202 matches
-
că lumina șuvoiului de oțel topit făcea ca bobițele de sudoare să strălucească pe fruntea lor asemenea unor mărgăritare de preț. Tot așa încinse de vipie erau și femeile de la seceriș din cadrul alianței clasei muncitorilor cu țăranii care își legau baticul cu nodul la spate, în așa fel încât torpoarea de iulie să fie mai ușor de îndurat. Femeile țărănci erau tinere: din câmpia Bărăganului ele trebăluiau pe lângă baloții de paie care aminteau de cuburile lui Matisse. De fapt, acea vagă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
că în 1868 femeile lucrau “de mână” minunatele costume populare recunoscute pentru frumusețea lor. Mai apoi tradiția torsului și brodatului a fost continuată de Cooperativa “Arta Casnică”, produsele acestei instituții de prestigiu - covoare românești și orientale, ii, bluze, șervețele, eșarfe, baticuri, cămăși de noapte, fuste, mileuri și fețe de masă se exportau în Germania, Franța, Spania, Grecia, Austria, Elveția, Belgia, SUA, Canada și Japonia. Un succes răsunător al acestei activități economice a fost obținerea în 1986 a medaliei de aur la
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
era firesc, ba chiar necesar, un puști, copilul unor oameni nevoiași de la hipodrom, care-i aștepta În fiecare zi ca să aibă grijă de automobil. Îl chema Manuco și-i spunea domnișoară, cînd Îi deschidea portiera și aștepta să-și lege baticul alb sub bărbie și să-și aducă aminte de numele lui, răsplătindu-l cu un zîmbet. De cealaltă parte a automobilului, Julius Închidea portiera și o ruga să se grăbească fiindcă probabil Începuse slujba. Bum, bum, bum, totul răsuna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acasă, dar nu vedea de ce ar fi trebuit să se grăbească și rămase nemișcată, proptindu-se cu mîinile de volan. Julius, care se topea de dragul ei, Îi scoase din poșetă cheia de contact și i-o Întinse. „Ah!“ spuse, scoțîndu-și baticul de mătase, scuturîndu-și părul blond pînă simți În nări mirosul de suc de portocale de la micul dejun, cu Juan Lucas așezat la masă În fața ei. „Numai să nu țină să merg cu el la golf, se gîndi; azi trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lungi, cu multe pliuri și culori diferite. Femeile măritate își țin părul strâns într-un coc acoperit cu o bonețică numită “chicika”, cusută cu mărgele și paiete pentru biserică și sărbători sau simplă, pentru zile obișnuite, peste care se pune baticul, iar fetele tinere își împletesc părul într-o coadă lungă, prinsă cu o panglică. Primăvara și toamna se poartă taioare înflorate și haine din stofe subțiri, iar în sezonul rece, haine scurte, matlasate. Încălțările purtate sunt cizmele de piele sau
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
luă din loc. Viv era Îmbrăcată Într-o rochie ușoară din bumbac și un cardigan de culoarea prunei; avea ochelari cu rame deschise din plastic, iar În loc de pălărie Își pusese un batic alb pe care și-l Înnodase sub bărbie. Baticul și ochelarii contrastau puternic cu părul ei negru și rujul roșu. Își netezi fusta, așezîndu-se confortabil, apoi coborî geamul din partea ei, și-și propti cotul pe marginea lui. Cu fața În calea curentului arăta ca o fată dintr-un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
capul pe masă. Bourrache plecă, după ce curățase și aranjase totul, ducându-și în brațe fiica ce dormea ca o preafericită, învelită într-o pătură. Asta-i tot. Noaptea ne învăluia acum din toate părțile. Bătrâna servitoare tăcea. Și-a scos baticul pentru a-și acoperi capul. Am mai rămas împreună pentru un lung moment, fără să ne spunem nimic, în întuneric, iar eu mă gândeam încă la ceea ce-mi spusese. Apoi, ea s-a scotocit prin buzunarele bluzei vechi de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-i aceea, mamă: aici? - Nu știu, n-am văzut - și ia-o Înainte, singur, de-acum ești mare. Sigur că sunt. Mare. De-acum. Îi cer mamei să-mi dea să duc o legătură - mama Îmi dă să-i car baticul. Îl arunc și-o iau la fugă-napoi, spre grupul femeilor. Mă apropii de Ileana, Îi dau un ocol, Încă unul, dimpotrivălea, ca să știu cum adie vântul și așa, și așa - o apuc de mână, Îi fac semn să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cei vii? Trebuie să-i adunăm și să-i Îngropăm! Cât mai repede și cât mai adânc! Atunci când a fost discuția asta, eu eram ascuns În tufele de liliac, cu băieții. Tufele din țintirim. Am văzut că mama Își scosese baticul și sufla așa, În față, ca atunci când vrei să alungi țânțarii; ori musculițele. Dar nu erau țânțari, la soare - era altceva: mirosul. Am șters-o acasă, am ocolit biserica pe lângă mormântul lui Petrică, frate-meu: când s-a-ntors mama, eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zice mama, Încuviințând din cap. - El arde, Petrolul-și-țițeiul! El arde În lămpi de luminat, el arde-n motoare de mișcat, el arde foarte frumos și Înalt, când te uiți la el de departe... - Doamne ferește-i pe Ploieșteni, murmură mama În baticul ei de-nvățătoare. Americanii. Ei, cu avioanele lor zburătoare. Vedem bine: sunt foarte mici avioanele Americanilor, dar-Însă ele conțin bombe foaaaarte. Noi nu vedem, de-aici, bombele foarte-marile, dar-Însă-totuși, vedem Petrolulși. Cum arde el foarte mare. Și foarte Înalt, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe piept sau un scarabeu pe lănțișor, chitările rotindu-se ca moriștile, ba și cruci la gât, sindicaliștii ăștia deloc limpezi, tobele bubuind cu microfonul aruncat în aer și chitara ruptă-n bucăți pe scenă ori azvârlită publicului, tuleiele și baticurile de preerie, cămăși de cowboi și outsideri, fără machiaj, fără ruj, părinți care cred că ai lor copii vor merge în iad și adolescenți care cred că părinții lor oricum nu vor ajunge în rai decât aiurea. BUCUREȘTI FAR WEST
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
-i explice că diferența de vârstă nu-i chiar așa de frapantă, că eu mă înțeleg bine cu Ela și asta contează pentru el enorm, ea i-a replicat: Așa-i mamă, când e ciurul nou, apoi și-a strâns baticul sub bărbie cu un gest hotărât, pe urmă cine știe cum o să fie, a mai zis și a mângâiat părul de pe ceafă al Elei, cu durere, parcă o căina deja pentru viitoarele ei pătimiri. Lui Dimitrie am să-i spun diseară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
născuse? I-am spus despre adopție. Personal, Începusem să cred că bebelușul pentru care Froehlich găsise părinți noi... — Te rog, Sascha, Încet. Colega mea Își ridică din nou mâinile. Acum Else Înțeles perfect. Film, prietenă, cauza la vizită. Își aranjă baticul pe cap. Un singur lucru nu. Numele lui Sascha chiar e Anton? În tramvai, pe drumul spre casă, am continuat să-mi fac proiecții despre relația mea cu Dora, pe fundalul unei memorii refractare. Până la urmă, am fost nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu se mai zărea nici unul, uitat aiurea sau cine știe? hărăzit chiar ei de o soartă milostivă. O urmăream cu coada ochiului. Felia roz de ghimbir murat tremură scurt între bețișoare. Femeia stătu nemișcată și soarele îi aprinse o clipă baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată brusc. Un zâmbet vag pe față, încurcat, un zâmbet care deja cerea scuze, se retrăgea undeva, unde această anomalie a firii nu se făcuse încă prezentă. O zbatere a pleoapelor și hotărârea luată rapid, cu disperarea tăioasă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al cîinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gîlgîitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat cîte un paragraf, iar fiecare moment era evocat cu un anume lirism, transpus În metafore, cronologia nu era strictă, unele momente coexistînd Într-o simbioză bizară a timpurilor trecute, prezente și viitoare. Altfel, cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bune. Din comuna Hlipiceni au căzut în acest război un număr de 80 eroi și mulți răniți ca și o serie de săteni dați dispăruți, care nu se știe ce-i cu ei: căzuți prizonieri, dezertori, morți și neidentificați, iar baticurile cernite nu mai erau date jos de pe capul femeilor. Compania, ce a stat în comună, pentru paza depozitului de muniții, după evacuarea materialui din depozit (buncher), închide linia ferată și pleacă. Situația frontului este tot mai precară, ochii femeielor nu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
bune. Din comuna Hlipiceni au căzut în acest război un număr de 80 eroi și mulți răniți ca și o serie de săteni dați dispăruți, care nu se știe ce-i cu ei: căzuți prizonieri, dezertori, morți și neidentificați, iar baticurile cernite nu mai erau date jos de pe capul femeilor. Compania, ce a stat în comună, pentru paza depozitului de muniții, după evacuarea materialui din depozit (buncher), închide linia ferată și pleacă. Situația frontului este tot mai precară, ochii femeielor nu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sărbători vârâm kitsch feeric și jucăuș la greu, față de care toată lumea e plină de îngăduință. Și anul ăsta, de Paște, am fost laolaltă, parcă mai plini de frenezie ca de obicei, de la costumele de iepuri harnici, cu șorțuri, șepcuțe și baticuri, până la cadouri. Nu m-am lăsat mai prejos și mi-am dat iar ifose de maestră culinară: am experimentat o terină de curcan marinat în coniac și ienupăr, cu zucchini, ciuperci și ierburi. După ce s-a răcit, am înfipt în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
trecu târșâindu-și picioarele prin fața unei tâmplării, a unei băcănii din care răzbătea un miros puternic de pește sărat, a unei măcelării care i se păru pătată de sânge și de crime, a unei prăvălioare Întunecoase În care se vindeau baticuri și peruci și se opri la chioșcul de alături de unde cumpără edițiile de weekend ale ziarelor Maariv, Yediot Aharonot și Hadașot. Și astfel, Încărcat cu un munte de ziare - din pură curiozitate cumpărase și ziarul ultrareligios Yated Neeman -, Fima intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
văzuse lucruri pe care nu dorise să le vadă. Dar nu se dusese el de zeci de ori la Columbus Circle În căutarea hoțului negru? Neînfrânată, În termeni direcți, Angela descria evenimente unchiului ei. Intrând În cameră, scoțându-și haina, baticul, eliberându-și părul cu șuvițe vopsite ca blana de raton, mirosind a mosc arăbesc, un damf ce apoi adăsta pe țesăturile ieftine, pe pernele de scaun, pe pled, chiar și pe draperii, căpos ca o pată de nucă pe deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de profile care s-au înmulțit în România ca ciupercile după ploaie, că amatori sau amatoare de senzații tari sunt cu duiumul. Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine: -Ești măritată?.... Nefericita își leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată său din cuier, lăcrimează (de la ceapă, firește) și răspunde cuviincios: -Da... -Și ce faci acum? Stai?... -Da...Stau...adică fac mâncare și ascult melodia „Alejandro”, a lui Lady
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
facă striptease în barul meu din America? Mulțumesc, Doamne, că m-ai primit în Rai! Raiul e aici pe pământ, Raiul e în Mișu! - E pentru mine? - Nu, e pentru Popa. Normal că-i pentru tine! Mariana sări din pat. Baticul roșu pe care Mișu i-l legase la mână se potrivea de minune cu desuurile cu paiete. Mișu își dădu jos cadoul, o, Mișule!, și o ajută pe Mariana să se dezbrace, să se îmbrace, să se ridice, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se mișcă ușor și îi mângâie părul așa cum făcea bunica. Îi și simți mirosul de ouă prăjite și de naftalină. Bunica voia ca totul să stea în loc și atunci dădea cu naftalină în fiecare colț al casei, în dulapuri, printre baticurile ei aduse demult din America și pe care le purta foarte rar ca să nu le strice. Mirosea a naftalină ca și cum și-ar fi dat cu parfum. Sub brațul ei Slavko se simțea ocrotit și în siguranță. Știa că putea să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al câinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gâlgâitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat câte un paragraf, iar fiecare moment era evocat cu un anume lirism, transpus În metafore, cronologia nu era strictă, unele momente coexistând Într‑o simbioză bizară a timpurilor trecute, prezente și viitoare. Altfel, cum s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și, de data asta, tatei Îi iese din gură o șuviță de sânge pe care mama o apucă de un capăt ca pe o bucată de sfoară, o vâră prin urechea unui ac și Începe să coasă cu ea tivul baticului pe care-l ține În poală.. Focul se stinge, mama și tata dispar, casa se prelinge pe trupul meu, ca o Înghețată care s-a topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]