și „obiectivitate”, despre mediul (citadin) se reîntâlnesc în Enigma Otiliei, epos de factură aproape demonstrativ balzaciană, care contrazicea practic proustianismul și experimentalismul, neagreate de scriitor: subiect și conflict bine închegate, construcție solidă, personaje, mai curând caractere, întru totul memorabile. Narațiunea conține două planuri, acela al luptei succesorale privind averea lui Costache Giurgiuveanu și a familiei Tulea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
impetuozitatea și intransigența lui Felix, capabil însă de a o înțelege mai adânc și de a-i reda cândva libertatea. Nu numai caracterologia, dar și modul de a descrie interioarele, arhitectura, străzile Bucureștiului dinaintea primului război mondial sunt de factură balzaciană. Doar în descrierea Bărăganului, pe care-l evocase și într-o poezie (Herodot), scrierea amintește de un Odobescu sau Duiliu Zamfirescu. Prin toate calitățile, prin tema și structura lui, prin modul de tratare a personajelor, Enigma Otiliei rămâne cap de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
ei o lectură de divertisment, în marele scaun al regalității literare. Azi, acest cuvânt, „carieră”, e privit puțin cruciș, dacă nu ocolit, impregnat de un negativism pe care nu ni-l explicăm prea bine. Ambiția însăși, motor al multor personaje balzaciene și stendhaliene, ambiția socială a devenit în ochii modernității un păcat, o calitate negativă, deși statele și instituțiile fundamentale fac apel la „ea”, la capacitatea individului de a voi mai mult, de a persevera, de a-și depăși strictele obligații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
inefabila și sinteză epica, urmat de eseurile Marino și Góngora, Cavalerul de Florian, Solomon Gessner, Bernardin de Saint-Pierre, Universul poeziei. Mai semnează Adrian Marino (Doamna de Staël despre literatura și societate), Ovidiu Papadima (Între Buffon și Eliade), Dinu Pillat (Românul balzacian în literatura română), Al. Piru (Paul Stapfer și arta cu tendința) ș.a. J.l. duce în epoca o acțiune susținută pentru stabilirea unei ierarhii mai exacte a valorilor literare, supunând literatura anterioară la o serie de „revizuiri” atente și cernând cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287694_a_289023]
-
pătrunde în „orașul patriarhal” creându-și, ca om de București, o mitologie de persoană cu mari reușite și relații sus-puse, prin care îi subjugă pe toți. În genere însă, Oraș patriarhal este o construcție romanescă viabilă, impunând prin arhitectura epică balzaciană, reușind să dea culoare și dimensiuni stereoscopice ambianței orașului românesc de provincie și aureolând-o cu tristețea dramei dezrădăcinării. De altfel, prin aceste două romane P. și-a propus să reprezinte în panorama sa epică conceptul exponențial sămănătorist al „târgurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
existențele aventuroase, în care se strecoară și puțin mister: Teodoros, care ar fi ajuns, dintr-o stare sărmană, negus al Abisiniei, sau căpitanul Laurent, cu peripețiile lui picarești. Zugrăvit cu un realism minuțios, cămătarul Băltărețu pare luat dintr-un roman balzacian. Alteori, în portretistică intervine tușa satirică, fiind luați în vizor politicianul corupt și demagog sau vreo prețioasă ridicolă, dintre cele ce vor popula și schițele lui I. L. Caragiale. Amintirile despre Nicolae Filimon, Nicolae Bălcescu, Grigore Alexandrescu și atâția alții au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
transforme o încăpere în tricliniu), murii vechiului conac. În sfârșit, Costache ajunge în camera de lucru a profesorului, pe care naratorul o prezintă cu răceală; cititorul încă nu suspectează că aici se va consuma întregul incident terifiant. Tonul expunerii redevine balzacian (atenție la ultima propoziție, transcrisă emfatic de mine, care reifică spațiul terorii subsecvente): "Un birou mare de stejar, cu două fotolii de piele neagră față-n față, ocupa mijlocul odăii. Lângă peretele opus ușii, era un divan îmbrăcat în pluș
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fie, mai ales, din cea română, sunt extrase, în general, din edițiile standard ale operelor, care se pot găsi cu ușurință în bibliotecile universitare din țară. Pentru indicațiile complete legate de edițiile utilizate, cf. Bibliografie. 49 Teodor Vârgolici subliniază hipotextul balzacian al operei lui Bolintineanu: este vorba despre romanul Le Lys dans la Valée, tot cu substrat sentimental-erotic (1972: 153). Același lucru este observat și de Șerban Cioculescu (D. Bolintineanu, 1974: 181). 50 Pentru o prezentare utilă a omului Bolintineanu în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și de intertextualitate ca ultimă etapă a evoluției literare. [...] Intervin apoi două lozinci, ce îmbolnăvesc și restul textului: "omul nou" și "comanda socială""317. Deoarece Ion Lăcustă încearcă să demonstreze că romanul își trage substanța din proza scurtă, păstrând forme balzaciene și narator omniscient, primește o adevărată lecție despre evoluția romanului: "criza romanului, anunțată acum cu accente sau certitudini inovatoare, era proclamată în Occident încă de prin 1900, înainte chiar de revoluția suprarealistă. Ceea ce n-a împiedicat marile romane ale "condiției
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
1973, sub titlul Balzac, în publicația „L’Année balzacienne”, fiind reluată în 1974 în limba română. Din 1970, ca membră a Grupului de Studii Romantice (Franța), participă la colocvii și sesiuni științifice internaționale, remarcându-se mai ales în domeniul studiilor balzaciene. În 1970 devine conferențiar prin concurs, iar în 1977 profesor titular, fiind numită șef al Catedrei de limba și literatura franceză, pe care o va conduce până în decembrie 1989. Inițiază, coordonează și participă cu o serie de capitole care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287576_a_288905]
-
triumful. Principiul de construcție al Cronicii de familie e unul adițional, elementar-cumulativ. Capitolele sunt pur și simplu juxtapuse. Li se găsește un liant în personaje, în filiera de familie, deci în genealogii, sau în conjuncții istorice sugerate. Rezultatul e fresca balzaciană, executată după tot tipicul vechi, respectând principiile tradiționale. Căci, lucru important de constatat, Petru Dumitriu e refractar la orice modernitate, fapt vizibil și din scriitura romanului și din atitudinile publicistice ale autorului. Dacă mai adăugăm și intransigența ideologică a prozatorului
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
-se în niște condiții mai mult decât suspecte... Domnul Weber, reprezentant oficial al Reichului la București, cu reședința tot la Athenee Palace, declara în gura mare că Nae Ionescu a fost otrăvit. De către una din doamnele înalte cu care trăia. Balzacian fervent, marele filosof călărea numai doamne venerabile, o Maruca Cantacuzino, o Cela Lahovary etc. etc.
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
pur și simplu să treacă neobservată; între aceste "trucaje de introducere", sînt amintite "pătrunderea în scenă a unui personaj (eventual chiar naratorul, în textele memorialistice), care intră pe ușă, deschide o fereastră ori (se) privește în oglindă" (p. 108), descrierea balzaciană prin restrîngere de perspectivă, descrierea ambulatorie, "în care personajul trece prin peisaj, deschide uși ori privește pe ferestre, percepând treptat decorul, din exterior spre interior" (p. 109); descrierea plasată în replica unui personaj, în monologul interior sau în stil indirect
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
pierzi sau cîștigi (distribuit de InterCom Film România). În prealabil a topit mai multe scenarii pînă să ajungă la povestea susceptibilă de morala hedonist-creștină "Orice-i posibil așa că bucură-te de jocul de duminică!", conform propriilor mărturisiri ambiționînd o viziune balzaciană: intriga intersectează - deși mai potrivit ar fi termenul de scurtcircuitează - mai multe personaje legate de soarta unei echipe profesioniste aflată în plină criză, cînd după succese repetate, nu mai poate evita eșecurile. Dincolo de interesele economice și politice inerente, în conflict
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
ne-am deprins a o vedea fragilă și maladivă, este consemnată figura, din anii liceali, a unui Bacovia "gimnast, excelînd în exercițiile la bare, la verigi și la paralele", care "făcea scrimă, înota, patina elegant pe Bistrița înghețată". În spirit balzacian, prozatorul-biograf se oprește atent asupra decorului în care a evoluat eroul său, descriindu-i locuințele: "Casa din str. Roman 103 era cu toată fațada la trotuar, exiguă, lipită de casele vecine, poate cu o curte în spate, tipică locuință-prăvălie. Casa
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
cu facultăți asemănătoare. De aceea lui i se pare onest să vorbească, în romane, doar în nume propriu, la persoana întîi, cum declară Camil Petrescu. Să spună doar ceea ce poate vedea și înțelege. Nu mai mult, ca în cazul omniscienței balzaciene, dar nici mai puțin decît atît. Fără să fie, teoretic cel puțin, dar și în folosirea persoanei întîi, la fel de radicală, Hortensia Papadat-Bengescu introduce în romanul românesc un element esențial pentru schimbarea cu pricina: personajul reflector. Termenul a fost pus în
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
să fie străbătută de vreo dungă de întuneric; nici măcar în bătaia ei meșteșugită de autor, lumea nu putea fi văzută decât ca la 1800 și... După istoricii actuali ai romanului, Saché, castelul de pe valea Indrei și Loarei, ar fi locul balzacian prin excelență, ca și al narației evului în fine modern, petrecută în apusul Europei. Am văzut și casa lui Tolstoi de la Moscova. Sufrageria enormă strălucind de lumină; alături, pusă la vedere, perechea de cizme croite de însuși autorul Anei Karenina
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
spunea Balzac, cel mai mare romancier al timpului. Ei bine, ,romanul" dumneavoastră (căci ce altceva decît un roman-frescă poate fi tomul alcătuit dintr-o sumă apreciabilă de capitole într-o prezentare ,retro" dedicată muzicii) este el însuși în egală măsură balzacian și proustian, acoperind un spațiu imens (de la cronică, recenzie și portret, pînă la eseu, studiu și analiză), dar și un timp dilatat (de la prezervarea capodoperelor renascentiste, baroce ori a începuturilor muzicii culte românești pînă la prezumția de veridicitate a muzicii
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
că acest capitol el singur conține și idei pentru o carte întreagă. Toate - sau aproape toate - numele importante ale literaturii noastre sunt implicate, majoritatea situându-se de partea inovației proustiene, văzută ca un demers prin care o paradigmă romanescă (cea balzaciană) este înlocuită printr-o alta. "Deosebit de semnificativ pentru atitudinea românilor față de literatura universală este faptul că Marcel Proust începe să fie amintit încă din 1920, într-o epocă în care nici în Franța el nu era recunoscut ca autor ce
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]