1,731 matches
-
la noi nu-i casă de gospodari? - a sărit Petrache. Dacă-i așa, apoi coboară mătăluță șuncile și cârnații de la afumat... pregătește acolo vreo două-trei bardace cu vin... da’ știi tu de care. Din butoiul cela uitat de anțărț în fundul beciului. Și... mai stăm de vorbă. Altfel... O rog pe Didina să-i ardă colea și un cuptor de plăcinte, de să-ți lingi degetele. Încolo... Sănătate! Atunci treaba-i ca și făcută. Mâine seară ai musafiri, Petrache! Sunteți bine veniți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
după sămânță, am să v-o dau kilă pa kilă. Până una alta, să intrăm în casă. Au intrat bucuroși. În timp ce ei își căutau loc să se așeze, inginerul și-a făcut de treabă printr-un blidar și apoi pe la beci. Să vă dea Dumnezeu sănătate și belșug! - le a urat imginerul, ridicând paharul cu vin. Noi vă urăm să trăiți, că ne trebuiți - a fost răspunsul celor doi prieteni. Într-un târziu, inginerul Cicoare l-a întrebat pe Costăchel: Spune
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
au privit înapoi... Păreau două fantome pornite să bântuie prin pânza deasă a fulgilor de omăt prinși într-un joc fantomatic... Unde l-au dus, Costăchel nu-și dădea seama... În acea noapte, a simțit doar umezeala și frigul unui beci mucegăit... Au urmat zile și nopți de groază... Anchetatorii se schimbau mereu... De fiecare dată, când ajungea în camera de anchetă, îl pironeau în scaunul din mijlocul încăperii cu lumina unui bec puternic înfiptă în ochi... Îl usturau ochii... Anchetatorii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
parte când în alta... Era epuizat... Forțat să stea cu ochii înfipți în becul din față, nu visa decât apă... apă... o mare de apă... S-a trezit... După câtă vreme? Nu știa... Printr-o crăpătură a oblonului de la gemulețul beciului, o rază de soare îi bătea în ochi... A simțit-o ca pe o arsură. A închis ochii gemând... Simțea că îi arde tot trupul ca un rug... „Vulturrr Costacheee! Laaa interogatorrr”- i-a răsunat în urechi ca un dangăt
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt noul său dumnezeu. Numai că, la scurt timp, banii mamei se împuținează, iar narcomanul simte nevoia acută de cantități tot mai mari. În „bunătatea” lui, „gentlemanul” din beci, Torpilă, îi dă pe datorie. Apoi, vine amenințarea cu moartea, printr-un bilet, în caz că nu-și achită datoriile. Biletul cade în mâna mamei. Efectele sunt devastatoare. Mamă și fiu își țin discursuri, unul mai dur decât celălalt. Șerban apelează la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și ele tot negre. Erau negre, de bună seamă, tocmai pentru ca să nu lucească în lumină; tânărul le putuse observa bine, totuși, grație numai distanței mici, ce-i despărțea pe cei doi de cele două surse importante de lumină. În centrul beciului, trona falnic un birou din lemn masiv cu tot felul de incrustații demodate, la care ședea comod un domn încruntat tot (asemănarea dintre el și un gentleman tipic englez era izbitoare!) și cu o mimică impunătoare încă de la prima vedere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o găleată cu apă rece din fântână și am venit ușurel, ușurel și apoi, cu toată furia, am aruncat-o peste ea. Numai sufletul meu știa cât a răbdat de sete. În ziua respectivă, aveam nevoie de niște cartofi din beci, așa că a trebuit să se ducă cu un sac și să i scoată de acolo. După ce am văzut-o coborând pe scară, am tras oblonul, l-am legat cu o sârmă și abia spre seară i-am dat drumul să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pentru a trece iarna. Grâul și porumbul pentru a face făină, vinul așezat în butoaie, tot felul de fructe și legume pregătite în conserve, uscate sau păstrate proaspete, murături și multe altele de care se bucură ochii, atunci când intri în beciul unui gospodar și le vezi frumos și cu grijă așezate pe polițile bine fixate de-a lungul pereților. Această bucurie o simțeau și cei doi soți Ana și Gheorghe, când vedeau rezultatul muncii lor. Erau tineri, la începutul vieții de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toți oamenii. Erau ultimele zile ale lunii noiembrie, dar destul de frig, pământul noaptea îngheța, iar ziua, când temperatura creștea puțin, se dezgheța. În acea seară, ca de obicei, ei lăsară toate în ordine afară, păsările și animalele închise, ușa la beci încuiată, porțile la fel. Nu trecu mult timp și cineva bătu în poartă. Era o doamnă cunoscută, care venise cu o treabă la ei. Gheorghe aduse din beci un borcan cu compot pentru a o servi pe doamnă, dar nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei lăsară toate în ordine afară, păsările și animalele închise, ușa la beci încuiată, porțile la fel. Nu trecu mult timp și cineva bătu în poartă. Era o doamnă cunoscută, care venise cu o treabă la ei. Gheorghe aduse din beci un borcan cu compot pentru a o servi pe doamnă, dar nu încuiase ușa cu lacăt, se gândi că o va face pe urmă, după ce va pleca oaspetele, care stătuse până mai târziu. Când plecă doamna de la ei, Ana o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o va face pe urmă, după ce va pleca oaspetele, care stătuse până mai târziu. Când plecă doamna de la ei, Ana o însoți până la poartă și, după ce se despărțiră, intrase repede în casă, fără a-și da seama că ușa de la beci era descuiată. Gheorghe, așa cum se mai întâmplă câteodată cu fiecare din noi, uitase și el că o lăsase descuiată. A doua zi dimineață, când ieși afară, ca de obicei, pentru treburile gospodărești, văzu poarta și ușile beciului larg deschise. Inima
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că ușa de la beci era descuiată. Gheorghe, așa cum se mai întâmplă câteodată cu fiecare din noi, uitase și el că o lăsase descuiată. A doua zi dimineață, când ieși afară, ca de obicei, pentru treburile gospodărești, văzu poarta și ușile beciului larg deschise. Inima începu să-i bată tare în piept și imediat se îndreptă spre acolo. Se opri în ușa beciului și văzu urme multe. Când intră și văzu ce rămase din toate cele adunate de ei, începu a plânge
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lăsase descuiată. A doua zi dimineață, când ieși afară, ca de obicei, pentru treburile gospodărești, văzu poarta și ușile beciului larg deschise. Inima începu să-i bată tare în piept și imediat se îndreptă spre acolo. Se opri în ușa beciului și văzu urme multe. Când intră și văzu ce rămase din toate cele adunate de ei, începu a plânge. O durere nespusă îi strângea inima ca în clește. Cum putuse să se întâmple lucrul acesta? Credea în acel moment că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
adevărat ceea ce auzea. Când văzu că era adevărat, începuse a plânge și ea. Se îmbrățișară ambii și așa au plâns împreună, până se mai liniștiră. Ce puteau face mai mult? Nimic. Bănuiau cine ar fi putut intra și căra din beci, dar vorba ceea, hoțul dacă nu e prins, nu e hoț. Nu le rămânea nimic mai mult decât să se împace cu pierdera și să tragă învățăminte din cele întâmplate. Au continuat ziua mai departe, ca de obicei. Copiii, la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru a intra în casă, se opriră locului înmărmuriți. Pe terasa de la intrare, care era destul de mare, nu aveai pe unde trece, erau adunate sumedenie de borcane cu compot și conserve, vase cu tot felul de bunătăți, că părea un beci dintre cele mai bogate. Această surpriză fu foarte puternică pentru ei. Așa cum se îmbrățișară, cu două zile în urmă, plângând de durere, acum, tot îmbrățișați, plângeau de fericire. Ce se întâmplase? Colegii lor se sfătuiră să le facă această surpriză
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gâscă. Își amintește că femeia de serviciu îi spusese de cu seară: "Domnișoară, puneți duna pe dumneavoastră, că în căsoiul ăsta e frig și în miezul verii ca în mormânt". A simțit de cum a intrat în cameră un miros de beci și un frig aproape neverosimil. Și-a zis că frigul vine din interiorul ei, vara nu poate fi atât de frig într-o încăpere, și totuși cu greu a adormit, zgribulindu-se în imensele falduri ale plăpumii de puf. Și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
unde au fost căsăpiți de trupele aliate ruso române. Dacă ar fi ajuns la Berlin, așa cum sperau, ea ar fi urmat studii superioare la universitate. Flerul și instinctul matern al bunicii au salvat-o, ea fiind bine ascunsă într un beci tainic sub pământ, și, în ciuda căutărilor insistente, chiar amenințătoare, n-a fost găsită, altfel nu ar fi fost soție de chiabur și mamă a celor doi copii, Sorin și Dorina. După terminarea războiului, mama a absolvit școala profesională de la Rădăuți
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și a constat într-un chef plin de originalitate, de seara până dimineața, la gazda colegilor din Moldovița, vecina tanti Zina a lui Neculai a Roizii. În seara aceea, profitând de lipsa părinților mei de acasă, eu am sfeterisit din beci o canistră cu 10 litri de vin, pe care am „topit-o” până în zori, împreună cu Vasia Perepeliță, Neculai Balahură, Grigore Cenușă și Gabi Climescu, de ne-am făcut toți mangă. Sigur că orgia s-a răsuflat chiar de-a doua
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Uite, chiar nu bănuiesc! - N-avea partener, asta era! S-au dispus cu toții. - Acum are, dar el crede că ne ajunge o singură sticlă pentru câte discuții se profilează la orizont!? - Fii fără grijă, abia a intrat în rezervele de la beci. Și ar mai trebui să știi ceva, Alex, prietenia nu urmează la cursuri la fără frecvență. Era un mod elegant de a-i reproșa îndelungata absență. - Valentina, încercă Alex o scuză, simțind săgeata care venise direct, prietenia adevărată e o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de ploaie. Penele impermeabile băteau aerul, răcorind fața lui Emil. Daniel se culcă la pământ, însă Emil rămase în furtuna de sub aripile ce-i trecură exact deasupra capului. Apoi i se făcu frig. Jungla cu toată vegetația ei părea un beci întunecat în care cei doi se învârteau în cerc, iar păsările colorau cerul cu penele. — Hai să mergem. Daniel se scutură de noroi și vru să-l tragă și pe Emil după el. — Nu pot, mi-e frig. — Hai, că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să alegem calea sau priza, important este să o căutați și să doriți reîncărcarea bateriilor proprii, fiind o necesitate umană. În filosofia mea fantezistă, compar viața cu o casă, pe care noi am construit-o, cu pod, cu garaj sau beci și cuprinde de toate casa noastră, o avem acum întreagă și trebuie să o întreținem curată, nu? Facem zilnic curățenie, dar nu peste tot pentru că nu reușim, curățim camera de oaspeți, bucătăria și camera de dormit. Bine, dar de ce facem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și camera de dormit. Bine, dar de ce facem mereu curățenie aici? Pentru că aici vin prietenii în vizită și vrem să arătăm că suntem curați, că ne menținem casa (viața) curată. Noi însă știm, că în pod și în garaj sau beci nu am mai umblat demult să facem curățenie, de ce? Pentru că nu avem timp de așa ceva, pentru noi este important ca prietenii să vadă curățenie acolo unde vrem noi și vine o zi când ne gândim că ar fi timpul să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ce tebuie la o zi mare. Așa că ia aminte, Măriuță - a răspuns Pâcu în locul lui moș Dumitru. Am priceput. Nu-i nevoie de alte vorbe - a răspuns Măriuța, râzând ușor. Iar tu, Costache, să pui vinul cela la răcit în fundul beciului - a completat Pâcu comanda. Nu duce grija asta, Pâcule - a răspuns Costache. Apoi noi om merge mai departe - a intervenit moș Dumitru. Mergeți cu bine și pentru diseară facem ce trebuie - au răspuns Măriuța și Costache. Ca de obicei, Vasile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
așa cu sloboda... Dacă tu crezi că îi vom mai întâlni pe flăcăi, atunci am răbdare până când s-a întâmpla asta, că n-ai să-mi spui doar numai mie povestea lui Sloi... Vasile Hliboceanu s-a furișat spre gârliciul beciului, unde Costache trebăluia ceva. În treacăt, a aruncat o privire aprinsă către Măriuța, care se învârtea prin bucătărie... Costache s-a ridicat, privindu-l întrebător... Hliboceanu s-a aplecat și i-a șoptit ceva, după care s-a întors aproape
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca și mine... Tare o să ne lipsească cărăușia băiete! Până nu începem să plângem, eu mă duc în zămnic, să aduc o oală cu vin. Iaca și o vorbă înțeleaptă pe ziua de azi... Moș Dumitru s-a repezit în beci ca un flăcău... În acest timp, s-a arătat și mătușa Catinca - nevasta lui moș Dumitru. Da’ ce puneți la cale acolo, oameni buni? - a întrebat ea,curioasă. Pâcu, fâstâcit - cum nu-i era felul - a răspuns: Păi... iaca am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]