399 matches
-
lui Canzianus. — Hunii! strigă. Hunii sunt aici! 29 Se stârni panica. Strigăte de teroare se ridicară din mulțime, care fu parcă străbătută de un freamăt. Câțiva dintre capii de familie deja își împingeau carele către clădire, sperând că se vor baricada acolo; alții, mai inimoși, alergau spre intrare. Copiii plângeau și se agățau de mamele îngrozite. Canzianus și Ambianus, împreună, își făcură loc cu hotărâre prin gloată; urmați de călugări și de un șir de oameni, se porniră către intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o presimțire urâtă, căci armata imperială era în întârziere nu numai față de ce-i spusese lui Gundovek, dar și față de cele mai pesimiste previziuni ale sale. Cât despre burgunzi, erau cu siguranță împrăștiați: Gundovek, dacă Balamber îi spusese adevărul, se baricadase în Genava, iar de Chilperic nu se știa nimic; poate era rănit, poate era hăituit împreună cu câțiva de-ai săi prin pădurile din Jura. în plus, acum că-l cunoscuse pe Shudian-gun, acum că se găsise față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
confirmă ordinul, dar, pe când Clemantius porni să-l execute, Cilonus îl prinse de un braț și căută să-l rețină: — Ce-ți pasă de țărănoii ăia? Crezi cumva că ei te iubesc? Trebuie să închidem imediat poarta și să o baricadăm. Dacă hunii... Cu un strigăt plin de furie, de-a dreptul războinic, Hippolita se răsuci fulgerător spre el și îi arse o palmă. — Tu să taci, imbecilule! îi porunci furioasă. Perplex, Cilonus amuți, își duse mâna la obraz și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avertizeze pe toți că barbarii erau de acum în perimetrul edificiului. Poate că încă reușea să-i ajungă pe ceilalți și să-și găsească refugiu în redută. Acolo, jos, era cu siguranță Clemantius și, dacă ar fi reușit să se baricadeze toți înăuntru, ar fi putut să reziste chiar o vreme îndelungată și poate... Alergând prin întuneric, văzu într-o clipită trecându-i pe dinainte mici străfulgerări argintii și, imediat după aceea, se izbi brutal de cineva. Se rostogoli în iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sugrumat, a fost ultima pe care Hippolita o văzu înainte capoarta grea să se închidă, bufnind gros, în fața ei, izolând-o, laolaltă cu toți ceilalți fugari, de restul lumii. 9 Odată poarta închisă și zăvorâtă, Clemantius strigă la servitori să baricadeze intrarea cu scânduri și trunchiuri, aduse din timp în redută. Dând apoi din coate prin mulțimea strânsă în jurul lui, în întunericul încăperii largi, se repezi la ambrazura cea mai apropiată și iscodi în afară. Uite-i, blestemații! mârâi. într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
groază răsună în piață, în spatele lor, ceea ce-i făcu să se teamă că hunii începuseră deja masacrul. Schimbă, așadar, direcția și se alătură uriașului bărbos. Alergând împreună cu el și cu toți ceilalți spre piață, îl întrebă despre soarta alanilor. — Se baricadează în cazărmile lor, veni răspunsul. Blestemații ăia se gândesc numai cum să-și salveze pielea. La colțul străzii întâlniră un grup compact de barbari ce se îndreptau spre piață și imediat se găsiră angajați într-o încăierare furibundă. Luați prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i reproșeze Americei. Îi primise bine, oferindule gratuit transportul și confortul strict necesar. Însă el avea ceva pe suflet...! Nu-i plăcuse felul de cum arăta orașul În cursul zilei și... mai ales noaptea. De cum se Însera, vitrinele magazinelor stingeau luminele baricadându-se cu niște obloane de oțel ce erau vopsite de adolescenți cu tot felul de mâzgălituri, din cele mai fanteziste. Străzile erau pustii, cu un aspect ce te credeai În Evul Mediu iar orașul luminat dar, suficient de pustiu având
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unei bande de jefuitori care dădură foc la câteva case și proclamară în piețele publice că ele aveau „să elibereze Roma de tirania papei“. Clement al VII-lea a fugit să se refugieze la castelul Sant’Angelo, unde s-a baricadat, în vreme ce oamenii lui Colonna devalizau palatul Sfântului Petru. Am fost eu însumi cât pe ce să-i duc pe Maddalena și pe Giuseppe la castel, dar în cele din urmă am renunțat, socotind că era tare imprudent să străbat podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Soțul ei zbieră: — Pleacă de lângă fereastra deschisă. Nu-i dădu nici o atenție. O înfășură într-o bucată de plastic, dar ea o scutură jos. Ploaia cădea în rafale puternice, măturând totul. Vecinii se retrăseseră cu mișcări iuți, bruște, trântiseră ferestrele, baricadaseră ușile, dar Kulfi se întinse și mai mult, din ce în ce mai mult, până când ploaia ocupă tot spațiul din capul ei. Îi cuprinse creierul, o masă și o incluse în sunetele apoase, până ajunse să simtă că ea însăși ar putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
apărut din senin, cu o escortă lui de mafioți, mai degrabă împachetați decât îmbrăcați, și cu ceva ce aducea a cadou frumos ambalat, insistând să i-l dea numai lui Gus și cât mai repede. Gus, al naibii prost, este baricadat în camera sa, cu o găleată în față, și arată ca victima unui accident feroviar, refuzând să-și lase chiar și servitorul să-l îmbrace. Astfel se face că onctuosul prinț rămâne pe mâna ei, iar ea trebuie să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
elbereze pentru colegii săi în nevoie. Gălăgia la ușă, înjurăturile și chiar amenințările devin lucru obișnuit. Degenerarea spre sălbăticie este rapidă și culminează cu momentul în care Gregg zboară ușa secundului cu revolverul, scoțându-l de acolo pe Gittens îngrozit, baricadându-se înăuntru. Marchant trebuie să-l convingă să iasă de acolo, cântându-i cântece soldățești prin perete. După aceea, prin consens, toaletele sunt mutate și latrina declarată zonă neutră. Observatorii Fotse îi raportează lui Daou că deși situația este destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a luat-o pe cărarea dinspre Muntele Onoji. Chiar și cu toți oamenii adunați la un loc, fortăreața nu era apărată decât de o mie de soldați. Forțele ofensive ale inamicului se apropiau de zece mii. Atât scurtăturile, cât și porțile baricadate de la poalele muntelui erau inadecvate. Se vedea ușor că nu mai era decât o chestiune de timp până aveau să fie anihilați. — Înfruntați inamicul pe scurtătură! Sebei își trimise, mai întâi, primul aghiotant cu trei sute de soldați, apoi, îi încurajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici propria-i moarte nu l-ar mai ține-n loc, și nu doar creierii-i fierb. Îi fierb și mațele, și-i fierbe tot trupul în urdori usturate. Cât de aprigă o fi zăpușeala, peste noapte trebuie să te baricadezi cu ferestrele închise, că te căsăpesc țânțarii. Pastila aia de țânțari nu mai are nici un efect de trei-patru zile, de când tot o freci cu apă întorcând-o pe toate părțile. Păi, dacă nici o mie de lei pentru o pastilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
stinse luminile și blocă ușa pe etaj. Încuie apoi ușa oficiului pe dinăuntru, iar dacă vine controlu’ n-are decât să bată la ușă. Ei, una, nu-i e frică, iar domnu’ Ogrinjan că n-ar zice, după cum o vede baricadându-se, la care madam Ortansa, păi, ca să nu mă violeze cineva, hi-hi-hi, să ne-asigurăm... Rafael n-ar mai fi avut ce să spună, mă rog, de-acum or fi fost ceva mai mult decât niște colegi de slujbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aleargă în camera lui și apoi iese imediat de acolo, înfrântă, ce avem de mâncare, întrebă ea cu voce scăzută, nici nu mai întreabă când se va însănătoși tata, când mă va lua tata în excursie, iar după masă se baricadează în camera ei, se uită la televizorul acela vechi, a cărui lumină roșie îi colorează fața artificial, în purpuriu. De ce nu inviți la tine o prietenă, o întreb eu, iar ea murmură, nu vreau să îl deranjez pe tata, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spada În mână, iar sieur Erard de Siverey („Dumnezeu să-l ierte”) Îi face semn să se refugieze Într-o casă ruinată, sunt literalmente călcați În picioare de un steag de turci, se ridică nevătămați, ajung la casa aceea, se baricadează În ea, turcii Îi asaltează de sus cu lăncile. Sieur Ferris de Loupey e lovit În spate, „și rana a fost așa de cumplită, că sângele țâșnea din ea ca atunci când scoți dopul de la ploscă”, iar Siverey primește o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
făcut parte din a doua categorie. Îmi aduc aminte că în armată, pentru că mă ascundeam sub pat ca să nu ies la înviorare, mi s-a dat sector la W.C. La fel, veneam dimineața devreme, să nu mă deranjeze nimeni. Mă baricadam în cabina din mijloc. Dacă totuși pica vreun tolomac cufurit și ciocănea la cabina din dreapta, îl avertizam cu ton de soprană: ocupat! Apoi la cea din stânga, cu o voce baritonală: ocupat! Abia ajuns la mine îl trimiteam la plimbare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atunci. Președintele Ilici le-a mulțumit cu un rictus muncitoresc în colțul gurii. Acum, a treia oară, se pare că avea probleme chiar el însuși. Toți pasagerii erau cu urechile ciulite - li se pregătea din nou ceva. Trebuia să se baricadeze un timp în case, fabrici, magazine. Ciulitul diminuase atenția. O femeie începu să țipe ca din gură de șarpe: mi-a dispărut portofelu’! aoleu, portofelu’ meu! Chiar la spatele ei stătea un individ în costum; în loc de cap avea o minge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
carne! Apoi trece de Îngerul apatic, fără a-i acorda vreo atenție acestuia și-l atacă imediat pe Boss. Rămas singur pe flanc, Vieme o șterge englezește, cu coș cu tot, refugiindu-se înțelept între Avocat și Poet, care se baricadaseră, fiecare, dinapoia câte unui scaun. Șobo avansează preferențial către Dănuț, chitind un punct nevralgic, neacoperit, cu lama ridicată. Cling-clang! Un clinchet...! Șișul mortal cade pe sol, iar atacatorul se frânge și el de șale și se prăbușește ca pietroiul, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nici nu se vedea, dar George își amintise pe dată că avea un mâner defect, care se deschidea cu mare ușurință. Era supraexcitat de sălbăticia scenei nocturne din grădină și de faptul că auzise pe cineva povestind că „fetele erau baricadate în casă“. Începuse să se simtă invadat de acea nevoie imperioasă, pe care i-o descrisese lui Rozanov drept „un simț al datoriei“. Se simțea parcă împins, trebuia să se ducă la Papuc, să intre în casă, să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom, în marea lui generozitate, o lua de nevastă constituia o nouă sofisticare a poveștii, pe care nimeni nu o credea, dar pe care cu toții o repetau. Întreaga zi de miercuri și parte din ziua de joi, John Robert rămase baricadat în casă, fără să răspundă la sonerie. Ședea singur, luptându-se cu colosala sa mândrie rănită, cu furia lui împotriva lui George și împotriva sorții, care le includea oarecum și pe cele două fete. Se gândea cu mâhnâre la Ennistone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la viteză. El a atins 277 km pe oră. Desigur, ca și ploaia abundentă, și vânturile prea puternice produc neplăceri locuitorilor. De aceea, aceștia sunt din timp avertizați. în consecință, se aprovizionează cu alimente și, mai ales, cu apă, își baricadează ușile și ferestrele. Cu toate acestea, câte un acoperiș de casă sau de garaj o ia razna, încercând să zboare cât mai sus și cât mai departe. Pagube exagerate nu se produc, însă. V + V = vegetația și viețuitoarele La Réunion
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
și violate. Într-o noapte, mai mulți indivizi au pătruns într-o casă, l-au schilodit pe un funcționar și au siluit-o pe soția lui. Tot felul de grozăvii se auzeau din toate părțile. Oamenii au început să se baricadeze prin case și să pună drugi de fier la uși. Au apărut și gratii la ferestre, astfel că orașul semăna tot mai mult cu o uriașă pușcărie. Nimeni nu se mai sinchisea de estetică. Singura grijă a fiecăruia era să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe față. Am respins-o cu asprime: ― Nu mă atinge! Deodată, ca sub imperativul unui gând despotic am sărit în picioare și m-am precipitat spre ieșire. Mi-a sesizat intenția de a fugi și m-a împiedicat la timp, baricadând ușa cu spatele. ― Nu se poate! Ești nebun? Cum ai să pleci în halul ăsta? ― Lasă-mă să trec! Ce-ți pasă? O clipă nu mai rămân aici. Voiam s-o dau la o parte, dar ea rezista cu îndîrjire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prea ușor. Credem că avem acces la propriile noastre stări; tot ceea ce înseamnă neurologia ne spune că nu avem. Ne vedem pe noi înșine ca pe niște națiuni unite, suverane. Neurologia ne sugerează că suntem niște șefi de stat orbi, baricadați în apartamentul prezidențial, care ascultă doar de o mână de aleși pe sprânceană, în timp ce țara trece prin revolte ad-hoc... Se uită la publicul amorțit. Prost. Bloitov era furios. Ochii femeii în pulover mulat pe gât rătăceau aiurea. Domnișoara Nurfraddle părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]