1,331 matches
-
ca de comun acord și fără a se dezuni cunoașterea producea binele, care producea frumosul, în vreme ce sacrul umplea orice lucru de lumină -, iată acum în fața noastră ce nu s-a mai văzut vreodată: explozia științifică și distrugerea omului. Iată noua barbarie, pe care nu este sigur că o vom putea depăși de data asta. CAPITOLUL I CULTURĂ ȘI BARBARIE Barbaria nu este un început, ci este întotdeauna secundară unei stări a culturii care o precede în mod necesar, și poate apărea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
orice lucru de lumină -, iată acum în fața noastră ce nu s-a mai văzut vreodată: explozia științifică și distrugerea omului. Iată noua barbarie, pe care nu este sigur că o vom putea depăși de data asta. CAPITOLUL I CULTURĂ ȘI BARBARIE Barbaria nu este un început, ci este întotdeauna secundară unei stări a culturii care o precede în mod necesar, și poate apărea ca o sărăcire și o degenerescență numai în raport cu aceasta. Barbaria, spune Joseph de Maistre, este o ruină, nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lucru de lumină -, iată acum în fața noastră ce nu s-a mai văzut vreodată: explozia științifică și distrugerea omului. Iată noua barbarie, pe care nu este sigur că o vom putea depăși de data asta. CAPITOLUL I CULTURĂ ȘI BARBARIE Barbaria nu este un început, ci este întotdeauna secundară unei stări a culturii care o precede în mod necesar, și poate apărea ca o sărăcire și o degenerescență numai în raport cu aceasta. Barbaria, spune Joseph de Maistre, este o ruină, nu un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
depăși de data asta. CAPITOLUL I CULTURĂ ȘI BARBARIE Barbaria nu este un început, ci este întotdeauna secundară unei stări a culturii care o precede în mod necesar, și poate apărea ca o sărăcire și o degenerescență numai în raport cu aceasta. Barbaria, spune Joseph de Maistre, este o ruină, nu un rudiment. Cultura este așadar întotdeauna preeminentă. Până și formele cele mai fruste de activitate și organizare socială, cele pe care le putem atribui de pildă hoardelor primitive, sunt deja moduri de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
seamă de cunoaștere când ne referim la știință, este important să precizăm despre ce fel de cunoaștere este vorba în cele două cazuri și în ce fel acestea se deosebesc, dacă nu vrem ca discuția privitoare la cultură și la barbarie, care se află într-un raport esențial, pozitiv ori negativ, cu cunoașterea în general, să devină confuză. Cunoașterea științifică este obiectivă prin principiul său. Însă prin asta înțelegem și confundăm de obicei două lucruri. "Obiectiv" înseamnă întâi de toate că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
deoarece se supune ca și aceasta telosului evidenței, adică aceluiași efort de a aduce într-o lumină deplină în fața privirii ceea ce în această lumină va fi zărit în mod clar și, astfel, indubitabil. Problema culturii ca și aceea corelativă a barbariei nu devine inteligibilă din punct de vedere filozofic decât dacă este raportată în mod deliberat la o dimensiune a ființei în care nu mai intervin nici cunoașterea conștiinței, nici cea a științei, care este o formă elaborată a sa, dacă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau în toate domeniile deodată și, la capătul acestui proces, nimicirea sa. Or o atare imagine nu este nici ideală, nici abstractă, este cea a lumii în care trăim, o lume în care tocmai a apărut un nou tip de barbarie, mai grav decât toate cele care l-au precedat și din cauza căruia omul riscă într-adevăr astăzi să moară. Numesc praxis cunoașterea vieții ca acea cunoaștere în care viața constituie deopotrivă puterea care cunoaște și ceea ce este cunoscut de ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fapt empiric în legătură cu care ar trebui să ne limităm la a-i constata existența. Arta, etica, religia se înrădăcinează mai curând în esența vieții, rațiunea apariției lor devenindu-i inteligibilă celui care știe să citească în această esență. La fel, barbaria, adică regresul modurilor de împlinire a vieții, punctul terminus al creșterii, nu este un eveniment incomprehensibil și funest care vine să lovească din exterior o cultură aflată la apogeul înfloririi sale. Felul în care ea contaminează succesiv fiecare domeniu al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea înțeleasă pornind de la un proces care afectează esența ființei înțelese ca fiind principiul din care decurge orice cultură, precum și modalitățile sale concrete de realizare, mai cu seamă cele mai înalte: este o boală a vieții înseși. Întrebările referitoare la barbarie ca proveniență historială cu punctul de plecare în cultură, precum și această cultură însăși percepută ca presupoziția oricărei dezvoltări se organizează după cum urmează: 1. Cum să înțelegem posibilitatea însăși a culturii, adică, în cele din urmă, esența vieții? Ce trebuie să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
concrete determinate, care sunt arta, etica, religia? 3. Dacă viața produce în mod necesar cultura, în ce fel mișcarea sa de auto-transformare, finalizată ca auto-sporire a sa, este, dimpotrivă, susceptibilă să se inverseze în procese de degenerescență și sărăcire? Nu barbaria în sine este stranie, atâta vreme cât ne mărginim la a o constata. Stranie este însăși posibilitatea sa, proveniența sa pornind de la o esență care este construită interior ca sporire de sine și care implică, tocmai, cultura. Trebuie să confundăm viața fenomenologică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pentru ca declinul și apoi prăbușirea acestora să apară la fel de "firești": civilizațiile sunt pieritoare, ca și indivizii, asta-i tot. Ca și indivizii biologici! Căci în ceea ce îi privește pe indivizii de care poate fi vorba în sfera culturii sau a barbariei, aceștia nu au absolut nimic de-a face cu ansamblurile de molecule a căror dezagregare o putem observa la capătul unui proces obiectiv. Deoarece aceștia sunt moduri ale vieții absolute și poartă în ei esența acesteia, esența auto-sporirii, gândul dispariției
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
poate lipsi de cele care au fost enunțate până acum: înțelegerea decadenței proprii epocii noastre presupune a ști cum este posibil declinul Vieții în general. Însă ea este mai precisă. Este vorba de a pune în evidență caracterul specific al barbariei care urmează, în umbra căreia ne împleticim deja ca niște orbi. Afirmația potrivit căreia haosul timpurilor moderne este o consecință a hiperdezvoltării cunoașterii științifice și a tehnicilor pe care le-a generat aceasta, și în același timp a respingerii de către
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe prea generală și excesivă deopotrivă. Este așadar important să o demonstrăm folosindu-ne de exemple precise. Vom vorbi mai întâi despre artă, și nu întâmplător, căci de ea ne vom servi pentru a revela ceea ce vom numi provizoriu aici barbaria științei. CAPITOLUL II ȘTIINȚA JUDECATĂ DUPĂ CRITERIUL ARTEI Știința nu are ca atare nici un raport cu cultura, și aceasta deoarece ea se dezvoltă în afara acelei sfere care este cea a culturii. Această stare de fapt, pe care ne-am străduit
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ale acestei lumi-a-vieții. Se întâmplă doar ca aceste determinări sensibile să nu se determine și nu se mai dispună în funcție de legile interne ale sensibilității: o lume prin esența sa estetică va înceta să se supună unor prescripții estetice, aceasta este barbaria științei. Și iată câteva exemple. În Grecia, la Eleusis, subzistă rămășițele uneia dintre fortărețele care, în secolul al VI-lea, apăra Atica. Este vorba despre un zid extraordinar alcătuit din blocuri enorme de piatră scăldat de soare, pe deasupra căruia trece
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pune problema transportării curentului electric dintr-o parte în alta și de calcularea celor mai adecvate condiții ale acestei operațiuni, soluția adoptată de inginerii greci este probabil cea bună. Dacă ea ni se înfățișează ca unul dintre nenumăratele exemple ale barbariei care ne devastează lumea, aceasta se întâmplă deoarece în aceste calcule, și pentru ca ele să fie posibile, s-a făcut abstracție de sensibilitate. Și astfel înțelegem ceva mai bine ce este aceasta, ce înseamnă neluarea sa în considerație de către știință
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
s-ar putea spune, care face exact contrariul: care doboară și suprimă orbește ceea ce generații răbdătoare de admiratori, de meșteșugari și de artiști au făcut pentru a-i da capodoperei desăvârșirea frumuseții și semnificației sale. Iată o formă nouă de barbarie, care nu mai are la bază ignoranța și sărăcia, jaful și dorința de a poseda obiectul prețios, ci știința, organismele și autoritatea acesteia. Se va obiecta că știința nu stabilește nici o finalitate acțiunii noastre și că, oricare ar fi demersul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a construi rachete capabile să se auto-ghideze, să se autosupravegheze înainte de a decide ele însele asupra momentului distrugerii lor și a noastre. Tehnica este alchimie; ea este auto-înfăptuirea naturii pe locul și în locul auto-înfăptuirii vieții care suntem noi. Ea este barbarie, noua barbarie a vremurilor noastre, pe locul și în locul culturii. În măsura în care ea scoate din joc viața, regulile și cerințele sale, ea nu este doar barbaria în forma sa extremă și cea mai inumană pe care i-a fost dat omului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rachete capabile să se auto-ghideze, să se autosupravegheze înainte de a decide ele însele asupra momentului distrugerii lor și a noastre. Tehnica este alchimie; ea este auto-înfăptuirea naturii pe locul și în locul auto-înfăptuirii vieții care suntem noi. Ea este barbarie, noua barbarie a vremurilor noastre, pe locul și în locul culturii. În măsura în care ea scoate din joc viața, regulile și cerințele sale, ea nu este doar barbaria în forma sa extremă și cea mai inumană pe care i-a fost dat omului s-o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea este auto-înfăptuirea naturii pe locul și în locul auto-înfăptuirii vieții care suntem noi. Ea este barbarie, noua barbarie a vremurilor noastre, pe locul și în locul culturii. În măsura în care ea scoate din joc viața, regulile și cerințele sale, ea nu este doar barbaria în forma sa extremă și cea mai inumană pe care i-a fost dat omului s-o cunoască, ea este nebunie. Abia treptat începem să înțelegem ce anume implică în lumea noastră, adică în viața oamenilor, scoaterea din joc a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
noi. Cu toate acestea, proiectul galilean este cel al culturii moderne în ansamblul său în calitate de cultură științifică ceea ce face din ea, la drept vorbind, nu o cultură, dacă aceasta din urmă este întotdeauna cultura vieții, ci tocmai negarea sa: noua barbarie, a cărei cunoaștere specifică și triumfătoare se plătește cu prețul cel mai ridicat, suprimarea de către om a propriei sale ființe. Or "cultura" modernă nu aspiră doar la a reduce orice formă de cunoaștere la cea a științei și, astfel, a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
orice mod posibil de cunoaștere. Însă știința nu este singura negare practică a vieții. În semnificația sa patetică, în calitate de dare deoparte de către savant a propriei sale vieți, ea oferă prototipul unui comportament care împinge "cultura" modernă în totalitatea sa în barbarie, jucând astfel rolul unui fir conducător pentru inteligența sa și în această calitate trebuie ea luată în considerare în cercetarea noastră. Aceasta trebuie așadar să aibă în vedere de acum înainte o dublă tematică ce vizează, în primul rând, elucidarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astfel rolul unui fir conducător pentru inteligența sa și în această calitate trebuie ea luată în considerare în cercetarea noastră. Aceasta trebuie așadar să aibă în vedere de acum înainte o dublă tematică ce vizează, în primul rând, elucidarea ideologiilor barbariei, iar în al doilea rând, pe aceea a practicilor sale. CAPITOLUL V IDEOLOGIILE BARBARIEI Sub acest titlu: "ideologiile barbariei" este nimerit așadar să înțelegem toate gândirile care se trăiesc și se încearcă drept cunoaștere a ființei "reale" și "adevărate" în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
luată în considerare în cercetarea noastră. Aceasta trebuie așadar să aibă în vedere de acum înainte o dublă tematică ce vizează, în primul rând, elucidarea ideologiilor barbariei, iar în al doilea rând, pe aceea a practicilor sale. CAPITOLUL V IDEOLOGIILE BARBARIEI Sub acest titlu: "ideologiile barbariei" este nimerit așadar să înțelegem toate gândirile care se trăiesc și se încearcă drept cunoaștere a ființei "reale" și "adevărate" în chiar acel moment în care, preocupându-se în mod exclusiv de ființa obiectivă, adică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
noastră. Aceasta trebuie așadar să aibă în vedere de acum înainte o dublă tematică ce vizează, în primul rând, elucidarea ideologiilor barbariei, iar în al doilea rând, pe aceea a practicilor sale. CAPITOLUL V IDEOLOGIILE BARBARIEI Sub acest titlu: "ideologiile barbariei" este nimerit așadar să înțelegem toate gândirile care se trăiesc și se încearcă drept cunoaștere a ființei "reale" și "adevărate" în chiar acel moment în care, preocupându-se în mod exclusiv de ființa obiectivă, adică de ceea ce poate și trebuie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vii și sporite ale acestuia aceste moduri de realizare regresează către forme elementare și fruste, mereu mai sărace, mai stereotipe și mai vulgare, atunci când nu se inversează în voirea monstruoasă a autonegării și autodistrugerii. A sosit clipa în care practicile barbariei nu mai pot fi trecute sub tăcere. CAPITOLUL VI PRACTICILE BARBARIEI Numesc practici ale barbariei toate modurile de viață în care această viață se înfăptuiește sub o formă grosolană, frustă, rudimentară incultă, în contrast cu formele elaborate care nu mai sunt numai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]