425 matches
-
care nu conțin nici o imputare dar care constitui niște simple injurii precum: Înfierbântarea arșiței din Algeria și răciala din Bulgaria; căci nu merită să le comentăm. Afle însă foița că cel ce au văzut soarele ecvatorial și mantile albe ale beduinilor, acel care, părăsind apoi viața sa liniștită de la țară și la primul apel al patriei au abandonat toate interesele sale, au reîncins Sabia cu abnegațiune de sine, au alergat la lupta sacră pentru Independența României; acela este Om Liber și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
micșora în mod periculos. Să nu uităm lipsurile în care trăiesc toți crainicii Dumnezeului unic, condiție comună care a favorizat trecerea de la un punct istoric la altul. Abraham a plecat din Ur în condițiile unei catastrofe; Moise, "acest șeic al beduinilor rătăcitori și nevoiași", a plecat din Egipt. Iisus, din Nazaret. Mahomed, din Medina. Toți exilați lipsiți de cămin și de un loc al lor și care, însoțiți de lege și credință, trebuie să plece și să scape de urmăritori pentru
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cultura tradițională de orez. Un alt exemplu legat de incompabilitatea culturală a proiectelor de dezvoltare este descris de antropologul Donald Cole (1975), care a petrecut un prim stadiu (aproape trei ani) al experieței sale de cercetare în mijlocul unui trib de beduini (Al-Murah) din Arabia Saudită. În perioada în care Cole a studiat această populație, Al-Murah ocupa sud-estul Peninsulei Arabe, adică zona Rub al Khali (Zona Nelocuită), cunoscută drept teritoriul cel mai arid al întregii peninsule. De la începuturile principatelor arabe în această zonă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prin care vor trebuie să treacă, doar o parte nesemnificativă dintre ei au ales să trăiască în așezarea „Regele Faisal”. Potrivit lui Donald Cole, cauzele au fost lipsa de cunoștințe și de empatie a planificatorilor, lipsa de comunicare dintre aceștia și beduini și preferința beduinilor de a se sedentariza acolo unde aveau deja rude, respectând, astfel, afilierea tribală care ar fi fost „secționată” de sedentarizarea făcută de sus. Mulți dintre ei ar fi dorit să combine păstoritul cu avantajele pe care sedentarizarea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
trebuie să treacă, doar o parte nesemnificativă dintre ei au ales să trăiască în așezarea „Regele Faisal”. Potrivit lui Donald Cole, cauzele au fost lipsa de cunoștințe și de empatie a planificatorilor, lipsa de comunicare dintre aceștia și beduini și preferința beduinilor de a se sedentariza acolo unde aveau deja rude, respectând, astfel, afilierea tribală care ar fi fost „secționată” de sedentarizarea făcută de sus. Mulți dintre ei ar fi dorit să combine păstoritul cu avantajele pe care sedentarizarea le-ar fi
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ce fără vieață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă Și în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cel odată înfloriți. Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind vieața lor de basme pe câmpie risipiți. Dar ș-acum turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea flamingo cel roșu apa-ncet, încet pătrunde, Ș-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. Ș-atunci Memfis se înalță, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei... Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-și basme mândre îmbrăcate-n flori și stele, De orașul care iese din pustiile de Jele; Din pământ și de sub mare s-aud sunete ce cresc. Marea-n fund clopote are
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fluide. Brațe, picioare, gigantice umflate, prăjindu-se la soare. Câinii mâncau prăjeală de om. În tranșee, trupurile se sprijineau de parapete. Câinii veneau șovăitori, târâș. Locuitorii fugiseră din taberele pe care le vedeai ici și colo - corturile joase, ca de beduini, dar făcute din acoperitori de lăzi aruncate din vapor, bucăți de polistiren, foi de celuloză murdare ca niște carcase năpârlite de insectă, chiulase mari de gândac. Bieții de ei! O, bietele creaturi! — Ei, au făcut treabă, nu-i așa? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o așează pe ultima sa pânză prieteni eu doar pășesc prin deșert spre Marea Oază pe care cei mai puțin înțelepți o numesc moarte vă zic mâine o să plouă peste uitări Fata Morgana soarele își răsfiră degetele peste deșertul roșu beduinii dansează pe câmpul semănat cu ariditate și tigve de toreadori uciși acum șapte veacuri de tauri fantastici și tristeți un concert de Bach se aude printre dune îmi scot inima și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-mi să plec peste trei zile, dădeam o ultimă raită prin oraș pentru a pune în ordine câteva treburi, când un zvon mi-a ajuns la urechi: Tumanbay ar fi fost, pare-se, capturat, trădat fiind de șeful unui trib beduin. Spre amiază, răsunară strigăte care se confundau cu chemarea la rugăciune. Un nume a fost rostit lângă mine, Bab Zuwaila. Într-adevăr, mii de orășeni se grăbeau în direcția acestei porți, bărbați și femei, tineri și bătrâni. M-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de la hamada până la erg sau munții cei înalți biciuiți de vânt, căci adevăratul deșert nu însemna puțurile presărate pe întinderea lui, ci miile de kilometri pătrați care le înconjurau, și departe de apă nu existau francezi, áscari senegalezi și nici măcar beduini, fiindcă aceștia din urmă, cunoscători și ei ai nisipurilor și întinderilor de piatră, se mișcau doar pe drumurile știute, temători de marile suprafețe necunoscute. Doar tuaregii, și mai ales tuaregii solitari, înfruntau fără teamă „pământul pustiu“, ce nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
glonț pe șacalul împuțit care încerca să-i ucidă feciorul. Mubarrak întinse mâna cu un gest autoritar și nimeni nu se mișcă. Codul de onoare al „Fiilor Vântului“, atât de diferit de al lumii alcătuite din trădări și josnicii a beduinilor, „fiii norilor“, cerea ca lupta între doi războinici să fie curată și nobilă, chiar dacă era pe viață și pe moarte. Fusese provocat pe față și avea să ucidă pe față. Căută pământ tare sub picioare, trase aer, scoase un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
alb și care înainta fără grabă, croindu-și drum în direcția postului. Se întrebă ce face un targuí pe coclaurile acelea, căci trecuseră șase ani de când nu mai veneau la puțurile din Adoras, evitând orice contact cu ocupanții săi. Caravanele beduinilor soseau tot mai rar, se aprovizionau cu apă, se odihneau două zile la capătul cel mai îndepărtat al oazei, străduindu-se să-și ascundă femeile și să nu intre în contact cu soldații, și porneau iarăși la drum, oftând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mine, dacă dorești. în schimbul apei. Sergentul major Malik simți o tresărire în stomac. De mai bine de cincisprezece zile vânătorii nu prinseseră nici un animal, căci, cu anii, acestea se îndepărtaseră de acel loc, și printre soldații săi nu era nici un beduin autentic, cunoscător al deșertului și al locuitorilor săi. — Apa e a tuturor, răspunse. Dar accept cu plăcere invitația ta. Unde ai vânat-o? Gacel zâmbi în sinea lui văzând capcana grosolană. — în nord, răspunse. Strânsese vreascurile de care avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
serviciu scăpându-mă de el. Deschise micuța casă de bani zidită în podea și ascunsă sub dușumele chiar lângă masa lui; numără banii care se aflau în ea și clătină din cap. Va trebui să rechiziționezi cămilele de la triburile de beduini, zise. Nu am bani și nu le poți lua pe-ale noastre. — Mubarrak o să mă ajute să fac rost de ele. Se îndreptă spre ușă. Cu permisul dumneavoastră, o să vorbesc cu oamenii mei. Răspunse cu un gest la salutul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și independentă, unde toți trebuie să fim egali, pentru că dacă fiecare s-ar conduce după propriile sale obiceiuri, n-am mai putea fi cârmuiți. Cum să împaci obiceiurile locuitorilor de la țărmul mării cu cele ale muntenilor sau cu cele ale beduinilor și tuaregilor din deșert? Trebuie să punem punct și să începem din nou, impunând o legislație comună; altfel, ne prăbușim într-o prăpastie. Nu înțelegi? — Ba da. Se poate înțelege când ți-ai făcut studiile într-o academie militară, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de război ne purtăm asemeni colonialiștilor, dar în timp de pace nu suntem în stare să-i imităm. — Tu îi imiți, spuse Souad cu blândețe și vădită dragoste în glas. Te străduiești să-i ajuți și să-i înțelegi pe beduini, te preocupă problemele lor și scoți și bani din buzunar pentru asta - dădu din cap cu neîncredere. Cât îți datorează și când or să-ți dea banii înapoi? De luni de zile nu văd un cent din solda ta, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oameni. Saud, spre sud... Eu o să acopăr zona asta, iar Malik e cu oamenii lui în est - dădu din cap. Dacă deschidem bine ochii, n-o să scape. Sergentul nu răspunse, dar era clar că nu împărtășea optimismul superiorului său. Era beduin, îi cunoștea bine pe tuaregi, dar îi cunoștea bine și pe soldații săi, oameni de la munte ce-și făceau serviciul militar obligatoriu într-un deșert pe care nu-l înțelegeau și nici nu doreau să-l înțeleagă. îl admira pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
soldaților, dar există situații, și aceasta este una din ele - sublinie intenționat - , în care acești soldați trebuie în primul rând să-și facă datoria, pentru că e în joc onoarea armatei din care fac parte. Faptul că ați permis ca un beduin să omoare un căpitan și pe una din călăuzele noastre, să dezbrace soldații și să fie însoțit de un locotenent prin deșert înseamnă discreditarea dumneavoastră ca militar și a mea ca maximă autoritate în provincie. Locotenentul Razman încuviință în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Asta ar fi trebuit s-o decid eu, și din zvonurile care mi-au ajuns la ureche, ne-ar fi prins mai bine cinci cadavre. Noi moștenisem respectul impus de francezi triburilor nomade și acum, pentru prima dată, din cauza acestui beduin și a prostiei de care ați dat dovadă dumneavoastră, acest respect se clatină. Nu e bine, zise sentențios. Nu. Nu e bine. — îmi pare rău... — Și o să vă pară și mai rău, vă asigur. începând de azi, sunteți detașat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Anuhar dădu câteva ordine și coborî scările în fugă, ajungându-l în clipa când se urca în automobilul negru, în care șoferul dăduse aerul condiționat la maxim. Străbătură scurtul drum în liniște, apoi se rugară unul lângă celălalt, înconjurați de beduini respectuoși, ce lăsaseră un spațiu considerabil în jurul lor. La ieșire, guvernatorul admiră cu satisfacție pădurea de palmieri întunecați. îi plăcea ceasul acela. Era, neîndoielnic, cel mai frumos în oază, așa cum zorii erau cele mai frumoase momente în deșert, și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jumătăți și o puse pe cealaltă în portofel pe care îl lăsă lângă foc. — O să caut un nomad, o să-i dau jumătatea asta și o să-i explic unde poate găsi cealaltă jumătate - surâse pe sub văl. Pentru o asemenea sumă, orice beduin și-ar călări cămila o lună întreagă. Nu-ți face griji, îl liniști. Va veni cineva după tine. Acum, scoate-ți pantalonii. — De ce? se alarmă. — O să petreci zece zile în peștera asta, legat de mâini și de picioare... Dacă urinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru brânza aproape râncedă, dar tare și gustoasă, și pentru curmalele zemoase pe care le mâncă bând un ceai unsuros, dulce, cu foarte mult zahăr, ce-i încălzi trupul, alungând frigul dimineții din deșert. Cel care părea conducătorul grupului, un beduin cu barbă rară și ochi șireți ce priveau fix, îl întrebă fără nici o intonație în glas: — Tu ești Gacel? Gacel Sayah, din neamul Kel-Talgimus? Și, văzându-l că încuviințează în tăcere, adăugă: — Te caută. — Știu. — L-ai omorât pe guvernator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
văzându-l că încuviințează în tăcere, adăugă: — Te caută. — Știu. — L-ai omorât pe guvernator? — Nu. îl priveau cu interes și încetaseră chiar să mai mestece, străduindu-se, probabil, să vadă dacă spune adevărul sau nu. în cele din urmă, beduinul adăugă cu naturalețe: — Ai nevoie de ceva? — Patru mehari, apă și mâncare. Scoase din punga de piele roșie de la gât ceasul și inelul și le arătă: — O să plătesc cu asta. Un bătrân costeliv, cu mâini lungi și delicate de „zlătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bani buni... E de aur. — S-a pus preț pe capul tău - zise „zlătarul“, fără să dea importanță celor spuse. Bani mulți. — Știi pe cineva care vrea să-i încaseze? — Pe nimeni dintre ai noștri, preciză cel mai tânăr dintre beduini, care îl observase pe targuí cu evidentă admirație. Ai nevoie de ajutor? Te pot însoți. Șeful, probabil tatăl său, făcu un gest de dezaprobare: — N-are nevoie de ajutor. îi e de-ajuns tăcerea ta. Făcu o pauză. — Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]