365 matches
-
de tartuferie, noțiune atribuită arivistului, adică avocatului din roman, Stănică Rațiu. Descrierea cadrului fizic în care se desfășoară acțiunea, precum și prezentarea caracterelor umane în timp și spațiu, dominate de o trăsătură de caracter, atestă metoda lui Balzac. Chiar tema este balzaciană. În centrul romanului se află istoria unei moșteniri, averea lui Costache Giurgiuveanu, iar pe autor îl obsedează ideea partenității, idee care este urmărită sub aspectul social-economic și în acest sens este semnificativă mărturisirea Otiliei către Felix: Pe cine avem noi
Bacalaureat. Limba și literatura română. Variantă rezolvată () [Corola-blog/BlogPost/339637_a_340966]
-
Giurgiuveanu, care hotărăște într-un fel mai multe destine. Tipurile umane din roman acționează în general constant, asemenea eroilor din tragedia antică, personaje mânate de un destin și acest fapt conferă romanului caracterul unei opere dramatice. Romanul Enigma Otiliei debutează balzacian prin precizarea timpului acțiunii: iulie 1909, a locului acțiunii: casa Giurgiuveanu din strada Sfinții Apostoli din București, și în primul rând, a portretului bătrânului Giurgiuveanu, a cărui vârstă rămâne incertă, zâmbind cu cei doi dinți, clipind rar și moale, întocmai
Bacalaureat. Limba și literatura română. Variantă rezolvată () [Corola-blog/BlogPost/339637_a_340966]
-
fost în stare de atâta stăpânire e capabil să învingă și o dragoste nepotrivită pentru marele său viitor. Romanul s-a bucurat de aprecierea criticii literare, fiind considerat de Ov. S. Crohmălniceanu primul nostru roman citadin de tip clasic și balzacian. De la clasicism îi aparțin atât desfășurarea gradată a acțiunii, asemenea unei piese de teatru, cât mai ales unitatea caracterologică a personajelor, în sensul că personajele se comportă constant, în concordanță cu firea lor, supuse parcă unui destin. Prin temperament, G.
Bacalaureat. Limba și literatura română. Variantă rezolvată () [Corola-blog/BlogPost/339637_a_340966]
-
Nevoia de amintire de Dan Ionescu Debutul romanului Instanțe, de Nicolae Pârvulescu, e balzacian, prin fixarea coordonatelor temporale și spațiale: „anii studenției, când ne întâlneam aproape zilnic pe coridoarele căminului sau în holul Facultății de Filologie din București”. Însă tema, portretul psihologic și plăcerea de a comenta evenimentele din interiorul bizar al lor, trădează
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339691_a_341020]
-
un impresionant bagaj documentar despre istoriile unor edificii: sedii ale unor instituții, orașe, gări, catedrale, spitale, statui, poduri, școli, căi ferate etc. care oferă lectorului date de factură nonliterară, dar folositoare pentru cultura generală. Apreciem folosirea tehnicii realiste de factură balzaciană prin care eroul este descris în mediul său natural cu modul de viață, cu obiceiurile și tradițiile moștenite, cu îmbrăcămintea de epocă etc. Sunt, de asemenea, de notat descrierea unor credințe și superstiții, apelul la limbajul paremiologic, cu proverbe, zicale
AL.FLORIN ȚENE-O VIAȚĂ DE OM, O VIAȚĂ DE SCRIITOR ÎN SLUJBA CULTURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343126_a_344455]
-
fiecare demers creator, consemnându-se împrejurările publicării lucrărilor de la debut până la sfârșitul vieții, fără să se facă și analiza acestor creații. Importante sunt datele despre geneza acestor opere și primirea pozitivă a lor de către critică și cititori. Este un roman balzacian (Emil Istocescu - Rusidava Literară nr. 1/2016) Regăsim și aici tehnica abilă (riscantă uneori!) a lui Al. Florin Țene, din romanul „Geamănul din oglindă” (Editura NICO, Târgu Mureș, 2012), de a utiliza intertextualitatea în sublinierea situațiilor de culminație emoțională, cartea
AL.FLORIN ȚENE-O VIAȚĂ DE OM, O VIAȚĂ DE SCRIITOR ÎN SLUJBA CULTURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343126_a_344455]
-
metamorfoze la nivelul scriiturii critice? Prin urmare, voi reveni la “Jurnalul parizian”, din care tocmai am citat, operă de creație înainte de toate, plină de idei, personaje, atmosferă și rafinament. Este o carte scrisă în descendența marilor moraliști francezi, în stil balzacian, cum menționează însuși Eugen Simion. Dar scrisă de un român care întâlnește Occidentul. Dezamăgit, la întâlnirea cu realul, că miturile au murit - de nu vor fi fost cumva numai proiecția unui subiect căruia ceea ce le-a generat îi era inaccesibil
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
un impresionant bagaj documentar despre istoriile unor edificii: sedii ale unor instituții, orașe, gări, catedrale, spitale, statui, poduri, școli, căi ferate etc. care oferă lectorului date de factură nonliterară, dar folositoare pentru cultura generală. Apreciem folosirea tehnicii realiste de factură balzaciană prin care eroul este descris în mediul său natural cu modul de viață, cu obiceiurile și tradițiile moștenite, cu îmbrăcămintea de epocă etc. Sunt, de asemenea, de notat descrierea unor credințe și superstiții, apelul la limbajul paremiologic, cu proverbe, zicale
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de EMIL ISTOCESCU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378982_a_380311]
-
edenice”; capitolul III - „Trezirea conștiinței de poet”; capitolul VII - „Cât nu încetezi să urci, treptele se înmulțesc la nesfârșit”; capitolul X - „Cine poate fi sigur pe gloria lui?” Pornind de la anumite puncte ale narațiunii, romancierul recurge la amănunte de tip balzacian, cu efecte estetice de înaltă ținută artistică, dar și cu un important rol în îmbogățirea culturii generale a cititorului, cum ar fi, de pildă, explicarea etimologiei numelui „Alexandru”, relevarea istoricului bisericii în care a fost botezat poetul, descrierea unor obiecte
CITII,AL.FLORIN ȚENE VĂ ÎNCÂNTĂ...! CRONICĂ DE FLORIN T. ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381473_a_382802]
-
Istrati, Tudor Vianu și toți ceilalți ai noștri. Ca o premoniție, îmi amintesc de mica proză a lui Honore de Balzac, Casa la motanul cu mingea, îmi amintesc finalul trist al inadecvării radicale, din viața celor doi protagoniști ai scrierii balzaciene: ,, Florile modeste și umile care răsar și cresc pe fundul văilor, mor, desigur, dacă sunt transplantate prea sus pe crestele și vârfurile munților, prea aproape de cer, acolo unde bat vânturile și furtunile”. E. Ț.: În această dimensiune a existenței, la
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
și se sfârșește cu moartea personajului principal. În ceea ce privește numărul personajelor, acestea, probabil și datorită numărului lor restrâns, sunt portretizate din punct de vedere moral, cu profesionalismul unui pictor renumit. N-aș îndrăzni să afirm că există în chip vădit influențe balzaciene, însă, la o analiză mai atentă, s-ar putea insinua faptul că, Eugen, de exemplu, reprezintă tipul profitorului sau al tipului imoral, în timp ce Dana l-ar putea reprezenta pe cel al fetei credule. Atât creionarea portretelor personajelor actante, cât și
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
această dorință de parvenire se naște în sufletele unor oameni imorali, invidioși și egoiști care folosesc o gamă întreagă de mijloace precum minciuna, lăcomia, lingușirea, furtul, batjocura, cinismul, viclenia, compromisul, înșelătoria și uneori chiar violența. Retrăim, se pare, o viață balzaciană, caragialească, dar mult mai crudă fiindcă este pe deplin conștientă, oamenii dornici de parvenire sunt diabolici, mințile lor sunt instruite în acest scop. Retrăim, da, un timp asemănător celui de pe vremea marelui nostru dramaturg Ion Luca Caragiale. Și deoarece cred
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
s-o prezinte la Cameră, ca să oprească votarea impozitului pe grad. — Bine, Costică, acuma vii?... ai venit cam târziu!— Ei, aș!— S-a votat legea!— Parol?— Camerele s-a-nchis de sâmbăta trecută!— ...'Ș' copil!? George Călinescu a folosit formula balzaciană a faptelor comune creând o frescă a vieții burgheze bucureștene de la începutul secolului XX-lea. Romanul „Enigma Otiliei” apărut în 1938, este reprezentativ întru aceasta, personajele sunt tipuri realist balzaciene, lipsite de moralitate, „vidate de conținut sufletesc asemeni eroilor lui
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
de sâmbăta trecută!— ...'Ș' copil!? George Călinescu a folosit formula balzaciană a faptelor comune creând o frescă a vieții burgheze bucureștene de la începutul secolului XX-lea. Romanul „Enigma Otiliei” apărut în 1938, este reprezentativ întru aceasta, personajele sunt tipuri realist balzaciene, lipsite de moralitate, „vidate de conținut sufletesc asemeni eroilor lui Caragiale care trăiesc doar prin cuvânt”. Este redată societatea degradată sub puterea mistificatoare a banului, întreaga acțiune a romanului construindu-se în jurul averii lui moș Costache. Precum Balzac, și Călinescu
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
nouă viziune a supraposibilităților de cunoașterte a ființei umane în acord cu evoluția filosofiei și științelor. În perioada interbelică romancierii, asemeni confraților din Europa, experimentează tehnici multiple ale romanului modern. Astfel exista tendința de întoarcere la modele tradiționale precum cel balzacian pe care George Călinescu îl folosește în Enigma Otiliei. El considera necesitatea dezvoltării romanului românesc pe linia studiului caracterului. Romanul interbelic cunoaște și alte orientări cum este lirica în opera lui Ionel Teodoreanu, estetizanta și simbolistica la Mateiu Caragiale, memorialistica
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
perna de pe fotoliul mesei, dar mai ating și... și... șuvoiul bărbătesc dintre picioarele obsedatului curtezan, solidificat de Rodin ca soclu al unui parcă anticipativ luptător Smack Down de pe T.V. Sport. Ghidul, femeie monumentală, părînd ea însăși din suita de curtezane balzaciene, începe să răgușească și să-și încheie, de frig, ultimii nasturi ai subțirei șemizete. Îi ofer, galant, o tabletă de Strepsils. Recunoștința ei, salonardă, la despărțire: Merci pour le bonbon. Castelele de pe Loara. Edulcorate în imaginile preconcepute, mă izbesc acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fascinat pe regele dandy-lor francezi, Robert de Montesquiou. Să revenim Însă alături de el În cele patru luni din iarna-primăvara lui 1895. E deja scriitor cunoscut, o prezență notorie, pe care cronicile mondene ale ziarelor o consemnează. Un fel de „dandy balzacian”, scrie Jean-Yves Tadié despre Proust, făcând inventarul ieșirilor acestuia În „lumea bună” a Parisului și al Întâlnirilor mai importante: Doamna Arman, Reynaldo Hahn, Montesquiou, Heredia, Léon Daudet, din nou Montesquiou, prințesa de Polignac, din nou Montesquiou, Whistler ș.a.m.d.
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mobile până la trăsuri). Numai că din tot acest proiect anunțat cu mare entuziasm se realizează doar câteva capitole. Le-am selectat și le-am inclus În antologia noastră. E, din câte știm, prima traducere În limba română a micului tratat balzacian despre eleganță, operă cvasinecunoscută la noi și rareori pomenită chiar În Franța. Am acordat tocmai de aceea un spațiu mai extins elegantologului Balzac, poate spre nedumerirea celor care așteaptă pagini la fel de Întinse despre regele Încoronat al veșmintelor și croitorilor, Thomas
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
el s-ar putea vorbi despre un adevărat „spirit al hainelor”, despre o Întreagă „metafizică textilă”, deși nici Balzac nu spusese ceva mult diferit. Numai că rumoarea stârnită În jurul Filosofiei vestimentației a lui Carlyle, ca și relativa ignorare a tratatului balzacian chiar de către francezi dau câștig de cauză Angliei În discreta luptă pentru Întâietate În elegantologie. Rareori Însă carte mai disputată decât acest Croitor... răscroit cu atâta vervă ironic-parodică de către Carlyle. Între nemăsurate elogii și valuri de dispreț, el a străbătut
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Am scris așadar că Moromeții reprezintă în literatura noastră specimenul exemplar al romanului citadin, fiindcă satul de acolo are o structură de „cetate” în accepție clasică. Relațiile sunt în acest roman de o natură perfect civilă, în înțelesul juridic (și balzacian) al termenului și totodată perfect civică, adică politică în sensul lui Aristotel (amintesc că cei doi termeni înseamnă, în limbile clasice respective, exact același lucru și nu e rău să restituim termenului de „politic” înțelesul său prim și pur, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
1973, sub titlul Balzac, în publicația „L’Année balzacienne”, fiind reluată în 1974 în limba română. Din 1970, ca membră a Grupului de Studii Romantice (Franța), participă la colocvii și sesiuni științifice internaționale, remarcându-se mai ales în domeniul studiilor balzaciene. În 1970 devine conferențiar prin concurs, iar în 1977 profesor titular, fiind numită șef al Catedrei de limba și literatura franceză, pe care o va conduce până în decembrie 1989. Inițiază, coordonează și participă cu o serie de capitole care se
ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287576_a_288905]
-
lui I., și aproape sigur autor al textului introductiv Catastihul amorului, ca și al romanului La gura sobei (apărute anonim în 1865), precum și al nuvelei O zi de fericire. În Catastihul amorului se teoretizează în marginea principiilor realismului de tip balzacian, iar romanul (poate o adaptare) este o parodie, surprinzătoare prin modernitate, a procedeelor clișeizate de construire a unei astfel de scrieri. Articolele de critică literară ale lui I., mai ales Principiele criticei, au ca sursă estetica hegeliană, cunoscută fie direct
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
existențele aventuroase, în care se strecoară și puțin mister: Teodoros, care ar fi ajuns, dintr-o stare sărmană, negus al Abisiniei, sau căpitanul Laurent, cu peripețiile lui picarești. Zugrăvit cu un realism minuțios, cămătarul Băltărețu pare luat dintr-un roman balzacian. Alteori, în portretistică intervine tușa satirică, fiind luați în vizor politicianul corupt și demagog sau vreo prețioasă ridicolă, dintre cele ce vor popula și schițele lui I. L. Caragiale. Amintirile despre Nicolae Filimon, Nicolae Bălcescu, Grigore Alexandrescu și atâția alții au
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
completată de fantezie, cu influențe din Walter Scott și, nu în ultimul rând, din literatura populară. În pofida unei anumite prolixități, cartea se bucură de succes - confirmat și de Premiul Academiei Române - și conține caracteristicile fundamentale ale scrierilor de mai târziu: jalonarea „balzaciană” în spațiu și timp, descrieri minuțioase ale arhitecturii, mobilierului, vestimentației, armelor - întreținând astfel iluzia autenticității -, caracterizarea exterioară a personajelor, în portrete esențializate până la schematism, viabile însă, ca ale cronicarilor, alternarea lungilor pasaje „stagnante”, când evenimentele sunt privite global, cu pasajele
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
frumusețe stranie. Abordând-o, află că se numește Zoe Mihalcea Vrânceanu și că este și ea liceană, dar cu studiile întrerupte. Decide să învețe împreună. Prima vizită a Anei îi prilejuiește romancierei o descriere de ambianță vrednică de o pictură balzaciană călinescianizată. Locuința din pod a Hangerlioaicei, în Scrinul negru, nu e mai bizară decât cea a familiei Mihalcea Vrânceanu. Proprietari de zeci de imobile rentabile, nu numai din București, părinții Zoei locuiesc într-o casă ciudată, o clădire asimetrică, întunecoasă
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]