764 matches
-
Entre la prière et la malédiction, Spicon, Târgu Jiu, 1999. BACOVIA, George, Plumb/Plomb, selecție de versuri interpretate în limba franceză de Veturia Drăgănescu-Vericeanu, Editura Junimea, Iași, 1982. BARBU, Ion, Joc secund, traducere de Yvonne Strat, Editura Eminescu, București, 1973. BARBU, Ion, Nadir latent/Nadir latent, volume bilingue, sélection, traduction et préface par Paul Miclău, Minerva, Bucarest, 1985. BAUDELAIRE, Charles, Florile râului, ediție alcătuită de Geo Dumitrescu, traducere de Tudor Arghezi, introducere de Vladimir Streinu, tabel cronologic de Mircea Braga, Bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
BARBU, Eugen (20.II.1924, București - 7.IX.1993, București), prozator, dramaturg, eseist, poet și publicist. Este fiul lui Nicolae Barbu, tâmplar la Atelierele CFR. B. a urmat studiile primare, secundare și liceale în capitală, luându-și bacalaureatul în 1943 la
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
BARBU, Ion (pseudonim al lui Dan Barbilian; 19.III.1895, Câmpulung - 11.VIII.1961, București), poet, eseist și traducător. A făcut carieră și ca matematician, cu numele de stare civilă. Este fiul Smarandei (n. Șoiculescu) și al lui Constantin I. Barbilian
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
puie alături CU tronul; își ia mantia de purpură și-l aruncă peste cadavru. ) Am aruncat puterea-mi deasupra lui și nime Să nu-ndrăznească-a pune un deget pe-acest om... E al călăului. Omu-acesta e al răzbunării mele. BARBU Lăpușneanu-i tot el. Aruncă peste spânzurătoare mantia lui domnească [LĂPUȘNEANU] Voi boieri, mergeți de-aicea și lăsați să rămân singur. (își ridică mantia de pe mort) O, tu ramură uscată dintr-un neam străvechi și drept, Te cunosc... Acesta fuse ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
COMEDIILE ÎN PROZĂ GOGU TATII Comedie în 3 acte 2254 [PERSOANELE] D[om]nul SUBPAPUC STRATOMIR "FRIGE LINTE" proprietar mare boier bătrân HERMENCE GOGU fie-sa fiu-său Dl. NAPOLEON PĂTĂRLĂGICĂ MARGHIOALA suprefect plasei Dezbrăcătorenii fată-n casă LEIZER ZOLZANGEZIND BARBU VULTUREANU stăpânul birtului la" Birlicul de aur" tânăr proprietar în târgul Dezbrăcătorenii PAVEL INTENTATIONEM BUCĂTAR, VEZETEU, RÎNDAȘ vătaf la Vultureanu ȘI SERVITORI la d. SUBPAPUC ACTU-NTÎI O grădină mare. în fund casă frumoasă cu balcon. SCENA I VULTUREANU Iată-ne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Castele în Spania”, „Era nouă”, 1946, 591; Ionel Teodoreanu, Masa umbrelor. Întoarcerea în timp, București, 1957, 38; Perpessicius, Opere, XI, 415-419; S. Albu, Eugen Herovanu, GL, 1957, 2; Ion Vitner, Literatura în publicațiile socialiste și muncitorești (1880-1900), București, 1966, 208-209; Barbu, Momente, 110; Maftei, Personalități, II, 130-131; A.P. Samson, Memoriile unui gazetar, București, 1979, 90-91; Massoff, Teatr. rom., VII, 500, 588, 600; Leon, Umbre, III, 197-200; Teodor Vârgolici, Scriitorii români și unitatea națională, București, 1988, 231; Horia Nestorescu-Bălcești, Ordinul masonic român
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
își scrie diata în favoarea fiilor vitregi, care au avut grijă de ea în exil („la toate nevoile mele și la toată boala mea până la moartea mea”) „mai bine de cându ar fi fost născuți din oasele mele”. 520. Vezi Daniel Barbu, Scrisoare pe nisip. Timpul și privirea în civilizația românească a secolului al XVIII-lea, Editura Antet, București, 1996, pp. 125-135; Cristina Dobre-Bogdan, Imago mortis în cultura românească veche (sec. XVII-XVIII), București, 2002; Nicolae Mihai, Memorie liturgică, memorie individuală în Oltenia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
București, 1968, 94-100; Piru, Panorama, 168-171; Nicolae Manolescu, „Steaua Venerii”, CNT, 1969, 39; Rusu, Utopica, 38-52; Constantinescu, Scrieri, V, 120-124; Piru, Varia, II, 441-443; Poantă, Modalități, 258-262; Cultura, știința și arta în județul Galați, Galați, 1973, 267-268; Tomuș, Istorie, 145-153; Barbu, O ist., 58-60; Negoițescu, Analize, 288-291; Vartic, Spectacol, 100-105; Manu, Eseu, 89-94; Simion, Scriitori, I (1978), 101-109; Popa, Dicț. lit. (1977), 573; Barbu Cioculescu, Constant Tonegaru între actualitate și legendă, RL, 1979, 8; Ruja, Valori, 23-27; George, Sfârșitul, III, 222-226
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
1991. Repere bibliografice: Virgil Mazilescu, Eterna reîntoarcere a poetului, RL, 1970, 47; Laurențiu Ulici, „Entropia”, CNT, 1970, 48; Nicolae Manolescu, „Entropia”, CNT, 1971, 7; Ion Pop, Poezie experimentală, RL, 1971, 11; Negoițescu, Lampa, 273-277; Popa, Modele, 73-76; Felea, Secțiuni, 281-283; Barbu, O ist., 415; Dana Dumitriu, Tot ce atingi e din cuvinte, RL, 1978, 46; Ioan Alexandru, „Epifania”, LCF, 1979, 14; Gheorghe Pituț, Daniel Turcea, LCF, 1979, 26; Grigurcu, Poeți, 287-290; Cristea, Faptul, 171-174; Lit. rom. cont., I, 757-758; Negoițescu, Alte
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
Carnet, 194-195; Constantin, Despre poeți, 190-191; Gheorghe Drăgan, Corabia argonauților, Iași, 1972, 165-166; Constantin Ciopraga, Un elegiac solar, CRC, 1973, 48; Mircea Iorgulescu, „Orfeu plângând-o pe Eurydice”, LCF, 1973, 50; Andriescu, Disocieri, 85-94; Cândroveanu, Alfabet, 242-245; Ciobanu, Critica, 89-94; Barbu, O ist., 175-181; Mincu, Poezie, 143-145; Piru, Poezia, II, 112-116; Zalis, Tensiuni, 261-264; Raicu, Critica, 324-326; Nicolae Manolescu, Doi poeți, RL, 1977, 3; Adrian Popescu, Lirismul între virtuozitate și sentiment, ST, 1977, 2; Eugen Simion, Poezia erotică, LCF, 1977, 23
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
din ea, încât moșneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogății! 8.Completează diagrama cu asemănări și deosebiri dintre cele două personaje principale ale poveștii, fata babei și fata moșneagului. 9. Realizați un desen care să conțină personajele din poveste. BARBU ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
suprarealistă, imaginile câștigă în noutate, pierzând însă din suplețe, din fluiditate: „Priviți și voi, surorilor, corpul meu slăbănog/ plin de lepra unor muzici de altădată” (Estuar). George Ivașcu descoperea în lirica lui P. „nuanțe ce amintesc pe Barbu, dar un Barbu emotiv, sau pe Ilarie Voronca, dar un Ilarie Voronca organizat”, plasându-l, ca și G. Călinescu, în descendență ermetică și balcanică. Poezia fantezistă, cu peisagiile ei livrești și oceanice, face bună vecinătate cu un Isarlâk legendar - chiar acest legendar, în
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
Scarlat Froda, Odobescu și teatrul, București, 1957; Tudor Vianu, Alexandru Odobescu, București, 1960; D. Păcurariu, A. I. Odobescu, București, 1966; Șerban, Exegeze, 56-112; Ist. lit., II, 705-739; Ivașcu, Ist. lit., I, 504-511; Săndulescu, Lit. epistolară, 103-112; Gafița, Fața lunii, 401-429; N. Barbu, Noi și clasicii, București, 1975, 78-87; Nicolae Manolescu, Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, București, 1976; Al. Odobescu interpretat de..., îngr. și pref. Rodica Pandele, București, 1976; Cristea, Arcadia, 5-14; Dicț. lit. 1900, 637-643; Șerban, Ispita, 44-50; Piru, Ist. lit.
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Vladimir 121 Balaban Octavian 29, 33 Balanișcu Chirică 38, 103-104, 125, 168, 181, 223 Balanovici Vasile 73 Balasiu Petru 29 Balaș Ioan 29 Balla Andrei 80, 210 Balla Corneliu 31 Bar 29 Barbă Constantin N. 51, 94, 96, 148, 152 Barbu 159 Barbu Constantin 69 Bardac Nicolae 29, 32 Baronian, Zareh (arhimandrit dr.) 16 Bartea Constantin 73 Bașotă Grigore 121 Batariuc Aurel 25, 201-202 Batovici 23 Bădescu Ilie 229 Bădescu Nicolae 143 Bălăceanu 123 Bălănescu 52 Băncilă Ioan 29 Bănescu Ioan
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
BARBU, Petre (20.VII.1962, Galați), prozator și dramaturg. Provine dintr-o familie de muncitori. După studiile liceale la Galați, a absolvit tot aici, în 1988, Facultatea de Mecanică a Universității Tehnice, lucrând apoi ca inginer la „Electroargeș” din Curtea de Argeș. Debutează
BARBU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]
-
BARBU, Nicolae (15.XII.1921, Iași - 22.V.1985, Iași), critic și istoric teatral, gazetar. Elev la Liceul Național din orașul natal, B. se înscrie, după terminarea școlii, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene, luându-și licența în
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
BARBU, Marian (29.IX.1939, Milești, j. Dolj), critic literar și prozator. Este fiul Elenei și al lui Constantin Barbu, țărani. A absolvit Liceul „Frații Buzești” din Craiova și Facultatea de Limba și Literatura Română (1959-1964) a Universității din București. Funcționează
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
BARBU, Nicolae Ion (8.X.1908, Urși-Cârstănești, j. Vâlcea - 23.VIII.1993, București), clasicist. Sfârșește studiile liceale la Râmnicu Vâlcea în 1928, după care își ia licență în 1931 în filologie latină, iar doctoratul la Strasbourg, în 1933. În 1934 începe
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
Piru, Panorama, 109-112; Felea, Poezie, 27-30; Grigurcu, Teritoriu, 108-112; Cioculescu, Aspecte, 214-220; Călinescu, Literatura, 148-155; Tudor, Pretexte, 219-232; Crohmălniceanu, Literatura, II, 578-582; Ciobanu, Critica, 35-46; Iorgulescu, Rondul, 23-32; Cristea, Un an, 29-36; Petroveanu, Traiectorii, 105-119; Felea, Secțiuni, 35-40, 91-96, 412-414; Barbu, O ist., 226-230; Piru, Poezia, I, 192-204; Zalis, Tensiuni, 94-101; Cristea, Domeniul, 88-95; Laurențiu, Eseuri, 44-48; Alexiu, Ideografii, 93-97; Felea, Aspecte, I, 235-238, III, 15-18; Grigurcu, Poeți, 291-298; Lit. rom. cont., I, 163-169; Sângeorzan, Conversații, 28-35; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 377-381
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
fiul lui Nicolae B. Cantacuzino, secretar în cadrul Ministerului de Externe și autorul unor atractive memorii, Amintirile unui diplomat român, scrise în franceză și prefațate de N. Iorga. Relațiile sale de rudenie, mai mult sau mai puțin apropiată, sunt impresionante: domnitorii Barbu Dimitrie Știrbei și Alexandru I. Cuza, scriitoarele Anna de Noailles și Martha Bibescu, pictorul Th. Pallady. Până în 1909, C. trăiește la Viena. Își face studiile liceale în Elveția, la Montreux și Lausanne, luându-și diploma de bacalaureat în 1916, în
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
ALTARUL ZEILOR STOHASTICI de Adrian Rogoz "Om uitător, ireversibil..." ION BARBU " Descoperim după ani de luptă că nu noi conducem o călătorie, ci că ea ne conduce pe noi". JOHN STEINBECK Totul a pornit dintro uitare. Pasămite Homer nu știuse că apele placide ale Lethei își au încă în lumea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
antiteză: pentru primul remarcă accentuată lui Cupiditate, în timp ce următorului i se atribuie eliberarea robilor țigani, libertatea presei ce a militat activ pentru unire, însuși domnitorul Ghica fiind un înfocat unionist. Și tot din documentele vremii apare figura luminoasă a genialului Barbu Lăutaru, evocat stăruitor în întâlnirea memorabilă din 1846 cu marele muzician Franz Liszt care supra impresionat de exactitatea reproducerii după auz a unei creații a marelui artist, în final îl sărută și întinzându-i paharul îi zice: ,,Bea, Barbule lăutar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
genialului Barbu Lăutaru, evocat stăruitor în întâlnirea memorabilă din 1846 cu marele muzician Franz Liszt care supra impresionat de exactitatea reproducerii după auz a unei creații a marelui artist, în final îl sărută și întinzându-i paharul îi zice: ,,Bea, Barbule lăutar, stăpânul meu, bea, căci Dumnezeu te-a făcut artist și tu ești mai mare decât mine’’ - pag. 180. Autorul scrie și despre aducerea și așezarea moaștelor sfintei Parascheva la biserica Trei Ierarhi din Iași la 13 iunie 1641 de către
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Contemporanii au ținut-o minte multă vreme, iar urmașii ei au început să se numească ai Stanei, adică Marin al Stanei, Neaga Stanei, iar într-un timp în care au tot trăit Stani și Stane ale Stanei a apărut un Barbu Stănescu, și el devotat și de cuvânt, urmându-l pe Toma Cantacuzino nu doar la Stănilești, ci până în Rusia și s-ar fi dus și mai departe dacă stăpânul său i-ar fi cerut-o. Și urmașii lui Stănescu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cuviință (aidos), virtuți fără de care cetatea oamenilor nu ar fi putut fi niciodată organizată”.<footnote id=”34”> <PLATON, Protagoras, 320 d-323 a, în Opere, vol I, traducere de Șerban Mironescu, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1975, pp. 435-437, apud. BARBU,Daniel, Op. cit, p. 210. /footnote> Prin urmare, în urma acestui mit, Protagoras conchide următorul aspect carcteristic definiției politicului, și anume: “Cănd e vorba să delibereze despre organizarea cetății, se ridică și își dă cu părerea atăt dulgherul, căt și fierarul
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]