831 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > BEATITUDINE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului E zvon sedus de împrimăvărare Încununat de ciripit corupt Urcă seva vieții în spirale Pulsând în noul început! Binecuvântate, eterne anotimpuri, Împletire miraculoasă de culori
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384850_a_386179]
-
arterele mele pulsatoriu viscolite De dragoste, de pânda în amurg De rebele, dezlănțuite clipe. Ascunsă între rozalbele petale Mă pomenesc rugându-mă-n neștire Intre tufe de bujori, de crini și cale Să mă binecuvânte Domnul cu Iubire! Referință Bibliografică: Beatitudine / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1926, Anul VI, 09 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384850_a_386179]
-
de când amurgu-a coborât o șoaptă și-o aripă să ne acopere-ntr-a tainei veșnicie. Și mâine e o zi ... noi praf de stele vom străluci de focul ce ne arde dându-i culoare răsăritului, azurului să îi fim aștri ... - beatitudine! Și mâine e o zi ... 'n clepsidra noastră ne-om scurge fir cu fir pe-a timpului fereastră, ne vom numi trăire, iubire doar sclipirea noastră ... Și mâine ... ziua fi-va dor de noi! 28 mai 2016 Referință Bibliografică: ȘI
ȘI MÂINE ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385149_a_386478]
-
un aparat neinvaziv, ce emitea fascicule de lumină, la nivel informațional (?) producea 11 efecte psiho-biologice (relaxare, creșterea vitalității și imunității, echilibra aura și chakrele, etc) . O doamnă, mai în vârstă, statea sub o lampă și sforăia cu un aer de beatitudine, datorită echilibrării informaționale !!. La un alt stand apropiat era expus un dispozitiv personal ce te apăra 85% contra radiațiilor electromagnetice nocive emise de telefonul mobil. In locații mai retrase am mai descoperit generatoare de apă coloidală, de frecvențe reconective, de
LA SALA PALATULUI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384354_a_385683]
-
sărbători, când în toate cântecele văzduhului îmi pierd gândurile triste și tot zgomotul de azi mi se preface-n șoapte, neimpresionându-mă. Pe vechea canapea maro la umbră de pruni bătrâni, cad ca de atâtea ori în aceeași stare de beatitudine curioasă și dornică de o altă inhalație parfumată a crinilor imperiali. Crini imperiali... Sună grandios, sobru și impun respect, decență și simt cum privindu-i, capăt speranță și bunătate. La aceste flori, Dumnezeu a uitat să închidă supapa frumuseții, dar
IUBIREA CRINILOR IMPERIALI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384420_a_385749]
-
pe fata pe ochi pe gât,...ursul o cuprinse cu brațele lui largi că ale Dunării când se varsă în mare,o strânse cu atâta drag...Argintatos simți cum o căldură intensă o copleșește,o moleșeala amețitoare,o stare de beatitudine pe care o simți pt prima dată ,asa ca niciodată ...îi dispărea parcă toate barierle...și atunci cântă pt prima dată...cântă...însă foarte puțin...... Simți cum se înalță foarte sus,așa ceva nu vazu-se niciodată,se înalță desupra lumii
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
încântau publicul ascultător, fiindcă unduitoarele armonii ce se revărsau ca o binefacere peste o lume dornică de înnoire se datorau maestrului Dan Ardelean, dirijorul formației „ROMANTICII” Sfinte, ce mi-a fost dat să văd!... Abia mă trezisem din starea de beatitudine când pe scena Teatrului Tony Bulandra, în acordurile fermecătoare care izvorau cu nestins dor și patimă din struna prim-violonistului CORNEL PANȚIRU, am trăit o fantastică revelație: pe un ecran imens al memoriei o vedeam trecând prin grădina Crizantemei pe
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
acest pasaj al ceasurilor vii care se plâng ca niște ființe adevărate de degradarea ireversibilă a timpului lor. Toate poveștile, de la Iraida care întruchipează iubirea desăvârșită și până la Asica ce devine o adevărată dansatoare, aduc suspans și extensie, miraj și beatitudine. De punctat, cele două suflete pereche, Mariam și Ahmed, o româncă și un arab ce par jumătăți perfecte unul pentru celălalt, impresionează prin conformitatea cu toate detaliile și fațetele unor obiceiuri și tradiții ce ne surprind pe noi, cei de
O FEREASTRĂ CE SE DESCHIDE ÎNTRE REAL ŞI IMAGINAR. CĂLĂTORIE ŞI EXTAZ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382921_a_384250]
-
ascunse Îndărătul unor măști grotești și Înarmați cu niște furci de care atârnau niște fâșii de pânză stacojie. La dreapta, sobri În tunicile lor albe Împodobite cu aripi mari din pânză aurie, tot atâția Îngeri, cu fețele prostite Într-o beatitudine idioată, psalmodiau laude Într-o latină anapoda. — Îngerii Încearcă să le smulgă diavolilor sufletul mortului. Ia te uită! mai zise omul de lângă el. Într-adevăr, la stânga era mare agitație. Ceata de diavoli Înconjurase fantoșa, Împungându-l cu furcile și sfâșiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine) — ... Îți dai seama că n-am altă alternativă. Ce vrei să fac? Portrete de stahanoviști, peisaje industriale? Nu pot! Mai bine mă duc să fur. — Ia-o mai ușor, mînzule, că altfel se rezolvă chestiile astea. Trebuie să știi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am atins pătratul șotronului, am chipul unei respirații reci care se Întretaie cu o emoție și mai departe În aerul rarefiat acest trup suind ca un balon În Înălțimile primitoare. Dar nu e un vis, nu e nici măcar starea de beatitudine, darul efemer al unei narcoze - este avortul unui pariu, Încăpățînarea de a demonstra că fuselajul ruginit mai poate să zboare, că poezia se poate supune docil comenzilor reci ale creierului. O, frumoaselor, desfrînatelor, nici cea mai mică tresărire În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vocea tremurîndă. „Îmi cunosc puterile“, zise Simon, „și știu că nu pot ajunge pînă În al șaptelea cer. Așa că mă Încumet pînă la al șașelea cer. Al șaptelea cer Îl atingi doar cu gîndul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu-i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse pînă la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îmi cunosc puterile“, zise Simon, „și știu că nu pot ajunge pînă În al șaptelea cer. Așa că mă Încumet pînă la al șașelea cer. Al șaptelea cer Îl atingi doar cu gîndul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu-i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse pînă la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Bărbatul acela distila o oratorie În măsură să anihileze muștele În zbor, Însă am bănuit că, dacă voiam să aflu ceva despre Julián Carax, mai convenabil ar fi fost să rămîn În termeni buni cu el. I-am zîmbit cu beatitudine, arătîndu-mi plăcerea produsă de latinăraia și vorbăria lui. — Nu uita, mîine, la Ateneu, a rostit solemn librarul. Dar adu cartea, sau adio Înțelegere. — De acord. Conversația s-a risipit Încetișor În murmurul celorlalți cenacliști, alunecînd spre discutarea unor documente găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
geme pentru vecie Lucifer. Și apoi stânca imensă Înălțându-se din ape, pe care, urcând, se curăță păcatele. Și apoi... și apoi nimic. Fantezia sa părea oarbă, incapabilă să găsească ceva care să poată reda cu aceeași exactitate condiția de beatitudine și forma vizibilă a cerurilor. Răul era cu mult mai simplu! De ceva vreme, Dante Începuse să audă dinspre fereastră un zgomot neobișnuit, de oameni În mișcare, spre Ponte Vecchio. Ca și când o mulțime urca dinspre Oltrarno, Îndreptându-se către cartierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Enea - trebuia neapărat s-o facă... - nu transformă textul lucrețian într-un manifest politic sau într-o pledoarie pentru puterea unui singur om! Venus exprimă pur și simplu atât plăcerea sexuală, cât și bucuria divină, atât jubilația corporală, cât și beatitudinea spirituală... Ea ne guvernează permanent, pentru că e numele acelei forțe oarbe acționând asupra epicentrului materiei. Plăcerea ne ghidează, ne conduce, ea se află la cârma vasului. Voința liberă vizibilă în clinamen se îndreaptă într-o singură direcție: voluptatea. Gândirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o ipotetică suliță aruncată de un om cu o putere extraordinară după ce trece de hotarele lumii? Sfârșit al oricărei transcendențe, instaurare a imanenței celei mai totale: evident, chiar dacă Lucrețiu se înclină în fața zeilor epicurieni compuși din materie subtilă, indiferenți în beatitudinea lor și instalați în interlumi, ateismul s-a născut deja. Ideea morții zeilor progresează, la fel și cea a morții lui Dumnezeu, care permite nașterea oamenilor și a puterii asupra destinului lor. A ști să trăiești presupune să înveți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de nici un popor, de nici o națiune, de nici o comunitate culturală: vreau să fecundez. N-am spus eu vreau să fecundez, ci doar vreau să fecundez prin Arta-transformarii Primului Principiu din care s-au ivit cei trei eoni disticti: existenta-forma și beatitudinea. Fac artă ca si cum aș face dragoste pentru prima dată cu ultima Fiica a dragostei care și-a pierdut organul facerii, iar acum face naveta din raiul inimii în raiul nimănui și din iadul deznădejdii în iadul smereniei. Și poate că
CULTURA IN SUBORDINEA LUMII MATERIALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361546_a_362875]
-
chip de prescură" - și o dumnezeiește pentru eternitate. În extazul adorației, dragostea o ține "în dinți, în mansarda inimii" , altfel ar sufocau-o dacă nu i-ar da libertatea să se bucure de lumina cerească, fiindcă în aceeași situație de beatitudine se găsește și sufletul ce-și "piaptănă părul ca o ploae" irizată care cântă armonii celeste pe notele primăverii timpurii. Cititorule, făți timp să pătrunzi în labirintul gândului odihnitor care își găsește alintare când ascultă "oftatul norilor înlăcrimați ce stau
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
savura cu nesaț fiece lucru ce semnifica ,,acasă”. Deschisesem căldura și în casă se făcuse cald și plăcut, astfel că după ce am terminat cu baia,mi-am făcut cu meticulozitate un masaj regenerator cu cremă . Simțeam o stare plăcută de beatitudine și îmi croiam planuri în minte cum să continui restul dimineții. Următorul gând era, să pun de o cafea și să o sun pe Diana care locuia un etaj mai jos, să o invit la mine. Deja jubilam la surpriza
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
sunete admirând dibăcia piticului. Treptat, simțeam cum trupul mi se înfiora într-un mod deosebit, cum nu mai simțisem vreodată. Chipurile celorlalți se estompau. Eram mai puțin conștient de existența trupului meu. Simțurile mi se învolburau, învăluindu-mi gândurile. O beatitudine ciudată îmi cuprinse întreaga făptură. Sângele îmi pulsa în vene tot mai puternic. Tâmplele îmi zvâcneau, iar mușchii îmi vibrau sub piele fără de voie. Nu mă mai puteam stăpâni. - Crește, crește!, ziseră cei din jurul meu. Nu mi-am dat seama
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
poem parcurs este o infuzie de calmant ce pregătește nivelul următor al febrilității percepției, intensității emoției și ca atare al trăirii, cu siguranță un alt modus operandi et vivendi care să te ajute să obții tonusul și (de ce nu?) poate beatitudinea, ca trepte ale stării transcendentale dobândite (și) prin lectură... Nesațul cu care parcurgi „fișele lirice” propuse cu răspundere artistică și talent de doamna Maricica Stroia în cartea sa, te binedispune și pe tine ca adult, îți redă un tonus de
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
este, deci, intervalul dintre neant și paradis, iar substanța ei umană-intervalul dintre intuiție și revelație, așa cum Așur, zeul protector al uneia dintre lumile mari și de demult, are puterea mitică de a valida existența aflată la răscrucile îndoielii și credinței. Beatitudinea este un vis neîndeplinit pentru oameni. Nu o atingi decât murind în sineși. Sunt momente preluate din adâncul ființei asaltată de trăiri intense și explodate într-un tablou vast, amprentat de specificul unui lirism inconfundabil. Textele sunt scrise cu un
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
a invitat la dans. Ochii lui străluceau, era un pic îmbujorat. Cred că avea nevoie de curaj să facă acest gest. Oricum, melodia se derula și eu o fredonam în timp ce ne legănam, uneori fără ritm, cuprinși de o stare de beatitudine. S-a apropiat ușor de urechea mea și mi-a spus numărul lui de telefon, explicându-mi metoda prin care să îl pot reține, fără a-l nota. După care, mi-a atins obrazul cu obrazul lui mirosind a lavandă
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CUVÂNTUL CE ZIDEȘTE Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Ceea ce spui să fie spre-nălțarea gândului -întoarcere în sus prin ... Cuvânt ! Căderea-n mucigai - creșterea beatitudinii, că de-acolo se hrănește ce-i dorit și curat, întru purificare. Și-atunci, dintr-o noapte lungă, fie-ne trezirea-n faptul dimineții, lacrima care ... susține nufărul - hrană patosului căinței noastre ! Să nu hulim ... Cuvântul, El zidește ! 9 feb
CUVÂNTUL CE ZIDEŞTE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362416_a_363745]