339 matches
-
volume réunit deux recueils traduits : În marea trecere/Le grand passage de Lucian Blaga, traduit du roumain par Ștefana et Ioan Pop-Curșeu, et O viziune a sentimentelor/Une vision des sentiments de Nichita Stănescu, traduit du roumain par Linda Maria Baros, Roxana Ologeanu et Iulia Tudos-Codre. Le recueil contient un avant-propos sous la forme d'un " Avertissement ", une préface signée par Raluca Bran-Pierrot, intitulée " De Lucian Blaga à Nichita Stănescu. Un voyage initiatique dans la poésie roumaine du XXe siècle " et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Poezii/Poésies, présentation et traduction de Jean-Louis Courriol, Gemini, collection bilingue de poésie, Editura Paralelă 45, Pitești, 2000. EMINESCU, Mihai, Mélancolie, Editura Casă Radio, București, 2004. STĂNESCU, Nichita, Leș non-mots et autres poèmes, anthologie de poésie, traduction de Linda Maria Baros, Pierre Dogi, Jan H. Mysjkin et Anca Vasiliu, Éditions Textuel, France, 2005. VOICULESCU, Vasile, volume bilingue, Poezii/Poésies, sélection, traduction, avant-propos du traducteur et note biographique par Paul Miclău, préface par Ștefan Augustin-Doinaș, Minerva, Bucarest, 1981. VOICULESCU, Vasile, Ultimele sonete
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Monte-Carlo, 1973. PRÉVERT, Jacques, Arbres, Gallimard, Paris, 1976. PROUST, Marcel, Le temps retrouvé. À la recherche du temps perdu, tome IV, Bibliothèque de la Pléiade, Paris, 1989. STĂNESCU, Nichita, Leș non-mots et autres poèmes, anthologie de poésie, traduction de Linda Maria Baros, Pierre Dogi, Jan H. Mysjkin et Anca Vasiliu, Éditions Textuel, France, 2005. VIANSSON-PONTÉ, Pierre, Couleur du temps qui passe : Chronique ÎI, Stock, 1979. VIANU, Tudor, Literatura universală și literatura națională, Editura de Stat pentru literatură și arta, București, 1956. 3
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
d'Eminescu, Causeries avec moi-même, Strophes pour tout le monde de Minulesco, dans la création de Bacovia, etc. 769 Ibid. 770 Idem, p. 184. 771 V. Nichita Stănescu, Leș non-mots et autres poèmes, anthologie de poésie, traduction de Linda Maria Baros, Pierre Dogi, Jan H. Mysjkin et Anca Vasiliu, Éditions Textuel, France, 2005. 772 Basil Munteano, " La poésie de Lucian Blaga... ", op. cît., p. 183. C'est nous qui soulignons. 773 V. Lucian Blaga, Somn (Sommeil), traduction de Sanda Stolojan, în
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
o metodă interactivă. SCRIERI: Pământul ne rabdă pe toți, București, 1986; Calea dragostei și-a morții peste care treci odată, București, 1990; La furat de fete mari, București, 1994; Software d’amour, București, 1996. Repere bibliografice: Nicolae Georgescu, Aurel Maria Baros, „Pământul ne rabdă pe toți”, LCF, 1987, 8; Cristian Teodorescu, După primul tur, CNT, 1987, 18; Paul Dugneanu, Plăcerea povestirii, LCF, 1987, 27; Ioan Groșan, Cronică de familie, VST, 1987, 10; Ioan Holban, Aurel Maria Baros, „Pământul ne rabdă pe
BAROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285655_a_286984]
-
Nicolae Georgescu, Aurel Maria Baros, „Pământul ne rabdă pe toți”, LCF, 1987, 8; Cristian Teodorescu, După primul tur, CNT, 1987, 18; Paul Dugneanu, Plăcerea povestirii, LCF, 1987, 27; Ioan Groșan, Cronică de familie, VST, 1987, 10; Ioan Holban, Aurel Maria Baros, „Pământul ne rabdă pe toți”, CL, 1988, 3. C.B.
BAROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285655_a_286984]
-
o bună percepție a valorilor. SCRIERI: Obrazul celălalt al Lunii, București, 1982; Argint galben, București, 1988; Scutul lui Perseu, Pitești, 1993; Fecioara divină și cerbul, Pitești, 1999; O linie aproape neagră - Une ligne presque noir, ed. bilingvă, tr. Ana Maria Baros, București, 2000; Acordeonul soarelui, Pitești, 2001; Dimensiunea ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, Pitești, 2001; Lecturi, Pitești, 2001; Anotimpurile unui cătun, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Viața la țară, RL, 1982, 30; Alexandru Condeescu, De veghe lângă satul copilăriei
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
care așteptau cu toții să fie serviți, întinzîndu-i cîte o sapă, cîte un harpon, cîte o țăpoaie sau cîte o lance și urmărindu-i cu atenție brațele negre de funingine, în timp ce muncea. Totuși, bătrînul acesta mînuia, cu un braț răbdător, un baros la fel de răbdător. Nu crîcnea și nu se arăta cîtuși de puțin enervat sau ațîțat. Tăcut, domol și solemn, își apleca tot mai mult spinarea veșnic încovoiată, muncind din greu, ca și cum munca ar fi fost viața însăși, iar loviturile barosului ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un baros la fel de răbdător. Nu crîcnea și nu se arăta cîtuși de puțin enervat sau ațîțat. Tăcut, domol și solemn, își apleca tot mai mult spinarea veșnic încovoiată, muncind din greu, ca și cum munca ar fi fost viața însăși, iar loviturile barosului ar fi fost înseși bătăile inimii lui. Așa și era: o viață nenorocită! Mersul lui greoi și ciudat, cam într-un peș, trezise la începutul călătoriei curiozitatea marinarilor; la stăruitoarele lor întrebări indiscrete, bătrînul cedase în cele din urmă, încît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
păsări de bun augur, desigur, însă nu pentru toată lumea. Ia te uită, ei ard, pe cînd tu, tu trăiești în mijlocul lor, fără nici o arsură! Ă Pentru că-s ars de sus pînă jos, căpitane Ahab, răspunse Perth, rezemîndu-se o clipă de baros. Nu mai pot fi ars; e greu să mai arzi o cicatrice.: Ă Bine, destul cu asta. Vocea ta stinsă are un sunet prea potolit, prea duios pentru mine. Cum nici eu nu mă aflu în Paradis, nefericirea altora, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Privește, uită-te aici... aici... ești în stare să ștergi o cută ca asta, fierarule? Și, trecîndu-și repede palma peste fruntea încrețită, adăugă: Ă Dacă ești în stare, mi-aș pune bucuros capul pe nicovala ta și aș răbda izbitura barosului tău drept între ochi. Răspunde-mi: ești în stare să netezești cuta asta? Ă A, nu, domnule căpitan, tocmai asta e cea pe care n-o pot netezi! Nu v-am zis că le pot netezi pe toate, afară de una
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
condițiile în care tratamentul este efectuat în localitatea din care se obține și care oferă condiții optime de tratament. În condițiile țării noastre, apele minerale sunt: sărate, iodurate, sulfuroase, ape termale și ape ușor radioactive. BAROGNOZIE (< fr. barognosie, cf. gr. baros - greutate, gnosis - cunoaștere) - Simțul aprecierii greutăților, precum și recunoașterea și diferențierea lor; este o funcție cerebrală. Se examinează prin apăsarea cu degetul sau cu un obiect bont pe piele sau pe structurile subcutanate (mușchi, tendoane, nervi). Apăsarea trebuie să fie fermă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
barat de o bestie mai înaltă de șase picioare, din al cărui chip nu putea să vadă, în locul rămas liber între eșarfă și coif, decât ochii lucind de furia dorinței de a ucide. Războinicul izbea cu sabia cu forța unui baros, iar Waltan, ce reușea doar cu mare greutate să pareze loviturile, se văzu obligat să se retragă către liziera pădurii. Bărbatul, protejat de cămașa de zale și de un scut mare, de formă alungită, îl hărțuia fără încetare cu loviturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
erau tot ceea ce rămăsese din conținutul încăperii, căci zilele acelea o bună parte din mobile fusese făcută bucăți ca să alimenteze focurile aprinse de războinici. Din vatră, fumul urca leneș spre o gaură mare de tiraj, care, cu câteva lovituri de baros, fusese deschisă sus, între bârnele masive de brad. Odolgan, săturat deja, părăsise cercul tovarășilor săi și acum se distra într-un colț întunecat al sălii largi, pe niște piei îngrămădite, muncea din greu între coapsele desfăcute ale unei tinere burgunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să constat dacă se apropie de mine ceva urmăritori. CÎnd m-am simțit În siguranță, am accelerat brusc și am luat-o spre dig cu toată viteza. Mă Îngrijora zgomotul amenințător al motorului; parcă-l făcea cineva fărîmițe cu un baros. PÎnă la urmă, totul a fost bine. Aproape toți urmăritorii, care nu vroiau să piardă spectacolul cu fetele, s-au retras Într-acolo, dar deoarece nu aveam luminile aprinse, nu mi-am putut da seama despre ce fel de ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
găini, de vaci, de rațe, de grija ălor vii și ălor morți, da’ ei? Ei nu mai au nimica. Cosmin e un munte de bărbat, un Schwarzenegger rural. A făcut lupte greco-romane la Club, pe când era oțelar. Acum dă cu barosul în stâlpii mei de gard. - Știi de ce lucru mai încet? Nu că nu pot sau că mă plătești cu ziua. Da’ fiindcă așa știu că două săptămâni am treabă plătită, că mi-s om. În sâmbăta Paștelui am rămas singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
le spuneți pe nume, dar nu știți ce nume purtau ele atunci, nu-i așa? Surpriza lui Valedulcean fu atât de mare Încât ceru un răgaz de gândire. Zise: — Cum adică? Păi, degeaba zicem noi că-i bardă, baltag sau baros, dacă ei atunci Îi ziceau altfel. Așadar, el, profesorul Valedulcean, Încă tânăr și cu perspective, proaspăt cooptat de un colectiv de arheologi, se lansase să vorbească unor mucoși despre bivuacul lor din această vară, despre toate obiectele găsite În tumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
conac boieresc care adăpostea sediul comandamentului unității lor, În parcul uriaș, parc dendrologic la origine, se auzeau voci groase, pași foșnind pe tecile uscate ale salcâmilor roșcovani și se vedea ici-colo, În Întunericul dens, jarul roșu al țigărilor scânteind. * (BARDĂ,BAROS, BALTAG SAU BAIONETĂ) Stimate domnule profesor, probabil că vă mai amintiți În ce fel am făcut cândva cunoștință și cum, de multe ori după aceea, am tot stat de vorbă despre drăgălașele obiectele, În majoritate arme și podoabe, găsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
căzut În mână un dicționar al limbii române și am avut curiozitatea să mă uit mai cu atenție la cele câteva cuvinte de la care a pornit prietenia noastră. În primul rând, ele au origine etimologică diferită. Bardă vine din maghiară, baros din țigănește, baionetă din franceză, iar originea probabilă a cuvântului baltag este dată de autorii dicționarului În cuvântul turcesc balta, despre care n-am nici cea mai mică idee ce poate să Însemne. Unul dintre militarii În termen de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acesta este un bun argument În favoarea teoriei mele, cea atât de neștiințifică și totuși seducătoare, cum Îi ziceți dumneavoastră. Unul singur dintre obiecte nu poate fi folosit ca armă. Adică nu este prezentat ca atare În dicționar. Este vorba de baros, cel care are originea În limba țigănească, și probabil că Într-adevăr nu a făcut parte niciodată din dotarea unei armate (nici măcar a vreuneia din Țiganiada de Budai-Deleanu), deși cu el poate fi omorât un om. Celelalte, da, sunt date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
coptură din stâncă să se desprindă și să-i strivească trupul. Aici el a îndurat: „Nopți de cazne, nopți de smoală Cu fiori de bezne-adânci, Oameni vii în pielea goală Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața de miner. Și când ieșim flămânzi și goi Ne doare că lumina sa Pământul ține-o lume rea.” De la minele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Comunist? Șansa unei cariere. — Vei deveni locotenent înainte de a împlini treizeci de ani. — Flăcău, există o femeie la care va trebui să ajungi. S-ar putea să fii nevoit s-o fuți de să-i iasă ochii. O lovitură de baros care să-i ucidă coșmarurile. Când întrevederea s-a terminat, s-a simțit foarte sigur pe el. A luat sub braț rapoartele fără legătură cu psihiatria și a promis că o să se prezinte după-amiaza aceasta la Primărie, pentru o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe care, fără să-mi dau seama în ce fel, mi-o doream în acea clipă cu ardoare: pe trotuar, un pavagiu se odihnea mîncînd un castravete. Lepădase lîngă cuburile de granit barosul gros și se sprijinea cu brațul pe genunchi. Osteneala grea din trup îl abandona clipei, plin de rostul propriei sale existențe. Cred că începusem să sufăr din pricina unui trai din cale afară de trîndav. Amestecînd în dragostea ei mila, mama înlătura
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
curtea din spate a cojocarului și intră. Câinaru cel tânăr - așa venea vorba, deși omul trecuse de curând de șaizeci de ani, dar i se spunea tânăr pentru a putea fi deosebit de tată-său - se chinuia să spargă, cu un baros și câteva pene de fier, niște buturugi vânoase și mustăcioase de plopi scoși din rădăcină de pe malul Dunării. De prin scorburile lor ieșea câte un șarpe negru și amețit, care se repezea, după câteva clipe de rătutire, o Întindea grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lume, către hățișurile Văii. „De parcă n-ar fi fost și așa destulă șerpăraie pe acolo”, se pomeni gândind primarul. „Numai ăștia lipseau...” Însă pe gură Îi ieșiră vorbe de binețe: „Hai noroc, vericule!”. „Să trăiești!” răspunse icnit celălalt, pe când Înălța barosul ca să izbească În capătul tocit și răsfrânt al unei pene. Puse apoi unealta jos și ceru o țigară. Câinaru cel tânăr se arăta mereu muncit de probleme filozofice. Nu-i putea ierta nicidecum omului de cultură Foiște că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]