7,201 matches
-
dintr-o dată, și poate că sînt chiar singurul care a văzut un lucru atît de neobișnuit, că au trecut treisprezece ani de cînd a început maratonul din Piața Universității. Și de cînd ea a devenit un loc privilegiat Dintr-un banal spațiu public, la fel ca multe altele din București și din țară, această piață s-a transformat peste noapte într-un perimetru al jertfei și al speranței. Aici, un regim alimentat din teroare și din crimă și-a demonstrat încă
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
națională moderată, centristă. Dar acționând în felul acesta, cântărind tot timpul consecințele fiecărui gest, verificând cu minuție soliditatea fiecărei porțiuni de teren cucerite, eroul riscă altceva: să se înfunde în mediocritate. Ar putea cel mult să facă o frumoasă carieră banală. Aceasta până când intră în scenă celălalt personaj, personajul-pereche al lui Amedeu, neînsemnatul în aparență Mârzea, el fiind acela despre care am spus mai înainte că este o prezență memorabilă a romanului. Poate fi așezat în rând cu Grobei, cu Rogulski
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
arhaizant, întru sinonim cu în, întru păstrat în locuțiuni), pentru a o transforma în aliat pentru concluziile hiperbolizante. Considerată dintr-un punct de vedere lingvistic, interpretarea noiciană e esențialmente speculativă, evadînd în spații în care disciplina filologică vede condiționări mai banale, dar verificabile: în esență, întru rămîne sinonimul aproape perfect al lui în, cu echivalența strict formală înainte de un, o ( de aceea exemplul "se preface într-un palat", cu toată ideea sa de devenire, nu diferă decît prin prezența articolului de
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
de împrumut să te ascunzi/ și inimă de împrumut/ să-ți pompeze sîngele/ «abia atunci te vei cunoaște»// Sărman donator de sînge:/ Vei muri cu fiecare în parte" ( Sangria, pp. 68-69). Viața este pentru Ioan Morar o înșiruire de fapte banale, la capătul căreia se află, inexorabil, moartea. Mai devreme sau mai tîrziu toți și toate sfîrșesc în moarte: eroii și lașii, geniile literaturii și personajele zămislite de ele, războinicii și oamenii banali care își duc zilele de azi pe mîine
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
este pentru Ioan Morar o înșiruire de fapte banale, la capătul căreia se află, inexorabil, moartea. Mai devreme sau mai tîrziu toți și toate sfîrșesc în moarte: eroii și lașii, geniile literaturii și personajele zămislite de ele, războinicii și oamenii banali care își duc zilele de azi pe mîine, îndrăgostiții și farsorii, înțelepții și ignarii, credincioșii și cei care nu cred, bogații și săracii. Omul este dezarmat în fața acestei fatalități. De aceea, poate, o vagă perspectivă pascaliană reprezintă nota distinctivă a
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
a liricii lui Ioan Morar. La capătul fiecărei emoții, al fiecărui sentiment, al fiecărei bucurii și speranțe se află chipul nemilos al morții. Chiar dacă ideea nu este foarte originală, aplicațiile lui Morar sînt mereu surprinzătoare. Un gest dintre cele mai banale, plata curentului electric, poate dobîndi conotații cinice ( un cinism al vieții) în fața deznodămîntului de neevitat: "«Mai e mult pînă la cenușă, flacăra mea?»/ ( în încăperi de beton/ ne iubim/ precum cei vechi/ în cămări cu mirodenii)// « Vine plata luminii»/ au
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
secțiuni diferite, textele par a se hrăni din aceeași substanță, și anume din transfigurarea poetică a autobiograficului. Pe un ton candid, de o simplitate dezarmantă, autoarea privește introspectiv în sine, în ceilalți, chiar și în cuvinte, iar gesturile exterioare, aparent banale, nesemnificative, devin sursă de revelații personale: „Era o cameră mare fără prea mult soare. Un covor și un fotoliu acoperit până la nas cu o catifea grena. Atât cât să i se vadă ochii. Când închiși, când deschiși. Primul lucru pe
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
de rezonanță străină - Ada, Ajax, Toby, Toya, Lisy, Cindy, Martin, Max, Freddy, Adolf, Nilo; multe (Lady, Nero, Nelson) au și la noi o tradiție bine fixată în ultimul secol. Pisicile pot avea nume exotice - Missy, Maya, Yoda, Oscar - " dar și banale - Miți, Pufuleț. Oricum, exotismul lor funciar pare a atrage prin contrast nume românești tradiționale (chiar cu aluzii literare): Moromete, Grigore, Frusinel și Calistrat. Probabil că persistă și procedeul inspirației din contemporaneitatea politică, întrucît cineva îl prezintă pe motanul Jiji. Sînt
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
Să fi fost un incident ? Să fi fost un accident ? Cine poate să știe cu certitudine ? Ca urmare, este pe deplin explicabil ca unei coliziuni rutiere, cu morți și răniți, unii reporteri teve să-i spună incident, în timp ce unei întâmplări banale să-i spună accident... Hopa! Avem imagini în direct pe B1 Tv de la nunta columbenilor. Este chiar momentul când o voce autoritară comandă: Și-acum, la dans! Desigur, prima pereche, mirii! Ea înaltă, suplă, El cu umerii sub mâinile ei
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
fascinația uneia dintre primele revelații din copilărie: "Imaginează-ți călcâiele Onicăi/ Crăpăturile adânci/ cu pământul uscat de la secetă/ Marginile rănilor ei înnegrite/ 100 de kile apăsând pe călcâiele astea/ dintotdeauna la fel de crăpate". Întâmplările din cămin, din timpul studenției, sunt la fel de banale, nimic memorabil nu se întâmplă. Discuții interminabile între colegele de cameră, dramele amoroase mai mici sau mai mari, filmele de la televizor, nimic nu pare în măsură să confere existenței vreo formă de relief în plan afectiv. Poate pentru că totul este
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
călătoriți? Care au fost acestea? R.W.: Sigur, au fost destule locuri în care mi-ar fi făcut plăcere să mă întorc... fiindcă în România am fost închis, nu aveam pașaport și nu puteam călători și eram stăpînit de dorința banală de a pleca. Mi-am dorit să călătoresc la Budapesta (rîde) sau la Viena. Am ajuns și acolo curînd după ce am plecat din România. Budapesta și Viena joacă un rol important în scrierile mele și este foarte logic să fie
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
simbolic-geografică. Îmi pare metafora centrală, structurantă, cuprinzând în meandrele și adâncimile ei căutările autorului și sugestiile poeziei sale. Este "cursul negru al sângelui", "cerneala neagră, strălucitoare și oribilă" cu care poetul își transcrie experiențele lăuntrice, iluminările, pornind de la cele mai banale scene de viață pentru a le transcende spectaculos. Precum într-unele din versurile de tinerețe ale lui Mircea Cărtărescu, dar cu o superioară plasticitate vizionară, "descrierile" sunt de fapt derapaje bine controlate în fantastic, sub o lumină spectrală, "lichidă, nelumească
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
chiar și la nivelul debutanților într-ale limbajului muzical. Aceasta înseamnă în primul rând talent pedagogic, dar și intuiție managerială. Un talent și o intuiție care te împiedică să simplifici o gândire dincolo de expresia ei originară (pentru că altminteri ar deveni banală), dar și să o amplifici peste limita ei de permeabilitate (în acest caz gândirea devenind deopotrivă difuză și confuză). Am discutat îndelung cu Claudy Malherbe despre originalitate în componistica muzicală, despre primatul ideilor insolite ori despre prioritatea de a face
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
Sorin Lavric Știți cîți oameni mor anual în întreaga lume? Între 50 și 60 de milioane. În majoritatea lor covîrșitoare, decesele nu sînt provocate de războaie sau de cataclisme naturale, ci de un adversar mult mai banal: bolile. De pildă, în 2003 au murit 56 de milioane de oameni, dintre care 16 milioane au decedat din cauza bolilor cardiovasculare (infarctul miocardic avînd întîietate), 7 milioane au murit de cancer, 3,5 milioane de boli cronice ale căilor respiratorii
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
cercetător și curator. El manipulează, cu o maximă dexteritate, toate limbajele consacrate, construiește, prin absorbția textului în imagine, cărți halucinante, concepe și dezvoltă acțiuni, creează instalații, intervine în spații publice, folosește camera foto și video, adaptează cele mai vechi și banale materiale și tehnici la cele mai subtile provocări ale contemporaneității. Formele arhaice se convertesc subit în repere ale unei surprinzătoare avangarde, clasicismul se instalează confortabil în forme de lut sau în lemnul cioplit sumar, barocul se revarsă din împletitura de
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
Mircea Mihăieș Cea mai bună apărare este atacul - cine nu știe acest lucru, mai ales în zilele Campionatului Mondial de fotbal? S-au văzut echipe mari pierzând tocmai pentru că n-au ținut cont de prea banalul adevăr. Ce n-au înțeles antrenori de frunte, a înțeles, însă, ministrul Hărdău. Prins și răsprins în off-side, boss-ul învățământului românesc amenință cu groaznice represalii: că va lua măsuri împotriva profesorilor, că va desface contracte de muncă celor care
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
notație". Spre deosebire de generația ^60, care, prin cîțiva reprezentanți ai săi îmbrățișați fără întîrziere, a ocupat prim-planul, cultivînd un exaltat vizionarism "cosmic", propunînd o miză "metafizică" la vedere, autorul Arheologiei blînde s-a mulțumit cu lumea neostentativă a cotidianului, a banalului, a existenței curente ce se autentifica prin ea însăși. Tonului grandilocvent, clamoros (,țipătul", "urletul" erau nu o dată invocate ca atare), de sorginte expresionistă, i-a opus un ton scăzut, pe coordonatele "joase" ale firescului. în loc de a-și etala eul aidoma
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
în slujba intereselor mari ale nației. N-am auzit vreo plângere privitoare la deficitul de imagine al țării cauzat de prezența sutelor de militari în zonele periculoase ale planetei și nici proteste legate de "împovărătoarele" costuri. Și atunci? Explicația e banală și are de-a face cu eterna și plictisitoarea luptă între cele două palate. În Piața Victoriei și la Cotroceni se consumă enormă energie pentru a găsi metodele de a puncta spectaculos. Recenta zarvă (căreia i se acordă mai multă
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
chiar în consecința directă a propoziției în care neagă orice legătură cu Securitatea, deși tocmai i se demonstrase contrarul. E ciudat cum un om care a arătat că știe cum să-și conducă barca printre ghețari mai primejdioși decât niște banale file dintr-un dosar sucombă în fața unei lamentabile amnezii. Dincolo de avere, dincolo de răul pe care-l va fi făcut altor oameni - viitorul s-ar putea să ne spună mai multe despre conținutul dosarelor lui Dan Voiculescu -, dincolo de mesajul politic tulbure
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
se spune capucin. Știam primul volum publicat la noi, cel din 1982, de la Junimea, tradus de Peianov, Un spectacol ratat. Îmi luase mințile. L-am citit, apoi, pe Harms, mai tîrziu, în traduceri nemțești și franțuzești. "Greu", i-am spus, banal. "Greu", mi-a răspuns, respectîndu-mi tonul. Apele curgeau pe noi. Am înțeles, înainte să mă topesc de tot de căldură și să mă evapor, că spiritul ludic și în doi peri al lui Emil Ionescu se potrivește cu spiritul deopotrivă
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
foarte dreaptă este încadrată de un pat, propriile tablouri aflate în fundal și un ceas uriaș care, lipsit de limbi, este deja în eternitate. Ciudat, pentru un artist cu asemenea putere de introspecție, autoportretele lui Munch alunecă destul de repede în banal și exhibiționism. În majoritatea cazurilor, ele nu sunt un mijloc de explorare a propriului caracter ci "poze", justificări superficiale. Comparând Autoportret în Bergen (1916) sau Autoportret la fereastră (1940) cu autoportrete contemporane semnate de Bonnard sau Beckmann, descoperi evidenta lipsă
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
de Securitate. În primă instanță, el a susținut sus și tare că n-a avut vreodată de-a face cu oamenii de la "Ochiul și Timpanul". Apoi, că singurele sale contribuții la tezaurul de hârtii al sinistrei instituții au fost niște banale documente de serviciu. Mai mult, că la fel ar fi procedat și Traian Băsescu, pe vremea când era comandant de vas. În fine, într-un acces de furie și disperare, a afirmat, megalomanic, că toți angajații din vremea statului comunist
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
trecut teribil, fortul de la Jilava începe să se contureze treptat după ce părăsesc aleea principală a închisorii. Între fort și penitenciarul activ sunt câteva sute de metri. Granița între ăla vechi și ăsta nou, așa cum se exprimă un angajat, este un banal gard de beton înalt de câțiva metri, colorat pe alocuri cu ajutorul deținuților pasionați de artă. Apropiindu-mă de fort, constat că, deasupra întrării, sunt înfipte precum o căpușă în țeasta unui dobitoc, două obiecte specifice mediului concentrațional: un foișor gri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
deținuților politici. Pentru ei, lumina se stinsese. Definitiv și mult prea brutal. Chiar în camera de anchetă... La Jilava, timpul nu a avut niciodată o însemnătate. Asta deoarece la Jilava nu a existat această noțiune. Exista, în schimb, câte o banală hârtie lipită de ușile verzi ale celulelor. Literele înfierate de mașina de scris alcătuiau cele 15 interdicții ale Regulamentului. Încălcarea vreunei dintre aceste porunci era aspru pedepsită cu manej ori cu altă tortură, în funcție de sadismul gardienilor. Românii își asupreau propriii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
încă și mai clar: capacitatea de „a crea piețe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cel mai performante, potrivit raportului, este de a schimba modul în care oamenii privesc afecțiunile banale. Ei trebuie „convinși” că „probleme acceptate până acum ca ușoare disconforturi” necesită „intervenția medicului”. Același raport are și o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: „Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor create de firme”. Nu a durat
Inventatorii de boli. Cum sunt TRANSFORMAȚI oamenii SĂNĂTOȘI în cumpărători de medicamente. [Corola-blog/BlogPost/94316_a_95608]