371 matches
-
pat, fără să mai audă țipetele de duerere ale nevestei. Văitându-se amarnic, Crăciuneasa se duse la Maica Domnului, cu mâinile schilodite: - Uite cum m-a ciunțit bărbatul! Maria îi grăi: - Unde ți-s mânile? - Pe prag, afară. Tăiate cu barda... - Adă-le încoace! Făcu Maica Domnului, din patul ei de paie. Crăciuneasa fugi și aduse mâinile cu dinții. - Pune-le în scăldătoarea băiatului! a zis sfânta. Și femeia a lăsat mâinile în apă. Iosif a dus repde copaia până la lehuză
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
în oglindă, constată că a albit deodată, la cap și la barbă, precum omătul din ogradă. Chiar acum intră în casă Crăciuneasa. - Uite, femeie, am albit. Visez? Am innebunit? Unde ți-s mâinile tăiate? Eu ți le-am tăiat, cu barda. Cine ți le-a pus la loc? Îi pipăie femeii mâinile și nu-i vine să-și creadă ochilor. - Maria, Maica Domnului, mi le-a lipit la loc, bărbate. L-a născut pe Mântuitor, care o să spele păcatele oamenilor. Domnul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
personaje, nostalgia. Imaginea lasă loc scriiturii. Eliade revine la povestirea filmica în momentul trecerii lui Antim în timpul fantastic. El se lasă "dus că un copil" până în dreptul oglinzii, care are o strălucire misterioasă. În fața ei, ca orice suflet din starea bardo în fața luminii clare, el simte teamă, dar și fericire în același timp. Însă Antim are privilegiul de a fi călăuzit. "[P.P. Antim] Dar față continuă să-l tragă după ea. Unde vrei să mergem? exclama foarte bine dispus. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
un meci intens, spectaculos, poate cel mai reușit din punct de vedere tehnic și tactic din întreg Mondialul. Din cauza mujicului din gubernia FIFA, vom ține minte confruntarea de la Nürnberg ca pe un măcel la finele căruia Valentin Ivanovici privește, cu barda însîngerată în mînă, trupurile sfîrtecate ale celor două echipe. în 2002, în Asia, Mondialul a fost făcut praf de arbitrii bananieri, ajunși la marea competiție pe cărarea globalizării. Acum, greșesc impardonabil Poll, Ivanov, Bussacca, adică oameni proveniți din țări cu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
lume scrîșnită, eroii pozitivi sînt greu de găsit, iar articolele despre ei apar rarisim. E mai greu să tragi un perdaf decît să lauzi. Dar cînd ai scris de bine, simți că ești uneori și om, nu doar călău, cu barda ascuțită deasupra grumazului victimei. În căutarea unui om normal Un fotbal întreg parcurge drama morții lui Cristi Neamțu. Lîngă drama morții respiră drama vieții lui Marius Șuleap. Într-un hotel din Cipru, un tînăr de 22 de ani e păzit
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
decisiv de alți 20 de ani petrecuți în Elveția. S-ar putea spune că Radu Nunweiller plătește acum fiindcă s-a încăpățînat să se adreseze cu „domnule“ unor băieți obișnuiți să li se zică „bă“. Că n-a dat cu barda cînd trebuia, că a crezut naiv că eleganța va fi suficientă în relația cu fotbaliștii și cu arbitrii. De fapt, s-a ales doar cu 7 puncte din 21 posibile. Apoi, l-a bătut acasă Timișoara, ceea ce pentru Arad e
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
din trunchiurile golite ale copacilor făceau buduroaie pentru familiile de albine, vase pentru bătut știuleții de porumb sau recipiente pentru păstrarea cerealelor. Din salcâm se ciopleau țăruși pentru porți. În toate gospodăriile existau scule pentru tăiat și prelucrat lemnul: toporul, barda, securea, ferăstrăul sau rindeaua. Pentru obținerea scândurilor, buștenii se tăiau cu ajutorul unei instalații primitive, numită trașcă. Lemnul fasonat, cel puțin pe una din părți, se așeza pe o platformă situată la înălțimea de circa doi metri și, cu ajutorul unui ferăstrău
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Fundațiile Regale Carol I, București, 1934-1947 SDH - Mircea Eliade, Secretul doctorului Honigberger, Socec & co., București, 1940, 190 p. (nuvela se află la pp. 9-107) = PF II, 1992, pp. 5-52 Stein, Gesar - Rolf A. Stein, Recherches sur l’épopée et le barde au Tibet, Imprimerie nationale, Paris, 1959 Y I - Mircea Eliade, Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris - Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1936, 364 p. (tipărită de Monitorul Oficial, Imprimeriile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
esență moale (salcie, tei, plop negru), dar și În: paltin, frasin, arin alb, prun, prun, cireș și păr. - fusăritul - fusarii, meșteri În confecționarea fuselor. Etapele de lucru sunt: scurtarea și despicarea lemnului În fâșii, uscarea lemnelor În uscătoare, cioplirea cu barda, strunjirea cu gruica la strungul cu sfoară. - lădăritul - lădarii, specializați În mobilier (mese, scaune, dulapuri, lăzi de zestre, lăcrițe și tronuri); - co(r)fari, care Împletesc co(r)fe sau coșuri din nuiele de alun, de răchită sau de salcie
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
personajul pe care îl "sacrifică": Era atunci simțirea să și-o piardă,/ Căzând unei dureri cumplite pradă./ Să credeți celui care-a fost să ardă:/ Așa dureri n-aveau să se mai vadă!/ Căzu bărbia-n piept cum cade-o bardă,/ Semeața frunte îndrăzni să capă.../ Și, năpădit de zbucium, glasu-ntrânsul,/ n-avea jelire și nici lacrimi plânsul...". "Chinurile dragostei" nu se opresc aici, ele capătă proporții universale. Spațiul unde trage spre a înnopta Orlando, deși din prezentul narativ, conține amintirea
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care găzduiește rubrici precum „Litere-Știință-Arte”, „Teatru-Revistă-Cinema”, „Lampa lui Aladin”, „Porunca literară, artistică și culturală”, „Mișcarea literară și artistică”, „Minte și inimă românească”, „Carnet literar și artistic”, „Cărți noi”. Ani întregi în pagina întâi apare câte un poem antisemit semnat Radu Bardă, pseudonim aparținând lui Vasile Militaru, ori câte o fabulă, de obicei cu același mesaj, a aceluiași, dar semnată de data aceasta cu numele real. Între poeții publicați de P.v. se numără Ion N. Iancovescu (Un glas din pustiu), alături de Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
în mijlocul casei era măsuța mică și rotundă, înaltă de 35-45 cm pe care se așezau: strachina cu borș, mămăliga, lingurile de lemn și ața de tăiat mămăliga. Scăunelele de lemn erau mai joase, cu 3 sau 4 picioare, cioplite din bardă și pe ele stăteau la masă membrii familiei. La unele case, mobilierul se completa cu blidarul pentru străchinile și oalele de lut, lingurile de lemn. în case se mai întâlnea culmea de ținut îmbrăcămintea care de fapt era o nuia
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
lut amestecat cu bălegar de cal. După uscare se dădea cu var. După uscarea pereților încărcați cu lut cu paie se trecea la acoperiș. Pe căpriorii puși pe capetele grinzilor se puneau la distanțe mici (20-30 cm) leaturi cioplite cu barda. Peste acestea se așeza stuful, mai întâi de la poale cu vârful în sus și apoi de pe vârf spre poale. Stuful era cusut cu sârmă. în unele cazuri se acoperea cu paie de secară care sunt mai lungi și care erau
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cel de sus, Domnul cerului Și-al pământului. Christos, domnul cel slăvit, Cum de mult s-a prorocit! Moș Crăciun nu numai că nu crezu, dar în furia lui a trântit-o pe baba Iova la pământ, a luat o bardă și i-a tăiat mâinile ei pângărite chiar pe pragul casei. Cu mâinile tăiate sărmana babă alergă țipând la ieslea dumnezeiescului prunc și s-a rugat s-o mântuiască. - Apropie-ți, moașă Iovo, brațele tale de scutecele preasfințite ale pruncului
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
întorcându-se din staul cu lumânarea. Sări ars din pat și porni să-și bată femeia. De frică, aceasta recunocu totul. Crăciun taie mâinile femeii, iar Maica Domnului i le lipește la loc. Legenda spune că bărbatul parcă turbase. Apucă barda de sub pat, o prinse pe Crăciuneasă de amândouă mâinile și, trăgând-o până la ușă, îi puse mâinile pe prag și i le tăie de la curmătură. Cu fața mânjită de sânge, căzu beat pe pat, fără să mai audă țipetele de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pat, fără să mai audă țipetele de duerere ale nevestei. Văitându-se amarnic, Crăciuneasa se duse la Maica Domnului, cu mâinile schilodite: - Uite cum m-a ciunțit bărbatul! Maria îi grăi: - Unde ți-s mânile? - Pe prag, afară. Tăiate cu barda... - Adă-le încoace! Făcu Maica Domnului, din patul ei de paie. Crăciuneasa fugi și aduse mâinile cu dinții. - Pune-le în scăldătoarea băiatului! a zis sfânta. Și femeia a lăsat mâinile în apă. Iosif a dus repde copaia până la lehuză
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
în oglindă, constată că a albit deodată, la cap și la barbă, precum omătul din ogradă. Chiar acum intră în casă Crăciuneasa. - Uite, femeie, am albit. Visez? Am innebunit? Unde ți-s mâinile tăiate? Eu ți le-am tăiat, cu barda. Cine ți le-a pus la loc? Îi pipăie femeii mâinile și nu-i vine să-și creadă ochilor. - Maria, Maica Domnului, mi le-a lipit la loc, bărbate. L-a născut pe Mântuitor, care o să spele păcatele oamenilor. Domnul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
apă luată de la un izvor din apropierea căii ferate. Totuși aici pe coama dealului locuiau câteva familii: despre Vodă Valer se spunea că era al Bâtcăniței. Mai locuia acolo Maria Petrii Cherii. Numele de familie era Runcan. Urmau apoi ai lui Bardă care erau nouă frați. Numele tatălui lor era Morar Petru. Mitru Anei din Deal, pare-mi se tot Morar, locuia tot acolo pe dunga dealului. S-a mutat apoi pe Părăul Gălăuțașului. Dealul următor, acela fiind de fapt Dealul Armanului
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
autopsia cadavrului. Dimineața spălam coridorul de la intrare în saloane. Auzind bușituri, am coborât treptele în curte, mimând că mă duc la cișmea. Prin ușa întredeschisă am văzut cum un milițian care făcea serviciul de felcer hăcuia trupul generalului cu o bardă și un topor. Ce ați constatat, de ce a murit? Parcă mai contează. Bine c-a murit! Eu am ordin să l tai! Dar, trezindu-se la realitate, s-a uitat spre mine speriat, văzând că cel ce îl întrebase era
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de cineva, ci fiindcă este român își spune singur păcatul. D-aci încolo e cum îl știți, român întreg, cu inima voioasă, ca românul, mlădios după împregiurări, ca românul, răbdător, iertător, ca românul, și arțăgaș, cît să dea și cu barda, ca românul când îi vine cuțitul la os. Cu bani, fără bani, îl poate citi cineva și cu plată și cu gratis. Ca să poată însă a se ținea, și-a ales un stăpîn căruia îi slujește de 19 ani. Acest
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
și se corectă - acum nu mai vorbea despre această țară decât la timpul trecut. Credeau, urmă el, că, după moarte, sufletele, așteptând să se reîncarneze, rătăcesc într-un soi de limb, asemănător cu Hades al lui Homer. Ei îl numeau bardo. Și nu e un loc foarte plăcut. Întâlnești tot felul de demoni acolo. — Deci e un loc de pedeapsă? — Da, dar un gen de pedeapsă automată. Învățații privesc aceste figuri ca pe niște viziuni subiective, ce depind de felul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
niște iluzii fericite dincolo de moarte. — Posibil, răspunse James, cu un aer rațional, de parcă discuta probabilitatea de a prinde sau nu un tren. Dar foarte puțini sunt oamenii care... să scape de... demonii care-i însoțesc. — Și fiecare om trece prin bardo? Nu știu. Se spune că în momentul morții ți se ivește o șansă. — O șansă? — De a te elibera. În momentul morții, ți se dăruiește, într-o străfulgerare, o viziune totală a întregii realități. Pentru cei mai mulți dintre noi va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai fi însemnând și asta? Ori poate că, îndurerat și slab ca umbra lui Achile, e captiv în cine știe ce purgatoriu, unde-și izbăvește niște păcate pe care eu nici nu mi le pot măcar imagina? Oare rătăcește acum prin vreun bardo întunecos, populat de monștri, unde întâlnește simulacrele unor oameni pe care i-a cunoscut cândva și unde e speriat de tot felul de demoni? Căci „orice fel de vis ar bântui acel somn al morții“, când ai izbutit să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tot felul de demoni? Căci „orice fel de vis ar bântui acel somn al morții“, când ai izbutit să te deznozi din nodul vieții muritoare, trebuie să-ți găsești un strop de odihnă. Și oare cum reușești să ieși din bardo? Nu-mi mai puteam aduce aminte ce-mi spusese James. De ce nu-i cerusem niciodată să-mi explice? Oare o să mă întâlnească și pe mine acolo, sub forma unei persistente orori, o abominabilă fantomă a mea, creația minții lui? Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
văd pe Clement pe stradă când eu mă aflu în autobuz, o văd pe scara rulantă care urc\ în timp ce eu sunt pe cea care coboară, o văd sărind într-un taxi și dispărând. Poate că așa o să fie și în bardo. Dumnezeule, dacă s-o afla acolo, ce trebuie să se mai distreze! Vorbind despre atașamente, Clement avea destule frământări în capul ei, încât să-i dureze zece mii de ani. Bineînțeles, nu cred o iotă din „blasfemiile“ pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]