203 matches
-
și nu doar de grup de suport. Asumpția fundamentală a psihoterapiei clasice (apud Griffin, 1993) este că individul (inclusiv în calitate de membru al familiei) care se prezintă la terapeutareun deficit structural. Persoanei respective fie că îi lipsesc anumite deprinderi șiabilități comportamentale (behaviorismul), fie că are o gândire distorsionată (cognitivismul), fie că este prizonierul unor grave conflicte interne (psihodinamicismul). Indiferent de etiologie, răul se găsește în individ. Mediul psihosocial apropiat este luat în considerare doar la modul vag și ca factor explicativ al
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
XIX, ca preocupare în sociologia educației, în lumea anglo-saxonă. Evoluția conceptului de curriculum nu a fost lineară, fiindu-i recunoscută tocmai importanța lui pentru dezvoltarea multiplă a societății, mai ales în SUA, după 1970, prin cuplare și cu teoriile învățării (behaviorism și apoi cognitivism, constructivism), cu orientările filosofice (umanismul) sau social-politice asupra educației (de la polul conservator la cel liberal). Aici, sensul conceptului este cel al unei traiectorii date de parcursul în dezvoltarea unui educat, care implică și dificultăți, obstacole, componente distincte
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
format, să se autoformeze, anume în cel complex al clasei. Conceptul de clasă centrată pe educat (Learner-Centered Classroom LCC), ca o expresie a paradigmei și modelului centrării pe educat LCM (Learner-Centered Model), s-a conturat ca reacție la tradiționalism, la behaviorism, la educația egalitară, la standardizare, dar exprimând și noile așteptări ale societății, ale educaților privind nevoia: • de valorificare a valorilor individuale, • de atingere a idealului dezvoltării fiecăruia, • de înlăturare a diferitelor aspecte critice ale școlii, • de schimbare a climatului, a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
nou trebuie să indice orientarea (design-oriented) în sistemul posibil, cu alternative de acțiuni, conform obiectivelor urmărite, să ilustreze o gândire flexibilă asupra evoluției relației cauze-efecte în desfășurarea procesului văzut probabilistic, iar nu o viziune strict deterministă asupra efectelor, ca în behaviorism. Teoria proiectării noi, pornind de la design-oriented, facilitează trecerea: • de la focalizarea pe predare la cea pe învățare, pe dezvoltare a educaților, adică îi transformă din pasivi în activi și le schimbă rolurile, • de la activitatea cu clasa unitară la cea diferențiată sau
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cercetător important în temă (D.H. Jonassen, 2004, cap 1-23) sintetizează evoluția macroparadigmei designului, de la primele cercetări, rezultate din corelarea sa cu una dintre abordările esenței educației (anume interpretarea sa și ca tehnologie a educației), analizată progresiv, sub influența pozitivismului, a behaviorismului, a teoriilor programării, a teoriei cognitiviste, a teoriei sistemelor, a situaționismului, a contextualismului, a rolului mijloacelor media (TV, calculator, învățământ la distanță, Internet, învățământ programat, laboratoare de comunicare, educația virtuală, a teoriei și metodologiei construirii softurilor educaționale în sistemul IAC
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
manageriale în demersul practic de asigurare a procesului de construire a înțelegerii, a învățării în manieră științifică. Din aceste motive, am constatat că, în modelele constructiviste concrete prezentate în literatura problemei, nu se dezvoltă desfășurarea propriu-zisă a activității, ca în behaviorism, prin prescriere a acțiunilor detaliate ale educaților și ale educatorului pentru dirijare. Dar se detaliază partea asiguratorie a condițiilor necesare învățării autonome și a rolurilor manageriale preventive și de monitorizare, manifestarea contextului fiind însă și în principalele etape ale demersului
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
atât în interiorul contextului, cât și între diferitele detalieri ale elementelor sale, prin rutele alese pentru a constitui variante de concretizare ale lui. Prin acest specific al conceperii și concretizării astfel, proiectarea construită nu poate fi una descriptivă, prescrisă (ca în behaviorism), nici una strict prescriptivă (ca în "pedagogia prin obiective"), ci poate fi una conceptuală (prin studiul contextului pedagogic, al relațiilor între elementele curriculare antrenate, ca o problemă de rezolvat științific) și una procedurală (care exploatează alternative de proiectare, de soluționare, atât
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
utilizarea de situații autentice, din viața reală, prin recurs la interactivitate în formare și în mobilizarea tuturor achizițiilor integrate, prin apelul la comunicare profesor-elev în examinare, prin valorificarea autoevaluării. Astfel se evaluează aspectul multidimensional al celor învățate (nu ca în behaviorism, separat pe dimensiunea cognitivă, afectivă, psihomotrică), ci toate, pentru a verifica și aprecia cum se combină în situația reală de rezolvat (de la cunoștințe, la atitudini, motivații). Practic, aceste noi paradigme ale evaluării calitative repun în discuție problematica raportării întregului proces
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
0232/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro 1 Ole Waever, The Future of International Relations: Masters in the Making, London and New York, Routledge, 1997, pp. 1-37. Cele patru mari dezbateri despre care vorbește Waever sunt idealism realism, tradiționalism behaviorism, realism marxism și raționalism reflectivism. 2 Menționăm aici Jacqui True, Gender, Globalization and Postsocialism: The Czech Republic After Communism, New York, 2003. 3 Ole Waever, "The Rise and Fall of the Inter-Paradigm Debate", în Steve Smith, Ken Booth, Marysia Zalewski (ed.
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
adesea că Claude Shannon și Norbert Wiener au dezmințit altădată în mod special ideea că teoria lor ar fi adecvată procesului de comunicare umană. Se uită că Shannon se gîndea în principal la transmiterea și la obținerea semnalelor electronice"39. Behaviorismul "uita" această "nuanță": Humphrey, F.H. Allport, Holt, mai tîrziu Hull, cu sau fără intenție, se înscriu în schema pavloviană a declicului care provoacă o reacție, determinîndu-ne să considerăm că destinatarul este întotdeauna sub controlul emițătorului, ceea ce Ravault numește în mod
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
conștiință și conduită”, că a așeza „de o parte conștiința ruptă de activitatea practică, în cursul cărei se țes raporturile reale ale omului cu lumea obiectivă, iar de cealaltă activitatea ruptă de conștiință și transformată în deprinderi și reacții oarbe”, behaviorismul s-a plasat, prin esența concepției sale, pe pozițiile metafizicii dualiste. Însăși „activitatea”, după J.B. Watsor unicul obiect al psihologiei, este redusă - arată Al. Roșea - la o totalitate de reacții care sunt înțelese în mod mecanicist: „Pentru Waton, între stimulentul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
social-istorice, care ridică „conștiința” pe treapta superioară a conștiinței de sine și de altul mai precis, pe cea a răspunderii față de sine și față de alții). Nu putem fi de acord, așadar, în primul rând, cu acele concepții care, sub influența behaviorismului, simplifică analiza psihologică a fenomenului de frustrație, reducând-o la o interpretare mecanicistă, minimalizatoare a rolului factorilor interni, de HYPERLINK "personalitate.Din.tr'"personalitate. Dintre aceste concepții menționăm: l) teoria „fixistă” a frustrației (N.K. Maier), care ne prezintă frustrația ca
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
socio-economică / 337 Figura 20.1 Sfera de cuprindere a supravegherii administrației publice / 359 Figura 21.1 Stiluri naționale de politică publică / 371 Casete CASETA 1.1 Studiul comparativ al guvernării și apariția unor noi națiuni / 24 CASETA 1.2 Constituționalism, behaviorism și neo-instituționalism în studiul comparativ al guvernării / 25 CASETA 2.1 Diversele abordări ale studiului guvernării / 38 CASETA 3.1 Normele sistemelor politice trecut și prezent 49 CASETA 4.1 Ideea de progres social și politic / 64 CASETA 4.2
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
din elementele acestor sisteme sunt aceleași, dar nu toate; unele există numai în anumite sisteme politice. În al doilea rând, modul în care se combină sau se întrepătrund aceste elemente variază de la un sistem la altul. CASETA 1.2 Constituționalism, behaviorism și neo-instituționalism în studiul comparativ al guvernării Principala preocupare a studiului comparativ al guvernării s-a modificat semnificativ în decursul secolului XX. Se pot distinge trei faze: * faza constituționalistă, până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Constituțiile fuseseră introduse
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Constituțiile fuseseră introduse treptat în Europa și America Latină. Ele erau concepute ca definind sistemele politice "moderne", chiar dacă acestea erau uneori grav denaturate. * faza behavioristă, cu precădere în anii 1940, 1950 și 1960. Behaviorismul s-a bucurat inițial de succes în studiul politicii naționale, mai ales în Statele Unite. S-a bazat pe recunoașterea faptului că studia în esență ce se întâmpla în realitate, nu ce se susținea în mod formal (vezi Dahl, 1963). Abordarea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în esență ce se întâmpla în realitate, nu ce se susținea în mod formal (vezi Dahl, 1963). Abordarea s-a aplicat în mod natural studiului comparativ al guvernării, acolo unde multe constituții nu se aplicau și unde predominau dictaturile. Totuși, behaviorismul nu a putut fi folosit în studiul comparativ al guvernării fără o nouă structură: aceasta avea să fie oferită de conceptul de sistem politic. * faza neo-instituționalistă, care a început în anii '70 cu recunoașterea faptului că nu totul poate fi
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
al guvernării fără o nouă structură: aceasta avea să fie oferită de conceptul de sistem politic. * faza neo-instituționalistă, care a început în anii '70 cu recunoașterea faptului că nu totul poate fi înțeles prin studiul comportamentului. Structurile erau esențiale. Criticii behaviorismului au subliniat faptul că era nevoie în special "să se aducă statul înapoi" (Skocpol în Evans et al., 1985) și, împreună cu statul, o întreagă gamă de instituții. Rezultatul este o abordare mai echilibrată și o analiză mai complexă care are
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
învățări le asigură instruirea programată, al cărui început se consideră a fi marcat de apariția articolului The Science of Learning and the Art of Teaching ( Știința învățării și arta predării), semnat de B. F. Skinner în 1954. Întemeindu-se pe behaviorism, acest psiholog face din comportament atît scopul instruirii, cît și măsura eficienței sale; "întărirea" este constituită din însuși comportamentul corect. Esențial este să se ofere elevului posibilitatea unor cît mai frecvente "întăriri" imediate. Vom înțelege mai bine intențiile lui Skinner
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
programată nu-și poate propune obiective dincolo de faptele pe care le poate controla și anume: informația ce se oferă și răspunsul pe care-l dă elevul. Ce se întîmplă între cele două momente scapă observării (faimoasa "cutie neagră" invocată de behaviorism). Continuînd, tradiția acestei psihologii, Skinner are în vedere numai instalarea unui anumit comportament; obiective foarte actuale dezvoltarea inteligenței, cultivarea originalității, a creativității sînt considerate ca nerealiste. A învăța comportamentul creator este o contradicție în termeni (16, p. 84); nu se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în concordanță cu obiectivele învățămîntului românesc, cît și acelea care contrazic aceste obiective. Totodată, instruirea programată a fost analizată, încă de la început, din perspectivă cibernetică, ceea ce a oferit o bază largă de interpretare a fundamentelor sale teoretice, depășindu-se limitele behaviorismului (STANCIU STOIAN, VASILE BUNESCU) (7). În aceeași perioadă, s-au întreprins cercetări experimentale pentru aplicarea instruirii programate la limba română, limbi străine, botanică (8). Este adevărat, în anii care au urmat, cercetările nu s-au finalizat cu manuale programate; au
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
60 din nevoia practicienilor (antropologi, etnologi, lexicologi) de a explica procedurile de analiză și a-și interdefini conceptele. Generată de o "tradiție de rigoare" (structuralismul lingvistic al lui Saussure, antropologia structurală a lui Claude Lévi-Strauss în Franța, logica peirciană și behaviorismul morrissian în America), semiotica oferă un teritoriu de coerență, consistență, științificitate, compatibilizînd științele umane cu științele naturii și cele logico- matematice. "Bazîndu-ne pe experiența personală în domeniul marketingului și comunicării, considerăm că semiotica poate reprezenta o valoare adăugată reală, în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și virtual). În ceea ce privește utilizarea recompenselor în învățare, punctul de vedere cel mai răspândit este acela că ele sunt indispensabile, că țin de natura umană imperfectă dar perfectibilă (în sens platonic). Acest punct de vedere este denumit de Alfie Kohn pop behaviorism, tocmai pentru a sublinia caracterul său popular: "Nucleul pop behaviorismului este: Fă acest lucru și vei obține acel lucru" (Kohn, 1999, p. 3) Dacă utilitatea pedepselor în școală mai poate fi pusă la îndoială, utilitatea recompenselor, așa cum am subliniat deja
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cel mai răspândit este acela că ele sunt indispensabile, că țin de natura umană imperfectă dar perfectibilă (în sens platonic). Acest punct de vedere este denumit de Alfie Kohn pop behaviorism, tocmai pentru a sublinia caracterul său popular: "Nucleul pop behaviorismului este: Fă acest lucru și vei obține acel lucru" (Kohn, 1999, p. 3) Dacă utilitatea pedepselor în școală mai poate fi pusă la îndoială, utilitatea recompenselor, așa cum am subliniat deja, pare a fi dincolo de orice controversă (totuși, dacă mai apar
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
considerată dezirabilă) și motivația externă (care recurge la recompense și care este eficientă doar pe perioada utilizării recompensei). Cu alte cuvinte, după ce se renunță la recompense, comportamentul considerat dezirabil este abandonat și el. Câmpul educativ școlar este dominat de pop behaviorism, ajungându-se până la sugestia de a "vâna" orice prilej pentru a recompensa elevul. Spațiul virtual a introdus o practică numită gamificare/gamification, ceea ce înseamnă că principiul său de funcționare este recompensă pentru orice. Cu alte cuvinte, gamificarea/gamification nu reprezintă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
vâna" orice prilej pentru a recompensa elevul. Spațiul virtual a introdus o practică numită gamificare/gamification, ceea ce înseamnă că principiul său de funcționare este recompensă pentru orice. Cu alte cuvinte, gamificarea/gamification nu reprezintă altceva decât o rafinare a pop behaviorismului, făcută posibilă de caracteristicile utilizării rețelei de computere. Rata de succes a gamificării/gamification a determinat și procesul invers: având în vedere intruziunea elementelor de educație informală (mai ales internetul) în sala de clasă, specialiștii IT au elaborat modele de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]