372 matches
-
un incendiu iscat de mucul propriei țigări. Ibovnica lui izbuti să scape. El, fiind prea beat, se încurcă în grămezile de fân. Cum putea cineva înțelege una ca asta? Omul care împinsese la moarte atâta lume pierise ca un simplu bețivan din sat, stârnind de-a dreptul milă. Colhoznicii nu pricepeau... Carasin se însură în capitala județului și rămase acolo cu nevasta lui, o femeie cu un piept uriaș, mai înaltă cu un cap decât bărbatul ei. Masa aia de carne
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
isteț : „Păi le vândui că fură rele !”... Atunci bunicul îi trăgea îndesat o naștere și un luceafăr, dar își păstra credinciosul care se dovedea de neprețuit. Supusă și robace, Aglaia era o femeie fără minte. îl adora pe leneșul și bețivanul de bărbat care- i risipea tot ce bruma putea dânsa să adune. Copiii se hrăneau prin vecini. De Paști căpătau pască și ouă roșii iar, după ce mâncau umplutura din pască și gălbenușul de la ou, se întreceau care azvârle mai departe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Ce-i așa de amuzant, zi-i? Și ce face... o, Doamnes... bărbatul ăla Își face nevoile În stradă! Nu mă uit. Trecu pe lângă curtea unui artist al deșeurilor: cele Șapte Minuni ale Lumii făcute din dopuri de sticle. Un bețivan bătrân cu un sombrero viu colorat Înainta cu Încetinitorul, molfăind din gura fără dinți și Întinzând mâna după mărunțiș. Dar ce-ar putea face? N-au nici un fel de canalizare. Nici canale, groaznic, groaznic! Trecu pe lângă o frizerie unde bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am dat jos de pe bicicletă. — Ești beat, spuse domnul Turner. — O, da, spuse Campbell vorbind prin cearșaf, simțind materialul cu buzele. — Ești un prost, spuse domnul Turner. Apoi stinse lumina. Fusese aprinsă toată noaptea. Acum era zece dimineața. — Ești un bețivan prost. Când ai ajuns În oraș? — Aseară, spuse Campbell, continuând să vorbească prin cearșaf. Descoperise că-i place să vorbească așa. Ați vorbit vreodată printr-un cerșaf? — Nu-ncerca să fii haios. Că nu ești haios deloc. Nu-ncerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Shibuya și acum am leșinat. În cele din urmă, a trecut pe acolo cineva de la muncă și m-a întrebat ce mi se întâmplase, însă nu puteam vorbi. Respiram greu și nu aveam voce. Aveam limba amorțită, de parcă eram un bețivan bătrân. Aveam gâtul foarte uscat. Nu pot descrie exact în cuvinte. Încercam să vorbesc, dar ceilalți nu înțelegeau nimic. Nu puteam da explicații, în orice caz voiam ca cineva să mă ajute cumva. Se pare că nimeni nu pricepea mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
așteaptă cu drag și dor, cu gratii noi, plătite din fonduri europene. Ioan Mititelu 2011 La început de 2011 Deși am o teamă grozavă de acest an în care sunt întemeiate semne că ne va termina Bocul cel mic și Bețivanul cel mare, nu am avut până la urmă încotro și cu tot cu arme (???) și bagaje am trecut și eu târâș-grăpiș, deși cu foarte multă reticență, pragul în noul an care cred că va rămâne de pomină în istoria acestui modern Papură Vodă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
inimă de adevărat patriot, s-au ridicat cu trup și suflet ca un singur om în apărarea țării. Dar s-au dus acele timpuri. Atunci toată țara era alături de președintele țării, acum președintele țării este împotriva țării întregi. Actualul bețivan de Murfatlar, cu veșnic damf de whisky a călcat în copitele-i prezidențiale, în anul 2010, orice categorie socială care mai există în țara asta și mai rămăsese doar armata. Însă chiar din prima lună a anului a urmat rândul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în acțiuni, sunt gata să le ridice monumente acestor lipitori ordinare, acestor păduchi infecți, prăsiți cu zecile de mii pe corpul și așa bolnav al unei patrii secătuite, acestor mizerabili care în majoritatea lor au fost niște pierde vară, niște bețivani în perioada socialistă. De fapt nu revoluționarii aceștia de tinichea sunt de vină ci noi ăștia care nu scuturăm de pe noi păduchii care s-au tot înmulțit an de an și caută să ne năpădească. Nici n-o să mai scriu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Mașa Întâi Îi blagoslovea cum se cuvine, stropșindu-se la ei și făcându-i În toate felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de varză roșie sau cvas și, bineînțeles, castraveciori crocanți. Bețivanii mormăiau „Bogdaproste“ și, desprinzându-se de gard, se Îndreptau spre cârciuma lui Ițco.. Mașa era vestită pentru murăturile pe care le făcea, instinctul o Împingea să aibă o rețetă proprie. Indiferent dacă le punea din vară sau din toamnă, castraveciorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vedem cum putem repara greșala...!! Colac peste Pupăză...! La ora cinci În această după amiză urmează să fiu prezent și la Cimitirul Belu, unde am o Întrevedere nu tocmai plăcută...” „Nu mai spune, ce cauți acolo...?” „Belele Șefule,numai belele...! Bețivanii ăștia care nu mai știu cum să procedez cu ei, mă fac de rușine, mă discreditează În fața beneficiarilor mei. Închipuiește-ți mata. Alaltăieri bătrânul Vaida este Înmormântat provizoriu În locul său de veci, urmând ca eu să termin lucrarea zidindu-i cosciugul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acoperind groapa cu o bucată de placaj pentru a se feri de razele solare ce cădeau perpendicular asupra lucrării...! După o vreme, au venit la cimitir rudele mortului Începând să-l bocească...Probabil, l-au jeluit prea cu zgomot deranjând bețivanul care se trezi din somn Înjurând, iar cu mutra lui desfigurată de somn și băutura Își făcu apariția dând placajul la o parte...! Clipele de groază au fost sublime!! Îngrozite rudele mortului, au Început să țipe de alarmară toți vizitatorii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
imediat conjuctura nu tocmai plăcută În care se afla prietenul ei, acceptând invitația, luând loc la masă. Tony Pavone oferi fetei ceva de mâncare, spunând ospătarului să mai aducă alte sticle cu vin de aceeași calitate spre satisfacția celor doi bețivani care apreciară hotărârea frumoasei ce părea izvorâtă din spuma mării, să le țină companie... Domnul Paulică, Îndrăgostit de frumusețea fetei, Îi făcea complimente nu lipsite de adevăr sărutându-i mâinile pe ambele fețe, privind-o stăruitor În ochi. „Cum vă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
câteva sticle cu vin, Îmbătându-su de o așa manieră Încât ultimele pahare fură răsturnate pe haine și uneori pe jos. În ce privește echilibrul, Atena se minuna cum de-l mai suportă sărmanul scaun...! În cele din urmă, cu toată opoziția bețivanului și mai ales pentru a nu ajunge intr’o situație penibilă, rugă ospătarul să aducă un taximetru, Încrămădindu-l amândoi, mai mult, aruncându-l pe banca din spatele mașinei. Cu nervii la pământ, Atena parcurse pe jos marele bulevard. La Universitate reuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chiar În stația de tramvai unul din ei Într-o baltă de vermuth vomitat zăcea cu fața În jos emanând și un miros de materii fecale, desigur stomacul lui supra saturat respinsese sinuciderea prin comă alcolică...!” „Incredibil...!” „Mai curios. Celălalt bețivan, dincolo de stație, pe semne căutase umbra, ca un păianjen se agățase de jedera bine Înfiptă În zidul Vamei Poștei, de o așa manieră Încât te minunai cum de nu se rostogolește jos, În aceeași baltă de vomitătură și miros ucigător
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
așa a apărut expresia. Sugera o notă de efeminare care îi răpea instantaneu unui bărbat orice putere de atracție. Era cea mai infectă categorie în care putea fi pus cineva și, după părerea lui Jacqui, mai bine să fii un bețivan într-un maiou murdar care își bate nevasta decât un Mângâietor Delicat. Criteriile ei erau variate și necruțătoare - precum și îngrijorător de aleatorii. Nu exista o listă binedefinită, dar iată câteva exemple. Bărbații care nu mâncau carne roșie erau Mângâietori Delicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
O pauză în care Leisl a ascultat vocea din mintea ei. —Sau să te măriți cu un tip bogat. Asta e revoltător! a adăugat Leisl. Tenul bronzat al lui Mackenzie se înroșise. —Spune-i din partea mea că e un dobitoc bețivan care habar n-are de nimic. Cheam-o pe mătușa Morag! Ea o să știe. Leisl a rămas cu ochii închiși. — Cheam-o pe mătușa Morag! a somat-o Mackenzie, de parcă Leisl era secretara ei personală. Mi-a fost tare milă de Leisl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vin de Porto din Alaska. Există până și un produs numit Alkohol, vândut în recipiente de plastic fără etichetă. Acest depozit de băuturi trebuie să-și fi început activitatea ca un răspuns la prezența din abundență a cerșetoarelor, vagabonzilor și bețivanilor împleticiți care bântuiau prin această parte a orașului. Printre rafturi se ițeau în lumina tremurătoare figuri groaznice. În timp ce mă aflam în salonul rezervat whiskyului, un tip a cărui respirație plină de rumeguș îl anunța de la mare distanță s-a ivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cea care mă abate de la lucru și mă împinge cu gândul spre lucruri la care nu m-am gândit niciodată. Are în ea exaltarea nepoftită a paranoiei, a furiei și plânsului, cărora spasmele de vitalitate le dau coerență: bălmăjeli de bețivan repetate la trezie. Și la televizor dau într-una reclame isterice sau nenorocitele de știri... Toate vocile vin din altă parte. Tare aș mai vrea să mi le pot alunga din cap. Aidoma vampirilor, trebuie să le inviți înăuntru. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am fi fost într-un moment de vârf al traficului. Ceva legat de nenorocita de Nuntă Regală. Aproape o oră am înjurat, blocat în tunelul de sub Westway. Fiasco-ul se supraîncălzise. Eu mă supraîncălzisem. Toate mașinile gemeau de străini și bețivani care rânjeau cu gura până la urechi. Gâtlejul tunelului s-a umflat ca un emfizem din cauza țigărilor și a fumului și a gurilor murdare. Apoi ne-am ivit și noi în noaptea albastră a hărții stelare. Ne-am amestecat cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
La cincisprezece ani mă simțeam mare și nerăbdător, și gata să-mi folosesc aptitudinile. Dimineața devreme ridicam lăzile împreună cu Fat Vince. Toată ziua duceam mesaje la Wallace & Eliot. Seara îl ajutam pe Fat Paul să golească localul, pe Shakespeare, de bețivani. Nu... nu prea văd de ce îți împui capul cu toate poveștile astea. Momentele unei călătorii nu au nici o importanță când călătoria nu are nici o destinație, ci doar un sfârșit. Femeile merg pe stradă - își croiesc drumul prin viață... S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ascultat. Am așteptat. — Te-am așteptat, am spus eu. Am auzit oftatul Martinei. — Erai beat. E mult prea mult să pretinzi cuiva să-și petreacă o seară cu un om beat. Am știu dintotdeauna care e adevărul în această privință. Bețivanii știu care e adevărul despre ei. Dar, de regulă, oamenii sunt suficient de politicoși ca să evite subiectul. Adevărul e complet lipsit de tact. Ăsta e necazul cu non-alcoolicii - niciodată nu știi ce urmează să spună. Da, ciudați mai sunt oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de aer condiționat. Am remarcat că din haina mea închiriată începuseră să se strecoare valuri de adevărată duhoare și nu era vorba de un singur miros, ci de o antologie criminală de emanații grase, de dâra lăsată de miile de bețivani și nespălați care o folosiseră până la mine și o vor folosi după mine. Oare cei din spatele meu aflaseră de existența mea? Martina se încrunta și pufnea. De fiecare dată când mă foiam pe locul meu, haina selecta o altă noxă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dat afară din vreo șase-șapte locuri, sau chiar zece sau unsprezece, până am reușit să mă prind despre ce era vorba. O, gagicile au cucerit Parisul. Au făcut în așa fel încât acum pot sta oriunde le place, fără ca vreun bețivan picat din senin sau vreun vagabond să le strice cheful. E prea târziu, îmi spun eu. Ce-a fost a fost. Dar cine le-a lăsat nepedepsite? Și acum înapoi în udul Manhattan, în galeria fierbinte, unde mirosim cu toții a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îți iei amarul - și am format numărul Martinei până când degetul meu crăpat a început să sângereze. Nici un răspuns. Nici un răspuns. Ocupat. Ocupat. Sunetul ăla ticălos. Ocupat, ocupat, ocupat. Și în timp ce zăceam mototolit la bar, scotocind după ultimii bani, așa cum fac bețivanii de obicei, am auzit ceva ce n-am crezut niciodată că mi-ar face vreo plăcere, mi-am auzit propriul nume - John Self - rostit pe pagerul localului. M-am dus la telefonul roz. Ea e, mi-am spus eu. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmbogățește pe el. E tehnica favorită și a celorlalți avocați pe care i-am angajat. Toți banii pe care-i mai am se duc pe taxele proceselor. Mi s-a rezervat același tratament inferior ca pentru bulangii și vagabonzi și bețivani. Principala mea sursă de venituri e ogeacul meu. M-am mutat într-o nenorocire de subsol, nu departe de Ladbroke Grove și mi--am subînchiriat apartamentul unui șeic poligam cu o droaie de copii. A fost ușor: am lipit un anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]