372 matches
-
Și Latham (2007, p. 74) evidențiază delimitarea dintre cele două teorii: "Există o diferență importantă între credința în utilitatea efortului și credința că cineva se poate mobiliza astfel încât să depună efort împotriva oricăror impedimente și piedici percepute." Efortul este după Bandura doar unul dintre factorii care determină performanța. Oamenii își evaluează capacitatea de a realiza activități provocatoare pe baza cunoștințelor, a abilităților și a strategiilor personale și mai puțin pe baza efortului pe care îl au de depus. Alături de expectanță un
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
în fața dificultăților. Mecanismul cognitiv al motivării și al auto-direcționării este exprimat în capacitatea umană de a se auto-influența, prin schimbările realizate la nivelul obiectivelor și prin reacția evaluativă față de propria performanță. Spre deosebire de teoria stabilirii obiectivelor a lui Locke și Latham, Bandura consideră că efectele motivaționale nu rezultă din obiectivele propriu-zise, ci din autoevaluarea privind posibilitatea atingerii acestora. În acord cu teoria stabilirii obiectivelor, Bandura afirmă că obiectivele provocatoare cresc motivația și conduc la obținerea performanței, dar efectul motivator al obiectivelor este
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
obiectivelor și prin reacția evaluativă față de propria performanță. Spre deosebire de teoria stabilirii obiectivelor a lui Locke și Latham, Bandura consideră că efectele motivaționale nu rezultă din obiectivele propriu-zise, ci din autoevaluarea privind posibilitatea atingerii acestora. În acord cu teoria stabilirii obiectivelor, Bandura afirmă că obiectivele provocatoare cresc motivația și conduc la obținerea performanței, dar efectul motivator al obiectivelor este mediat de percepția pe care o are individul asupra propriei eficacități: Dacă oamenii se confruntă cu obstacole, piedici sau eșecuri, aceia care se
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
își vor diminua eforturile, vor renunța sau își vor stabili soluții mediocre. În contrast, cei care au o credință puternică în propria capacitate își vor crește eforturile și vor încerca să găsească cele mai potrivite căi pentru a gestiona provocarea. (Bandura, 1999, p. 28) Auto-eficacitatea are un rol central atât în autoreglarea motivației, cât și în obținerea performanței. Astfel, scenariile cognitive viitoare construite și vizualizate ghidează acțiunea. Persoanele care consideră că au un nivel ridicat al auto-eficacității vor vizualiza scenarii de
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
vizualizate ghidează acțiunea. Persoanele care consideră că au un nivel ridicat al auto-eficacității vor vizualiza scenarii de succes care vor ghida performanța, în timp ce persoanele care au un nivel scăzut al auto-eficacității vor proiecta scenarii cu eșecuri, care vor submina performanța. Bandura și-a dezvoltat teoria în ultimii șaizeci de ani, extinzându-i aplicabilitatea în multiple domenii, dominante fiind educația și sănătatea. 4.5.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei social-cognitivă Teoria social cognitivă evidențiază rolul mediului social în dinamica motivației
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
1. Implicații practice și manageriale ale teoriei social-cognitivă Teoria social cognitivă evidențiază rolul mediului social în dinamica motivației: "oamenii sunt în parte produsul mediului în care trăiesc. Selectându-și mediile pot avea un cuvânt de spus despre ceea ce vor deveni" (Bandura, 1999, p. 31). Imaginea pe care angajatul o are asupra propriilor cunoștințe, competențe și abilități, precum și convingerea că sarcinile pot fi îndeplinite sunt, din această perspectivă, principalii factori care pot crește performanța. Un nivel ridicat al auto-eficacității furnizează energia necesară
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
persoanelor pe care angajații le respectă și le admiră. De asemenea, menținerea unei stări afective pozitive în cadrul grupului conduce la perceperea unui nivel mai ridicat de auto-eficiență decât în situația în care angajații sunt tensionați și anxioși. Potrivit teoriei lui Bandura un alt factor care determină inițierea unui comportament este așteptarea ca acel comportament să conducă la rezultatele dorite. Absența informației din mediul organizațional, prezentarea sarcinii ca extrem de complicată și solicitantă, pot determina refuzul angajaților de a participa la realizarea acesteia
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
prezentarea sarcinii ca extrem de complicată și solicitantă, pot determina refuzul angajaților de a participa la realizarea acesteia, chiar dacă auto-eficiența percepută are un nivel ridicat. 4.5.2. Limite, critici, dezvoltări teoria social-cognitivă Teoria social cognitivă a devenit "umbrela" sub care Bandura a condus studii legate de învățare, rolul persuadării și reglarea comportamentului. Versatilitatea conceptelor a făcut posibilă aplicarea teoriei în domenii variate: educație, sănătate, criminalistică, sport, politici sociale etc. Critica adusă teoriei este subscrisă perspectivei biologiste care susține că perspectiva social
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
fără a se urmări explicarea relației dintre ele. De asemenea, conceptul de auto-eficacitate este considerat ambiguu (Eastman și Marzillier, 1984), fiind pusă la îndoială capacitatea lui integrativă. Vancouver, Thompson și William (2001), în urma unor experimente de laborator, infirmă teoria lui Bandura, constatând că auto-eficacitatea nu determină performanța, ci creează o stare de complacere ce diminuează performanța. Această constatare este demontată de Bandura și Locke, fiind considerată un artificiu determinat de manipularea variabilelor în cadrul experimentelor realizate de cei trei cercetători (Latham, 2007
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
pusă la îndoială capacitatea lui integrativă. Vancouver, Thompson și William (2001), în urma unor experimente de laborator, infirmă teoria lui Bandura, constatând că auto-eficacitatea nu determină performanța, ci creează o stare de complacere ce diminuează performanța. Această constatare este demontată de Bandura și Locke, fiind considerată un artificiu determinat de manipularea variabilelor în cadrul experimentelor realizate de cei trei cercetători (Latham, 2007). Alte cercetări (Kanfer, 2005) indică însă o serie de condiții care pot diminua capacitatea predictivă a auto-eficienței, așa cum sunt situațiile în
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
2004, după Latham, 2007) au elaborat un instrument de măsurare globală a auto-eficacității, General Self Eficacity, dar acesta marchează doar începutul cercetării în această direcție. Dezvoltarea teoriei social cognitive cuprinde resemnificarea conceptului de ființă umană ca agent și extinderea lui. Bandura propune trei modalități de manifestare a omului ca agent: individual, mediat social și colectiv. Împărtășirea credințelor cu privire la puterea colectivă de a genera rezultatele dorite eficacitatea colectivă este echivalentul auto-eficacității transpusă la nivelul grupului. Dimensiunea colectivă este introdusă și în ceea ce privește teoria
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
atunci când atașamentul este scăzut. Atașamentul este definit ca gradul în care o persoană este atrasă de un obiectiv, îl consideră important, este hotărâtă să îl atingă și se luptă cu orice obstacol întâlnit. Mecanismul de autoreglare a comportamentului, dezvoltat de Bandura în cadrul teoriei social-cognitive, se manifestă prin procesul de auto-evaluare: obiectivele specifice determină conștientizarea și redimensionarea efortului ce trebuie depus pentru îndeplinirea acestora. Teoria stipulează existența a trei procese prin care obiectivele reglează performanța: direcționarea conduitei către acțiunile ce conduc la
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
carențele privind gama metodelor și tehnicilor de motivare. Dezvoltarea acestei direcții de cercetare implică creșterea acurateței metodologice, dar mai ales convocarea unor perspective teoretice care să ofere noi abordări și noi instrumente pentru motivarea angajaților. În acest sens afirmația lui Bandura este relevantă: Teoriile sunt evaluate după puterea lor predictivă și explicativă. Dar în analiza finală, valoarea teoriilor psihosociale trebuie judecată și după puterea operativă de a îmbunătăți calitatea vieții. (Bandura, 1999, p. 37) Capitolul VII Perspective privind dezvoltarea pragmaticii motivării
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
noi instrumente pentru motivarea angajaților. În acest sens afirmația lui Bandura este relevantă: Teoriile sunt evaluate după puterea lor predictivă și explicativă. Dar în analiza finală, valoarea teoriilor psihosociale trebuie judecată și după puterea operativă de a îmbunătăți calitatea vieții. (Bandura, 1999, p. 37) Capitolul VII Perspective privind dezvoltarea pragmaticii motivării 7.1. Caracteristici organizaționale Organizațiile, văzute prin perspectivă sistemică, au înregistrat schimbări structurale, schimbări pe care demersurile de cercetare actuale le surprind în mică măsură. Modelele teoretice elaborate la jumătatea
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
167-191. Ayto, John. (1991). Dictionary of word origins. Londra: Bloomsbury Publishing Limited. Bahnisch, Mark. (2000). Embodied Work, Divided Labour: Subjectivity and the Scientific Management of the Body in Frederick W. Taylor's 1907 'Lecture on Management'. Body Society, 6, 51-68. Bandura, Albert. (1999). Social cognitive theory: An agentic perspective. Asian Journal of Social Psychology, 2, 21-41. Bandura, Albert. (2006). Toward a Psychology oh Human Agency. Perspectives of Psychological Science, 1, 2, 164-180. Barbuto, John E. Jr. (2001). Understanding and Applying an
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Work, Divided Labour: Subjectivity and the Scientific Management of the Body in Frederick W. Taylor's 1907 'Lecture on Management'. Body Society, 6, 51-68. Bandura, Albert. (1999). Social cognitive theory: An agentic perspective. Asian Journal of Social Psychology, 2, 21-41. Bandura, Albert. (2006). Toward a Psychology oh Human Agency. Perspectives of Psychological Science, 1, 2, 164-180. Barbuto, John E. Jr. (2001). Understanding and Applying an Integrative Taxonomy of Motivation Sources to Professional and Personal Settings. Journal of Management Education, 25, 6
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Dicționarul explicativ al limbii române. (1998). București: Editura Univers Enciclopedic. Dormann, Christian și Zapf, Dieter. (2001). Job satisfaction: a meta-analysis of stabilities. Journal of Organizational Behavior, 22, 483-504. Eastman, Clive și Marziller, John S. (1984). Theoretical and methodological difficulties in Bandura's self-efficacy theory. Cognitive Therapy and Research. 8, 3, 213-229. Eccles, Jacquelynne S. și Wigfield, Allan. (2002). Motivational Beliefs, Values, and Goals. Annual Review of Psychology, 53, 109-132. Festinger, Leon. (1954). A theory of Social Comparison Processes. Human Relations, 7
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
1980). Work redesign. Boston: Addison-Wesley. Hall, Douglas T. și Nougaim, Khalil E. (1968). An examination of Maslow's need hierarchy in an organizational setting. Organizational Behavior and Human Performance, 3, 12-35. Hartman, Hope. (2001). Social Cognitive Approach to Personality: Albert Bandura. http://condor.admin.ccny.cuny.edu. Herzberg, Frederick, Mausner, Bernard și Snyderman, Barbara B. [1959] (2008), The Motivation to Work. US: Transaction Publishers. Herzberg, Frederick. (1968) Work and the Nature of Man. Londra: Stamples Press. Hoffman, Oscar. (2004). Sociologia organizațiilor
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
132, 134, 157, 163 Adsit, 110 Alderfer, 28, 48, 49, 50, 51, 125, 126, 163 Ambrose, 11, 18, 81, 86, 87, 107, 118, 157 Andersson-Stråberg, 111, 157 Arminem, 145, 157 Atkinson, 55 Bahnisch, 31, 157 Ball, 111 Balloun, 47, 159 Bandura, 24, 27, 94, 96, 97, 98, 99, 100, 102, 139, 157, 158, 159 Barbuto, 28, 157 Barclay, 110 Barnes, 109 Barrett, 108 Bartol, 69 Bartunek, 108 Bauman, 15, 157 Beauvais, 20, 115, 117, 161 Beck, 12, 17, 18, 21, 38
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
încrezător în abilitățile sale pe parcursul competiției trebuie mai întâi să experimenteze succesul la antrenamente. Dezvoltarea încrederii în sine este legată de persistența individului în sarcină și de disponibilitatea lui de a depune eforturi consistente pentru a se perfecționa. După cum explică Bandura, autoeficacitatea sau încrederea în sine într-o situație specifică este o percepție a sportivului despre abilitatea sa de a experimenta succesul, care se poate modifica în timp. De fapt, gândurile influențează emoțiile, care la rândul lor influențează comportamentul sau performanța
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
trebuie să găsească permanent modalități prin care începătorii să experimenteze succesul, pentru că altfel ei s-ar putea să creadă că nu vor obține rezultate în sportul respectiv și vor manifesta tendința de a-l abandona. I.8.7. Teoria autoeficacității Bandura definește autoeficacitatea ca fiind convingerea sau încrederea individului în capacitățile sale de a organiza și executa acțiunile necesare pentru a produce rezultatele dorite. Pentru dezvoltarea autoeficacității, individul trebuie să creadă că este în control și că acțiunile pe care le
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
Editura Teora. Ayllon, T. (1963). Intensive treatment of psychotic behavior by stimulus satiation and food reinforcement. Behaviour Research and Therapy, 1, 53-61. Ayllon, T., și Azrin, N.H. (1968). The token economy: A motivational system for therapy and rehabilitation. New York: Appleton-Century-Crofts. Bandura, A. (1974). The process and practice of participant modeling treatment. În J. H. Cullen [Ed.], Experimental behaviour: A basis for the study of mental disturbance. Dublin: Irish University Press. Bandura, A. (1977). Social learning theory. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall. Baum
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
economy: A motivational system for therapy and rehabilitation. New York: Appleton-Century-Crofts. Bandura, A. (1974). The process and practice of participant modeling treatment. În J. H. Cullen [Ed.], Experimental behaviour: A basis for the study of mental disturbance. Dublin: Irish University Press. Bandura, A. (1977). Social learning theory. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall. Baum, A., Gatchel, R.J., și Krantz, D.S. (1997). An Introduction to Health Psychology. Third edition. New York: McGraw-Hill. Baum, W.M. (1994). Understanding behaviorism: Science, behavior, and culture. New York: Harper Collins. Bechterev
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
dintre terapeut și pacient, în care primul apelează la diverse tehnici pentru a-și ajuta pacientul să se implice și să rezolve cu succes diferite sarcini, dobândind sentimentul eficienței și al competenței. Dintre studiile empirice asupra eficienței acestui tratament enumerăm: Bandura, A., Blanchard, E.B., Ritter, B. (1969), „Relative efficacy of desensitization and modeling approaches for inducing behavioral, affective, and attitudinal changes”, Journal of Personality and Social Psychology, 13, 173-199. Bandura, A., Jeffrey, R.W., Wright, C.L. (1974), „Efficacy of participant modeling
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
și al competenței. Dintre studiile empirice asupra eficienței acestui tratament enumerăm: Bandura, A., Blanchard, E.B., Ritter, B. (1969), „Relative efficacy of desensitization and modeling approaches for inducing behavioral, affective, and attitudinal changes”, Journal of Personality and Social Psychology, 13, 173-199. Bandura, A., Jeffrey, R.W., Wright, C.L. (1974), „Efficacy of participant modeling as a function of response induction aids”, Journal of Abnormal Psychology, 83, 56-64. Ost, L., Salkovskis, P.M., Hellstrom, K. (1991), „One-session therapist-directed exposure vs. self-exposure in the treatment of
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]