1,019 matches
-
mai amănunțit și tot într-o vreme mai sculptural ca Teophile Gautier? Cine-i poate face o vină din aceasta? Poeziile sale sînt ca niște cizeluri de argint ale lui Benvenuto Cellini, care era giuvaergiu înainte de a deveni sculptor". Cu toate că bardul român reține din biografia unor Gautier și Leconte de Lisle și condiția lor de "genii neînțelese". În mod cert, "olimpianismul" posturii macedonskiene în raport cu contemporaneitatea filistină e tangent la "impasibilitatea" și "seninătatea majestuoasă" a poeților Parnasului. O prelungire a demoniei romantice
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
epocii actuale se străduiesc a-și conduce inspirația între notele de prospețime personală și generalitățile cvasiinevitabile, în așa fel încît cele din urmă să nu le eclipseze pe cele dintîi. Însă repertoriul deja stabilit al motivului în cauză e tiranic. Bard al satului, Mircea Bârsilă, de care ne propunem a ne ocupa în prezenta cronică, se simte dator, bunăoară, a relua imaginea "orașului blestemat", opus satului prin minciună și "monstruozitate". E un topos bătătorit încă de la începutul secolului XX și repetarea
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
a elementelor descriptive; ca atitudine, la pietatea revărsată peste cultul familiei și solidaritatea cu glia strămoșească". Ov.S. Crohmălniceanu îl situează pe Pillat în capul listei la capitolul dedicat "poeziei chtonice", proclamîndu-l sămănătorist, Cornel Ungureanu percepe și el o empatie a bardului cu doctrina sămănătoristă, iar Cristian Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această comuniune tainică cu Pămîntul-mamă, cu ființa telurică primordială, al cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își îngăduie a cîrti împotriva acestui "clișeu" ce pare a
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
în sus, pe picioare" (În stație). Depinde de cititor prin care din cei doi ochi propuși - ochiul candorii ori cel al cinismului - dorește să-și orienteze lectura. Oricît un maniheism eticist ne-ar îndemna să votăm ipostaza primordială, inocentă, a bardului, se cade a recunoaște că expresivitatea i se concentrează pe segmentul derivat, corupt. Astfel că nimic nu ne oprește a răsturna clișeul, socotindu-l pe Alexandru Mușina ca pe un cinic care, pentru a-și disimula fondul tarat, elaborează trăsături
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
mediatizarea sa de către regimul totalitar s-a petrecut în etapa "liberalizării" aproximative, cînd astfel de "erezii" erau admise și chiar încurajate, cu condiția unei subordonări de ordin politic (fie și tacite). Admise și încurajate nu chiar în beneficiul tuturor... Indiscutabil, bardul Necuvintelor rămîne o figură remarcabilă a literelor noastre, o schiță de geniu, impresionantă fie și pentru imensa reputație a cărei trenă exegetică încă nu dă mari semne de epuizare (cu toate că așteptatele clivaje negative s-au înmulțit). Și acum îngăduiți-mi
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Gheorghe Grigurcu Desigur, Ana Blanadiana e azi cea mai cunoscută poetă din România. Celebritatea sa literară e însoțită și augmentată de una de ordin cetățenesc, asociere de astădată benefică, menită a spăla rușinea bardului politizat, aflat la remorca propagandei totalitare, așa cum s-a întrupat în numeroase, din nefericire, cazuri, de la Mihai Beniuc la Adrian Păunescu. Întrebarea care se pune (și-o pune poeta însăși) e dacă această reputație de excepție ar putea fi sinonimă
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
de "blestemul" istoriei, poezia a dat impresia că e "săracă", insuficientă: "Vino, Doamne, să vezi poezia săracă/ Și poeții căzuți sub istoric blestem,/ Vino, gol și frumos, și, de ți-e frig, îmbracă/ Haina strîmtă-a acestui poem" (Apollo). Dacă unii barzi au înțeles a-și abandona lira într-o manieră compromițătoare, contrafăcîndu-i sunetul spre a face pe plac unor stăpîni pe cît de abuzivi pe atît de vremelnici, Ana Blandiana a rămas în rîndul poeților care au transpus pe corzile instrumentului
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
a rostit cuvinte de apreciere pentru poeziile sale, publicîndu-i-le, apoi, în Convorbiri literare din 1911. Ajuns în țară, îl frecventează, prin prietenul său Horia Furtună, pe Macedonski, de a cărei operă s-a înamorat, ajutîndu-l, în 1912, pe săracul mare bard să publice volumul Florile sacre și, în 1916, a contribuit total pentru publicarea plachetei lui Bacovia Plumb. Atmosfera poeziei franceze parnasiene și simboliste ca și cea simbolistă din Cenaclul lui Macedonski l-au înrîurit profund, determinînd hotărîtor fizionomia liricii sale
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
Are loc un soi de "transă" a comuniunii care sugerează un "centru invizibil" ce o justifică în adîncime. Fie dobîndind aspecte ușor reportericești, fie stimulînd dorința de comunicare caritabilă ("să trimiți scrisori/ cît mai multe scrisori tuturor"), această năzuință a bardului de-a se contopi moralmente cu masa amintește și de tonalitatea umanitaristă a lui Ilarie Voronca, accentuată în faza franceză a acestuia: "stînd la rînd la carne cunoști oamenii cartierului/ necazurile lor îți defilează prin fața privirilor/ te simți ancorat puternic
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
gustă ceea ce Rimbaud numea "voluptățile damnațiunii, cu specificarea că damnațiunea nu e, în poezie, o stare pură, o negație absolută, ci un amestec de satanism și idealitate, de neagră satisfacție și căință, de dureroasă provocare și de așteptare expiatoare. Credința bardului nostru e una crepusculară, încercată de îndoială, impregnată de anxietate. Revelația și nonrevelația își dispută întîietatea, însă nici una nu are puterea trebuitoare pentru a o suprima pe cealaltă. Stigmatizate de senzația autorului de-a fi zăvorît de viu, blocat de
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
a dat forța în lupta grea cu regimul. Dacă e să privim în urmă, în perioada dinaintea revoluției, și acolo se vede acceptarea în totală armonie a lui Cehov de către partidele literare diferite. Filozoful Lev Șestov saluta în Cehov pe bardul disperării, și, ceea ce e foarte generos din partea acestui demascator al falselor valori, nu-l suspecta de fățărnicie, de care îl bănuia, de pildă, pe Dolstoievski. La Cehov se uitau cu drag Merejkovski și Rozanov, și până și curentele extremiste ale
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
toate astea, nu înseamnă că-i fals, nici atunci cînd unele din trăsăturile enumerate nu sînt ale sale". Ceea ce nu e așadar un semn de inautenticitate a lui Bacovia, ci doar unul de inhibiție, de timorare, un cifru psihologic. Modalitatea bardului de-a defini condiția poetului, constată mai departe exegetul, e una apofatică, din care mai curînd ar reieși ce nu este poetul decît ce este: "Nu e Ťpoetť, deducem, insul care, din vanitate sau din complezență, își alterează natura, superficial
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
O altă rectificare a imaginii în circulație a lui Bacovia pe care o operează Constantin Călin este cea avînd ca obiect un ins lipsit de personalitate, de conștiință de sine, macerat de un complex de inferioritate irezolvabil. Nu cumva inadaptabilitatea bardului avea un motiv opus? O mare prezumție? Ipoteza e îngăduită: "Sub aparența de modestie maladivă, Bacovia a avut mereu despre sine convingerea că reprezintă o excepție (ŤEu am fost un fenomen din naștere... superior oamenilor și simpluť), un om faimos
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
la decorativul encomiastic creștin, iar Păunescu de la beția de cuvinte a poemului senzaționist la șablonul versificațiilor de partid ori al alegoriilor găunoase". Deși nu e nominalizat, îl recunoaștem ușor pe Nichita Stănescu, în rîndurile prin care i se reproșează unui bard "morga îngroșării articulațiilor cu beton metafizic, care chipurile ar asigura perenitatea piramidei". După cum, într-un sens mai larg, putem vorbi despre înlocuirea unui exces printr-altul. Despărțirea de caducitatea proletcultistă, fals impunătoare în solemnitatea sa de butaforie de foarte proastă
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
apreciez foarte mult ca poet, nu-l consider, de pildă, un scriitor fundamental pe Bacovia". Vedem aici o prelungire a subestimării lui Bacovia, din epoca interbelică, pe care o împărtășea încă, în anii lui de bătrînețe, Mircea Eliade, mirat că bardul Plumbului a urcat între timp la cota celor mai mari valori lirice. Mai susține Ovidiu Cotruș, credem că fără dreptate: "Bacovia este expresia unei subiectivități exacerbate, care e fără posteritate: a fi bacovian înseamnă a te nega pe tine însuți
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
se opune capacitatea de rezistență a limbajului metaforic: „Cel căruia i s-a pronunțat sentința/ simte că a dobîndit un drept imperial:/ dreptul de a vorbi; prudența e inutilă/ ca tăcerea vînatului căzut în capcană” (Dobîndirea unui drept). În consecință, bardul își măsoară performanțele distanțării de sine (“Mă gîndesc la mine ca la un străin,/ un om așezat pe colină,/ un om care privește în depărtare” - În înserare), grație figurii sale secunde care e discursul, într-un autoportret flatant: vegetînd „într-
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
str. Hector nr. 2), costă doar 20 000 de lei. S. P. Petrecerea cu taraf l Recital Tudor Gheorghe Dacă fiecare întâlnire cu marele artist Tudor Gheorghe este un autentic eveniment pentru publicul iubitor de muzică adevărată, de această dată bardul oltean propune o întâlnire cu totul excepțională, cu muzica lăutărească veche, dătătoare de poftă de viață: „Petrecerea cu taraf“, recital extraordinar plănuit a se petrece joi, 20 februarie, pe scena Teatrului Național Timișoara și vineri, 21 februarie, pe scena Teatrului
Agenda2003-7-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280692_a_282021]
-
mă rup în fîșii/ pe care le împart trecătorilor,/ le arunc de la balcon, le lipesc pe garduri” (Cineva îmi face rău cu mîna mea). De remarcat împrejurarea că erupția expresionistă a răului nu devine informă, cum se întîmplă adesea la barzii actuali, îngăduind veghea lucidității care se învederează în cristale cvasiaforistice: „nu încerca să mă convingi că drumul/ cel mai scurt între două puncte/ este labirintul” (Eșecul labirintului). Ca și: „aici dragostea se dezbracă de minciună/ precum toamna se dezbracă de
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
numai cu mîncărimea asta de limbă” (Miaduc aminte dar). E drept, pe alocuri pot fi surprinse frăgezimi, delicatețuri cum petale de floare prinse-n vîrtejul unui torent. Dar ele au doar rostul de a sublinia dezastrul. Singura consolare autentică a bardului damnat o reprezintă o evanescență a suferinței, precum starea unei ființe foarte ostenite, uneori cuprinse de torpoare. Din nou un bacovianism anesteziant: „mi-aduc aminte sfîrșitul/ tresar și nu mi se-ntîmplă nimic” (Scîncind încet sau doar). Raportabil pe tărîm autohton
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia lui Aurel Pantea stă sub semnul demoniac al negrului. Experiență tentantă dar totodată primejdioasă, întrucît prezintă riscul unei retorici cultivate în epocă fără reținere, de către barzi care și-au însușit motivul pandeclinului „după ureche”, ducînd la o sîcîitoare modă. Pentru a-l înfrunta de-a adevăratelea e nevoie să dai la o parte mormane de locuri deja atît de commune, ce sporesc într-una. Altfel zis
Sensul demoniac by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2770_a_4095]
-
această performanță în doar 36 de săptămâni. "Fifty Shades of Grey" a doborât și recordul pentru vânzările săptămânale de volume tipărite în format paperback, reușind să vândă aproape 400.000 copii. Precedentul record aparținea volumului "The Tales of Beedle the Bard", de J.K. Rowling, care a fost vândut în 367.625 de copii, în 2008. Cele două continuări ale primului volum din această trilogie erotică, "Fifty Shades Darker" și "Fifty Shades Freed" s-au vândut săptămâna trecută în peste 210.000
"Codul lui Da Vinci", doborât de "Fifty Shades of Grey" by Gavrila Alexandra () [Corola-journal/Journalistic/22580_a_23905]
-
trei arginti. Hăis, cea, măi bidivie! Tristă e pe uliți zloata. Lola-n mahala învie, Domnu-și înnoda cravată. Și aplaudă, române, Stirpea nobilă din piață, Ce din barbă veșnic spune Că tu ești doar o paiața! Mofturi sub a vremii lira, Barzilor dintre boscheți, Noaptea li se năzăriră Că sunt zei între poeți. SCHIMBARE LA FAȚA Prag de nou an, de trecut și prezent Îngemănați în aceeași așteptare. Focuri de inimi arzânde latent, Netulburate de nori de ninsoare, Reînvie aceeași cuminte speranța
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
de la al treilea, “Tales from the Twilight World”, trupa s-a axat mai mult pe complexitatea compoziției decât pe viteza. La Arenele Române vei putea asculta unele din cele mai renumite piese ale lor, precum “Lord of the Rings“, “The Bard’s Song“, “A Past and Future Secret“, sau “Curse My Name“, dar și melodii de pe cel mai recent album. În deschiderea Blind Guardian va cânta White Walls, trupa constănțeana axată pe metalul progresiv, care cântă doar din 2009, reușind însă
1 mai la scena deschisa [Corola-blog/BlogPost/96845_a_98137]
-
nu se uite niciodată! Căci prin poezie, trăiesc cu noi. Nu condeiul a scris,ci sufletului său De răcoarea pădurilor de brad, De-al său destin, chiar dac-a fost bun sau rău... Nimic, n-a uitat sufletu-i de bard! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SUFLET DE POET / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2327, Anul VII, 15 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SUFLET DE POET de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383671_a_385000]
-
înfundîndu-se / în Semnul neînțeles al Crucii - / capăt al copilăriei - / pod de piatră ce s-a dărîmat - / și Lopadea Veche - lada de zestre, / spirit ducînd pe umeri / bunătățile îngerului păzitor". Însușindu-și un rol de exponent al Satului scris cu majusculă, bardul nu ezită a se recomanda, agreabil-grandilocvent, astfel: "Spinii se-aruncă să-mi spele picioarele / să le sărute / retras în înțepăturile lor / apa Lopezii nu mă ia drept / Ion Mărturisitorul. / Ion Nemărgineanu / rămîne cronicarul ei". Scriind cu o apă care e
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]