726 matches
-
tinere. În această pictură, Băncilă a reușit să realizeze o psihologie profundă a personajelor, fapt care iese în evidență în primul rând prin contrastul dintre candoarea tinerei și viclenia ghicitoarei. Alte compoziții sociale au fost "Toamnă, Un alcoolic, Țigănci" și "Bavarezul" în care este reprezentat un boem cu beretă și barbă blondă înconjurat de capete de tineri și bătrâni de la țară sau de la oraș. Tematica rurală a fost slab reprezentată la această expoziție. Au fost câteva capete de expresie și doar
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
cărei conducători se raliaseră de multă vreme Romei. Rugii au fost anihilați în cadrul războaielor din Italia din secolele al V-lea și al VI-lea, dispărând din istorie, și o nouă confederație de popoare germanice s-a format în locul lor: bavarezii. Toate aceste triburi din Germania au fost în cele din urmă supuse de către franci; alamanii au fost zdrobiți în 496 și 505, thuringienii în 531, bavarezii cândva după 553, și în fine saxonii către 804 în urma campaniei prelungite a împăratului
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
din istorie, și o nouă confederație de popoare germanice s-a format în locul lor: bavarezii. Toate aceste triburi din Germania au fost în cele din urmă supuse de către franci; alamanii au fost zdrobiți în 496 și 505, thuringienii în 531, bavarezii cândva după 553, și în fine saxonii către 804 în urma campaniei prelungite a împăratului Carol cel Mare. Și alte entități au început să își manifeste identitatea. Domeniul ceh al Regatului Boemiei, care a acceptat suzeranitatea imperială germană ca ducat către
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
Arhiducatul Austriei, care vor deveni unele dintre cele mai importante state europene, și-au început așadar existența ca mărci. Resturi ale câtorva dintre ducatele de origine germane au supraviețuit până astăzi ca state sau regiuni ale Europei Occidentale. Teritoriile saxone, bavareze și thuringieneau devenit statele germane Saxonia, Bavaria și Thuringia; teritoriile france și alemane s-au transformat în timp în regiunile germane ale Franconiei și Suabiei. Parte a teritoriului burgund a devenit actuala regiune administrativă de Burgundia din Franța, iar Lotharingia
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
apostolului Petru (Peterskirche) și renovează mânăstirea (Peterskloster) existentă. De asemenea, pune temeliile unei mânăstiri de măicuțe pe muntele Nonnberg. Rupert este considerat întemeietorul orașului Salzburg. În secolul al VIII-lea, în timpul domniei lui Carol cel Mare, Salzburg devine capitala domnitorilor bavarezi, este numit dioceză și arhidioceză și deține proprietăți vaste împrejurul orașului. În anul 1077 începe construcția fortăreței de la Salzurg, Festung Hohensalzburg, pe ruinele uni castel roman. Între sec XIII-XVII se construiesc zidurile orașului. Imaginea barocă actuală a orașului datează din
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
Ocupația franceză dintre 1794 și 1801 și anexarea din 1801 a Jülich (în limba franceză, Juliers) în Războaiele Revoluției Franceze au separat cele două ducate de Jülich și de Berg, iar în 1803 Berg a fost despărțit de celelalte teritorii bavareze și a trecut sub controlul ramurii tinere a familiei Wittelsbach. În 1806, în cadrul reorganizării teritoriilor germane ocazionată de sfârșitul Sfântului Imperiu Roman, Berg a devenit mare ducat, sub conducerea cumnatului lui Napoleon I, Joachim Murat. Blazonul lui Murat combina leul
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
cu modificările. S-au pus grilaje sub ferestre și stilul Baroc Târziu s-a făcut simțit în camere. În sec. al XVIII-lea s-a modificat din nou fațada cu Eckrisaliten și pilaștri (Reisenpilastern). Mai târziu palatul a găzduit legația bavareză și muzeul de stat federal Niederosterreichi. Stricăciunile provocate de bombardamentele din timpul celui de al doilea război mondial au fost reparate și în același timp s-a mărit suprafața curții. În 1982 a fost din nou restaurat. Foarte puține piese
Palatul Mollard-Clary () [Corola-website/Science/322469_a_323798]
-
numai șase luni. A Cincea Adunare Națională de la Nauplion a emis un proiect nou de constituție, iar „Puterile Protectoare” (Regatul Unit, Franța și Imperiul Rus) au obligat Grecia să accepte forma de guvernare monarhică prin rezoluția Conferinței de la Londra. Prințul bavarez Otto a devenit noul rege al Greciei independente. În vreme ce Metternich încercau să tempereze valul reformator din sud Europei, grecii au hotărât să-și autoproclame independența. Forțele liberale din Europa Occidentală au primit cu mare satisfacție declarația de independență elenă, pe
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
locul de desfășurare la Nauplion la începutul anului 1832. Adunarea Națională de la Nauplion a fost ultima din seria convențiilor din timpul Războiului de Independență. În cadrul lucrărilor adunării a fost aprobată decizia marilor puteri la Conferința de la Londra cu privire la alegerea prințului bavarez Otto Friedrich Ludwig von Wittelsbach ca rege al Greciei. Adunarea Națională a adoptat pe 15 martie 1832 o nouă constituție numită „Constituția Politică a Greciei” (Πολιτικόν Σύνταγμα της Ελλάδος), numită uneori drept „Constituția hegemonică” (Ηγεμονικόν Σύνταγμα). Adunarea Națională s-a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
funcția de guvernator al Greciei. Augustinos a condus țara doar șase luni, perioadă în care țara s-a scufundat în haos. Prin protocolul de la Londra semnat pe 7 mai 1832 s-a stabilit proclamarea regatului independent al Greciei, cu principele bavarez Otto devenind rege și cu un consiliu de regență până la majortatul acestuia. Granița de nord a noului regat a fost stabilită pe linia Arta-Volos. În același timp, puterile protectoare au fost de acord cu acordarea unui împrumut de 2.400
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
administrativă Franconia Mijlocie, landul Bavaria, Germania, care în partea de est este contopit cu orașul Nürnberg. Centrele celor două orașe sunt la o distanță de 7 km unul de altul. Orașul poartă titlul de „oraș de știință”, acordat de Ministerul Bavarez de Științe pentru jubileul de 1000 de ani, sărbătorit în anul 2007. Împreună cu orașele Nürnberg și Erlangen, formează nucleul Franconiei Mijlocii și unul din cele 23 de centre regionale al Bavariei. Centrul orașului se află la est și sud de
Fürth () [Corola-website/Science/304375_a_305704]
-
rangul de parohie. După ce și numărul de creștini protestanți crescuse rapid, între ei mulți sași, a fost construită o biserică pentru ei, denumită "Genezareth-Kirche". Ea a fost sfințită la primul advent, în ziua de 3 decembrie 1962. Prin aprobarea Ministerul Bavarez de Interne Unterschleissheim a primit la 10 august 1965 o stemă comunală proprie. În urma creșterii regiunii München ca o regiune economică de top, după 1970 anteriorul sat Unterschleißheim a înregistrat o creștere rapidă a populației. Din anul 1969, a fost
Unterschleißheim () [Corola-website/Science/307751_a_309080]
-
ÎN ONOAREA SFINTEI TREIMI"”). Lateral, la baza fiecărui turn, sunt dispuse simetric alte două intrări, la stânga, respectiv la dreapta intrării principale. În nișele aflate deasupra intrărilor laterale se găsesc statuile sfinților Ignațiu de Loyola și Francisc Xaveriu, opere ale sculptorului bavarez Johannes König. Lângă intrările laterale se aflau alte două statui, reprezentându-i pe sfinții Ioan Nepomuk și Alois Gonzaga, de asemenea opere ale lui Johannes König. Echilibrul dintre elansarea verticală și elementele orizontale conferă fațadei bisericii iezuite din Cluj un
Biserica Piariștilor din Cluj () [Corola-website/Science/303672_a_305001]
-
spre care se accede printr-o scară monumentala. Aici se afla "Sala festivă", impozantă prin volumetrie și prin decorurile pictate datorate lui Francisc Storno (1879), de inspirație renascentistă, și "Capela Palatului", unde se păstrează picturi semnate de plasticianul de origine bavareză, Johann Nepomouk Schöph. Acesta, pe tavanul capelei, reconstituie printr-un desen expresiv și un colorit bine temperat bolta cerească, iar în pânza de deasupra altarului reda tema sfântului Carol Boromaeus rugându-se în timpul epidemiei de ciuma, ambele picturi înnobilând încapărea
Palatul Baroc din Oradea () [Corola-website/Science/302379_a_303708]
-
El este după Lacul Constanța, Müritz, Chiemsee și Lacul Schwerin al cincilea lac ca suprafață din Germania, dar al doilea în cantitatea apei datorită adâncimii sale medie mari. Aria lui este o zonă neîncorporată în Districtul Starnberg. Proprietar este statul bavarez. este cel mai lung lac bavarez și are, de asemenea, cel mai mare volum de apă și, după Chiemsee, cea mai mare suprafață. El este situat într-un cav glacial, creat de ghețari din epoca de glaciație din Alpi și
Lacul Starnberg () [Corola-website/Science/337655_a_338984]
-
Chiemsee și Lacul Schwerin al cincilea lac ca suprafață din Germania, dar al doilea în cantitatea apei datorită adâncimii sale medie mari. Aria lui este o zonă neîncorporată în Districtul Starnberg. Proprietar este statul bavarez. este cel mai lung lac bavarez și are, de asemenea, cel mai mare volum de apă și, după Chiemsee, cea mai mare suprafață. El este situat într-un cav glacial, creat de ghețari din epoca de glaciație din Alpi și are o lungime de 20 km
Lacul Starnberg () [Corola-website/Science/337655_a_338984]
-
de sărbătoarea Sfântului Ludovic al IX-lea al Franței, strămoș al Amalia, care era patronul atât al Franței cât și al Bavariei. După căsătorie, Amalia a devenit prințesă de Bavaria și prințesă ereditară a Greciei. La sosirea ei la curtea bavareză, socrul ei, regele Ludwig I al Bavariei, un mare admirator al frumuseții feminine, a fost dezamăgit când și-a întâlnit nora, grăsuță și comună. Infanta Amalia a șocat curtea cu obiceiul ei de a fuma. Soțul ei Prințul Adalbert era
Infanta Amelia Filipina a Spaniei () [Corola-website/Science/323844_a_325173]
-
Denumirea în limba germană veche, "Ostarrîchi", apare abia în 996 în documentul unei donații a împăratului german, de unde "Österreich" este denumirea Austriei în prezent. Mai târziu, pentru a putea fi deosebită de marca estică saxonă, aceasta este denumită marca estică bavareză. Prime mărci stabilite pe teritoriul actualele state Austria și Slovenia, au fost marca avară și marca de Carintia. Stabilite amândouă spre sfârșitul secolului al VIII-lea de Carol cel Mare cu scopul apărării Imperiului Franc de invadatorii avari. Statul avar
Marca de Austria () [Corola-website/Science/327003_a_328332]
-
german, Otto I, recucerește fostele teritorii, cu excepția Panoniei de Jos, pierdute în fața maghiarilor. Fiind o perioadă obscură, nu se cunoaș exact, dar se crege că împotriva acestora s-a constituit o marcă panonică sau austriacă, alături de altele conduse de ducii bavarezi. În 976, din ordinul lui Otto al II-lea, se stabilește o marcă estică condusă Leopold Ilustrul din Casa de Babenberg. Sub Leopold al III-lea, fiind un prieten al Bisericii Catolice, aceasta cunoaște o dezvoltare largă de independență. În
Marca de Austria () [Corola-website/Science/327003_a_328332]
-
de Acropolă, de cimitirul antic Kerameikos și de noul palat al regelui (care astăzi este sediul parlamentului grec), pentru a evidenția continuitatea între Atena antică și cea modernă. Neoclasicismul, stilul internațional al epocii, a fost stilul arhitectural prin care arhitecți bavarezi, francezi și greci, cum ar fi Hansen, Klenze, Boulanger și Kaftantzoglou, au proiectat primele clădiri publice importante ale noii capitale. În 1896, Atena a găzduit primele Jocuri Olimpice moderne. În anii 1920, mai mulți refugiați greci, evacuați din Asia Mică
Atena () [Corola-website/Science/296594_a_297923]
-
obțină contracte cu 2 case de discuri din Germania (înregistrând 10 discuri , a jucat în 2 seriale de televiziune și a susținut multe spectacole cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin (aflată sub bagheta interpretului, compozitorului si dirijorului Paul Kuhn). Cu televiziunea bavareză în 1975 a colaborat la realizarea unui film. În Germania de la bun început a cântat în principal în limba locală, dar și în engleză, engleză americană, franceză. A colaborat cu televiziunile din Berlin, Hamburg, Wiesbaden. În amintirea mamei ei care
Luminița Dobrescu (cântăreață) () [Corola-website/Science/326957_a_328286]
-
fiu, Felix, (născut în decembrie 1830), care a murit la doar câteva săptămâni după nașterea sa. Apoi ea s-a mutat la Munchen și a devenit amanta regelui Ludwig I al Bavariei, însă a avut un fiu, Heribert, cu baronul bavarez Karl von Venningen, cu care s-a măritat în 1832 într-o căsătorie de conveniență. Heribert s-a născut la 27 ianuarie 1833 la Palermo, Sicilia unde Jane a locuit o vreme cu soțul ei. Curând ea și-a găsit
Jane Digby () [Corola-website/Science/327351_a_328680]
-
Elefant" de către gravorul și ilustratorul german Martin Schongauer în jurul anului 1485, a fost trimis de către Ioan al II-lea al Portugaliei imperatorului Sfântului Imperiu Roman Frederic al III-lea. În februarie 1862, un grup de vânători arabi, năimiți de colecționarul bavarez Johann Schmidt, au capturat un pui de elefant cu vârsta de 1 an și înălțimea de 1 m. În același an, la Gare d'Austerlitz, Schmidt a vândut animalul menajeriei de pe lângă Grădina Botanică din Paris. Pe 26 iunie 1865 a
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
al II-lea. Această reședință de vânătoare conținea o casă mică din lemn, cunoscută sub numele de "Königshäuschen" (căsuța regelui) pe care Ludovic al II-lea o cunoștea încă din copilărie, atunci când și-a însoțit tatăl la vânătoare în Alpii Bavarezi. După ce tatăl său a murit în 1864, el a moștenit "Königshäuschen" și începând din 1869 a început să o extindă adăugând aripi adiționale sub conducerea arhitectului curții ("Hofbaudirektor"), Georg Dollmann. În cele din urmă, el a decis în 1874 să
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
altar și, prin urmare, glorifică regatul lui Ludovic al II-lea. Printre obiectele cu rol decorativ din această cameră sunt: Grădinile din jurul castelului Linderhof sunt considerate unele dintre cele mai frumoase creații ale arhitecturii peisagiste historiciste proiectate de grădinarul curții bavareze (Hofgärtner) Carl von Effner. Parcul combină elemente formale ale stilului baroc sau ale Renașterii italiene cu peisaje similare grădinei englezești. În grădinile castelului se află un tei înalt "Tilia platyphyllos" cu vârsta de 300 de ani, unde se crede că
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]