388 matches
-
un vârtej năucitor, a atâtor personaje, „înghesuirea” atâtor elemente: toate acestea au fost pictate, cu imagini cinetice și sintetice, prin utilizarea mecanismelor argheziene de producere și însuflețire a versului. Dar, odată developate aceste instantanee, ele trebuie să încremenească într-o barbiană „slavă stătătoare”, pentru ca magia să nu se mai spulbere niciodată. Bâlciul oniric, suspendat într-o imagine bogată, somptuoasă, fabuloasă, va fi astfel prelungit la infinit, eternizat. Poezia lui D. este în întregul ei o minunată halima. Dintre poeții de azi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
nu garantezi, sînt oamenii ceva negrăit de dulce, semenul tău canibal! Ora 5,30, în personalul Mărășești Miercurea Ciuc, la Urechești, variabilă în lumina de zi mărfarul cu ștersăturile șoselei prin el, schelărie de pod La Răsturnica, haltă în pantă, personaj barbian, liturghie de pe centura simțurilor feroviare, cele văzute, cele auzite rit de frîne, fîșîit de vînt, cele adulmecate rășina cale de munte, uscăciunea de buruiană linie de cîmp, gust îndepărtat, în contratimp la CFR instinctul distructiv care l-a izolat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de C. este cerebrală, livrescă, aparținând unui intelectual subtil, elevat. Lipsită însă de originalitate, ea se datorează mai ales „amintirilor” literare ale autorului și mai puțin propriei sale sensibilități. Tocmai de aceea, unii exegeți au evidențiat ermetismul său de tip barbian, iar alții, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut” (Emil Manu). Activitatea de critic și istoric literar, concretizată în volume de studii și articole precum Portrete și opinii literare (1972) și Recitind clasicii (1975), demonstrează o profundă cunoaștere nu doar a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286036_a_287365]
-
câteva procedee, precum lungile concatenări, mai ales nominale, ca și metaforismul luxuriant. Se apropie în egală măsură de ermetismul lui Ion Barbu, inclusiv de rețeaua conceptuală a acestuia (unul, nunta, somnul, temele erotice, cosmogonice etc.). Uneori chiar și ritmul sună barbian (Eugen Simion observa similitudinile cu „ritmurile muzicale, savante ale lui Ion Barbu”): „toate plutiră câte se-ntâmplară ș-or să se-ntâmple-n neclintit deșert/ Un Euclid deasupra țării Yemen / Cu fast de geometrii a tot exacte/ dar nouă, aerului/ lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
la zid în raportul dezbătut la Uniunea Scriitorilor, fapt care a trezit iritarea lui Eugen Jebeleanu, acesta arătându-se contrariat de atitudinea factorilor politici. În viziunea poetului, nu echipa lui Ștefan Bănulescu - una de excepție, care a șters amintirea direcției barbiene a revistei - trebuia criticată, ci vechiul angrenaj al autorului Gropii, care, între anii 1965-1968, ar fi instaurat un regim arbitrar în literatura română: "După părerea tuturor, este o tentativă de a se sugruma realizările și climatul într-adevăr sănătos - climat
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
creația lui T. Arghezi. Ulterior, viitorul poeziei e întrevăzut în reconcilierea dintre „ermetic” și „elegiac”. Tematica și imagistica argheziană sunt recognoscibile în poeme ca Stih, Har, Duh, Fast, Panteism monahal. Nu de puține ori se recurge însă și la tehnica barbiană a ermetizării. În mai mare măsură trimit la Joc secund, dar și la versurile lui Stéphane Mallarmé și Paul Valéry, Hamlet, Ofelia, Revizuiri, Intermezzo, Destin, Semne șa. Ultimele poezii din Game, precum și cele publicate ulterior indică orientarea spre un lirism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
discurs polifonic, intertextual, generat de un eu liric disimulat. În poeziile coagulate în ciclurile În Litere, În Melodramă, În Lucruri, În Sonete, U. animă mituri, resemnifică elemente vegetale, minerale și animale, improvizează, iar spiritul său ludic se înrudește cu cel barbian ori stănescian: „Undeva plânge o broască/ mă plânge pe mine/ Undeva moare un rilke/ mă moare pe mine/ Undeva soare în noapte/ mă sare pe mine” (Semnalul nopții fără dragoste). Mai apropiat de forma tradițională este U. în poezia apărută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
de suflul limbajului și tumultului arghezian, preluând, spre exemplu: dislocarea frastică: „redă-mă morții sânge cer / la întuneric fără grai ./ Cu sabia trufiei ieri / nevăzătorii îi strigai...” (6ărutul). Dar Poetul simte nevoia să reînvie și subtilități ale ermetismului de sorginte barbiană (Antonpanescă, Lamento pentru Biba Fâcii) sau implantând, exuberant, reflexe de postmodernitate: Slugă la Prisaca lui Tudor Arghezi (2004) sau Dorința durerii îndrăgostite (2006). între multiplele ipostazele ale poeticului, îmi permit să zăbovesc doar asupra imortalizării chipului feminin, vizualizat de poet
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
într-o vatră” (Ceea ce nu se uită, datată martie-august 1944). Prima etapă a poeziei lui J. se resimțise de influențe multiple, de la medievalismul gotic al lui Rilke (din care pe atunci traducea), transplantat în atmosfera și arhitectura brașoveană, la ermetismul barbian, de la sentimentalismul epocii la un umanism generos. Acutizat de experiența războiului, în anii ‘50 lirismul său cade sub „comanda” social-politicului și a modei epicului „de largă respirație”, J. compunând pe lângă poezii agitatorice „pentru pace și o viață mai bună”, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
a liricii lui B. Răsfrângeri (1966) confirmă un poet care cu fiecare volum își va arăta o nouă fațetă a talentului, într-o îndelungată căutare de sine. Se impune acum, ca figură-cheie a imaginarului, metafora oglinzii / oglindirii, prelungire a poeticii barbiene („Din ceas, dedus...”), filtrare a senzorialului până la a-i conferi puritatea ideii. Răsfrântă în aventura existențială a poetului (care e aventură a spiritului), lumea se esențializează și astfel se adeverește, oglinda eului poetic „dizolvă” în ea chipul fenomenal și-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
Robescu, Dan Rotaru ș.a. La scurt timp după moarte, în 1978, a apărut singurul său volum, Polemos, îngrijit de Gheorghe Istrate și cu un Cuvânt înainte al lui Eugen Simion. Cele două studii de istorie literară cuprinse aici - despre ermetismul barbian și despre momente polemice în literatura română - fac dovada unor calități mai puțin puse în valoare, și anume: suflul amplu, capacitatea de a construi, de a se mișca dezinvolt nu doar în spațiul restrâns al unei cronici, ci și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285589_a_286918]
-
ele alcătuiesc "imaginea senină" (s. n.) a unei distanțe transparente, forma luminoasă a diafanului. Diafanul nu arată ceva decât în transparența inaparentului; el oferă vederii ceea ce în esență nu se arată, făcând vizibil ceea ce este inaparent în ființare. În cazul poemelor barbiene: increatul ce iese din ascundere ca potență a creativității. Ieșire sub forma unei necurmate unduiri a cărei imagine e dubla reflectare a ascunderii și neascunderii, a mișcării spre ființă și a rămânerii în ființarea pură: "oglindă călătoare, cer mobil" (Râul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
retoric într-un plan fundamental, ontologic și gnoseologic. Poetica vizionară eminesciană - demonstrează P. - iradiază dincolo de limitele veacului său, prelungindu-și influența până la Ion Barbu. Schimbarea radicală în sfera relațiilor eu poetic - lume o va aduce în lirica românească abia „infrarealismul” barbian. După război, revoluția barbiană va fi desăvârșită de Nichita Stănescu - poet căruia, în finalul cărții, i se rezervă o micromonografie sui-generis. Dintr-un anumit punct de observație, despărțirea lui Nichita Stănescu de Eminescu ia forma abandonării metaforismului de fibră romantică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
fundamental, ontologic și gnoseologic. Poetica vizionară eminesciană - demonstrează P. - iradiază dincolo de limitele veacului său, prelungindu-și influența până la Ion Barbu. Schimbarea radicală în sfera relațiilor eu poetic - lume o va aduce în lirica românească abia „infrarealismul” barbian. După război, revoluția barbiană va fi desăvârșită de Nichita Stănescu - poet căruia, în finalul cărții, i se rezervă o micromonografie sui-generis. Dintr-un anumit punct de observație, despărțirea lui Nichita Stănescu de Eminescu ia forma abandonării metaforismului de fibră romantică. Privit din alt unghi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
Rădulescu-Motru. Considerațiile critice sunt, și aici, timide, convenționale, lipsite de relief. Ca autor liric, P. publică doar placheta Poeme alese (1934), cuprinzând versuri dedicate naturii, într-o transpunere colorată și voluntară, o prelungire, în fapt, a arghezianismului, cu minime influențe barbiene la nivelul sintaxei. Imagistica, violentă, mizează pe contrastul dintre presimțirea intensă a morții și revenirea primăverii sau dintre imprecație și rugăciune. Profesiunile de credință sunt tot argheziene, însă lipsite de grație și păcătuind prin gesticulație excesivă. SCRIERI: Viața tragică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
domenii diverse, în ciuda formației sale juridice, va debuta în presă, în 1924, cu o cronică cinematografică în prima revistă românească de specialitate, „Filmul”. Ca poet, debutează în 1930, cu volumul Nod ars, caracterizat de G. Călinescu ca fiind „de influență barbiană”. Versul scurt, ritmul sacadat, melodicitatea ce duce spre incantație, jocul copilăresc sau descântecul, ca și numeroasele tente exotice îl recomandă într-adevăr ca pe un emul al lui Ion Barbu. Există însă la el și o aplecare spre miniatură (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului tradițional la Voiculescu sau Pillat, până la ceea ce am numit periheliul eminescianismului, reprezentat de Nicolae Labiș și mai ales de Nichita Stănescu, în mod paradoxal acesta fiind și momentul de apogeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
inserate patru poeme ale lui Dan Botta, din prima perioadă de creație. Prefațatorul, Nicolae Florescu, le caracterizează în termenii „setei de absolut”, în care structurile formei imită structurile universale. Poemele sunt expresioniste și mărturisesc un cult al geometriei formale aproape barbian, precum și o interogație a eului despre sine și lume - o lume artefact, obiect fictiv, transfigurat subiectiv. Numărul 1/1972 cuprinde poemul Gravură-n lemn de Tudor Arghezi, iar numărul 1/1974 oferă trei inedite de Lucian Blaga. În numărul 1
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
lume artefact, obiect fictiv, transfigurat subiectiv. Numărul 1/1972 cuprinde poemul Gravură-n lemn de Tudor Arghezi, iar numărul 1/1974 oferă trei inedite de Lucian Blaga. În numărul 1/1978 sunt introduse în circuitul lecturii variante inedite ale poemelor barbiene Înecatul, Lava și Din ceas dedus, numărul 2/1978 propune un grupaj de poezii ale Magdei Isanos, iar numărul 1/1991 oferă douăzeci și patru de inedite eminesciene. În numărul 1-4/1992 e recuperat un poem inedit de V. Voiculescu scris în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
traducerile în italiană și franceză din Nichita Stănescu, textele critice dedicate operei acestuia (în special cel semnat de G. Rotiroti); în numărul 2/1998, studiul despre Ion Barbu și poezia textualistă, semnat de Marin Mincu, în care se propune paradigma barbiană pentru poezia română actuală; în numărul 1/1999, o convorbire a lui Mihai Șora cu Marin Mincu despre Eugen Ionescu și un text al directorului P. despre Ionescu, insistând pe dimensiunea universală, dar și pe cea locală („spiritul creativ muntean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
anii ’56-’57, un tânăr student care avea, ca și alți zeci ai promoției sale biologice, un „caiet cu versuri”, care i s-a părut lui „Paul” (nu se știe de ce, aceste versuri - apărute postum - neprezentând, În afara unei vagi amprente barbiene și a unor rime rare, nimic special!Ă că ar conține germenele unui poet de geniu... Paul Georgescu l-a angajat la Gazeta literară În ’57 pe umilul post de corector, post pe care Nichita a funcționat până În 1970, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în Duh de basm. Autorul a subliniat în repetate rânduri că poemele și traducerile cuprinse aici datează din anii 1925-1929, iar la sfârșitul plachetei dă ordinea lor cronologică, sugerând astfel o evoluție, deci momente depășite. Unul dintre ele este influența barbiană, negată cu obstinație, evidentă însă în câteva expresii și în maxima concizie. O adevărată oroare față de retoric și decorativ face ca peisajele să ia aspectul unor stampe din Extremul Orient. La fel, în portretul iubitei sunt reținute numai detalii - ochii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
primul component pe că expletiv, așadar sunt variante de felul: nu numai că..., dar. Pretutindeni în primele volume ale tinerilor autori se vădesc nu numai influențe sporadice și reminiscențe, ci structuri estetice esențiale aparținând modernismului expresionist blagian și modernismului ermetic barbian (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc) Tulburările metabolismului nucleoproteinelor nu interesează numai eritropoieza, ci toate celulele (C. Borundel, Manual de medicină internă pentru cadrele medii) Vreau să fac un apel pe această cale, în calitatea mea de președinte al Clubului, nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
umidul, tina sau mâlul cleios, pe care le animă cu o fervoare colcăitoare. Nuntirea, fecundația și germinația, petrecute la limita dintre elementele neînsuflețite (noroiul etc.) și viață (larvară, dar orgiastică totodată), prilejuiesc imagini poetice alunecoase, uneori șocante, deseori tulburătoare. Modelul barbian nu l-a „sufocat” pe emul, Poemul Salamandrei având un sunet propriu: „Din soare curat / Și nedeocheat / De flori și jivine, / De-a nopții stihine./ O, zărilor, zări, / Aprinse chemări, / Rostiți să vină / Din vis și lumină/ Cel Mire-nsetat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
operă venele groase ale omului matur Eminescu, dar și vinișoarele albăstrii, abia perceptibile ale copilăriei. Nervurile accentuate de mai târziu își găsesc originea în ultimele și se cade ca în primul rând ele să fie reliefate, căci sfântă după expresia barbiană e doar nunta, începutul 139. Cum literatura e o aventură a ființei 140, nu strică deloc momentul unui exercițiu pe cât de folositor, pe atât de riscant: reliefarea iubirii găsite și regăsite în raiul copilăriei fermecate, dar și reliefarea a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]