228 matches
-
suflet imaginea unei țări românești primitoare, cu zile puține de clacă, cu dări mai mici, fapt exprimat și în cântecul popular: „La Moldova-i mult mai bine, / Cine merge nu mai vine”, din zona Năsăudului și Someșului. Cauza imediată a bejeniei spre Moldova a fost cerința autorităților ca întreaga populație a Bucovinei, prin reprezentanți și direct, să depună jurământul de credință către Imperiul Habsburgic, către împărații Maria Tereza și Iosif al IIlea. De altfel, românii, nu numai cei din Bucovina, mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
i-a călăuzit pe toți cei care voiau o ieșire din „raiul habsburgic”, care refuzau binefacerile regimului reprezentat de pajura bicefală. Toți cei care, asemenea preotului Andrei, n-au înțeles din textul jurământului cuvântul Podanik (supus, vasal), au ales calea bejeniei și pribegia, considerată calea demnității și libertății. ranii români din Bucovina își părăseau locurile de așezare și din cauza situației economice: lipsa pământului care aparținea proprietarilor boieri (nobili), mănăstirilor sau domeniului imperial; lipsa unor gospodării întemeiate cu case, acareturi (în locul acestora
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și m-a întrebat el pe mine cu cuvintele: < dar dumneata de unde oi ci și unde meri? > Eu i-am răspuns atunci cine sunt și unde merg. Acel ce mă întreba era vornicul Furcaru. Mi-au povestit și ei pilda bejeniei lor și mau întrebat dacă nu s-ar găsi un boier pe a cărui moșie să se poată hrăni și știind de la boierul Ștefan Roset că el are nevoie de muncitori pe moșie și gândindu-mă că aceștia ar fi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lărgesc cu însemnările pisarului Ion Dumitru Corniță, care arată condițiile grele în care s-au așezat pe moșia Filipeni a boierului Ștefan Roset: „în leat 1784, luna noiembrie, în 8 zile, fiind hramul Sfinților Voievozi, au tăbărât la noi mare bejenie de 72 de oameni venind din Bucovina. Și s-au împăcat cu boierul Tescanu (Roset) a lucra pe moșia lui, pentru a se adăposti viața lor, tăbărând la noi în sat. Și tăbărând au stat cele cinci familii la casa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Articolul intitulat „Emigranții părhăuțeni în Moldova” a ajuns în copie, prin bunăvoința profesorului Matei Niță din Suceava, în posesia Olimpiei Bădăluță și a lui Gheorghe Călinescu. Vasile Ignătescu pune accent pe cauzele economice, sociale și naționale care au dus la bejenia multor familii și insistă asupra practicii de a-i lua pe tineri în armată „cu arcanul”, ceea ce rămâne discutabil. Este adevărat că Imperiul habsburgică a dus în perioada bejeniilor multe războaie cu Franța revoluționară și cu Franța napoleoniană (17901815) pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
accent pe cauzele economice, sociale și naționale care au dus la bejenia multor familii și insistă asupra practicii de a-i lua pe tineri în armată „cu arcanul”, ceea ce rămâne discutabil. Este adevărat că Imperiul habsburgică a dus în perioada bejeniilor multe războaie cu Franța revoluționară și cu Franța napoleoniană (17901815) pentru care avea nevoie de soldați, luați din tot imperiul, însă, în Bucovina, legea „recutației” s-a aplicat începând cu anul 1805, ceea ce a dus la mari revolte în rândul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Bădăluță, mergeau la rudele lor din Bucovina, iar de acolo veneau în Lunca Emilian Sidor Teleagă din Pârhăuți și Vasile Bădăluță. începutul satului Lunca este legat, după unele mărturii ale bătrânilor din sat, de vreo 20 de familii venite în bejenie cu vornicul Petre Furcaru și care, în iarna anului 17841785, au găsit adăpost în Fruntești. în primăvara anului 1785, boierul tefan Roset (de fapt este familia Rossetti), le-a dat locă de așezare în lunca Dunavățului, care se situează între
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de suflete. Cei care s-au simțit amenințați după răscoala din 1805, au fugit în țara „turcească” (în Moldova), alții au fost arestați, judecați și condamnați. Până la urmă împăratul a dat o amnistie generală pentru a pune capăt împotrivirilor. Dar bejeniile au continuat: mai întâi se trece în Dornele rămase în Moldova și de acolo, fie se întorceau, fie plecau mai departe. în 1814 s-a semnalat emigrarea în Moldova a 27 de familii din Dorna și Dorna Candrenilor. încă din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Hai la horă, hai la joc!) pigmentând-o cu strigături mai mult sau mai puțin deocheate. Despre „hora” din Lunca - Filipeni, în afara strigăturilor „oamenilor buni și bătrâni” din sat, avem scrierile monografice despre oamenii și satele de unde au pornit în bejenie luncașii. Ca să-i liniștim pe cei care încă își mai pun problema originii sociale a bejenarilor care au format satul Lunca, se poate spune că de pe locurile lor de pornire, luncașii au fost țărani dependenți de boieri și mănăstiri, apoi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mesteacăn, salcie), crengi și resturi vegetale, paie, cereale și stuf rezistent la intemperii, bun izolant și rezistent în timp. Mai târziu sa folosit dranița (șindrila), tabla și țigla, plăcile de eternită etc. Despre locuințele luncașilor, cele rămase în Bucovina, după bejenia lor în Moldova, avem mărturii scrise, din care trebuie să înțelegem că nu casa, valoarea ei, constituia un impediment pentru plecarea în bejenie. Dimpotrivă, casa era abandonată fără mari regrete, se luau vitele, eventual carul de lemn, familia și se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dranița (șindrila), tabla și țigla, plăcile de eternită etc. Despre locuințele luncașilor, cele rămase în Bucovina, după bejenia lor în Moldova, avem mărturii scrise, din care trebuie să înțelegem că nu casa, valoarea ei, constituia un impediment pentru plecarea în bejenie. Dimpotrivă, casa era abandonată fără mari regrete, se luau vitele, eventual carul de lemn, familia și se pleca spre un loc mai bun. Despre primele construcții ale luncașilor pe valea Dunavățului avem descrierea celor doi cronicari din Fruntești [vezi cap
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Vă sunt adânc recunoscător pentru amabilitatea cu care ne-ați primit vizitând această emoționantă icoană - ce reprezintă „Casa oamenilor de seamă” din Fălticeni. Cu adâncă recunoștință pentru toți cei ce-au păstrat, cules, donat și recuperat după vitregia „vremurilor de bejenie” ce-au trecut În decursul unui veac până azi când au ieșit iar la lumina tuturor! Al D-Voastră Dumitru Țanu București, Sectorul 2, Str. Ghiocei, 7A </citation> <citation author=”ȚANU George ” loc=”Cluj” data=”29 nov. ’74”> Stimate Domnule
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Condica d-tale, Moșule, s-o păstrezi cu sfințenie pentru a servi la ziua cea mare a judecății spre restabilirea răspunderilor și stigmatizarea vinovaților. Ea este oglinda inconștienței criminale care a adus peste capul acestei biete țări cumplitele vremuri de bejenie din toamna anului 1916, când «România Mare» se întinde de la Siret la Prut, floarea fiilor ei scuturată, prăpăd și ruină pe holdele bogate. Să te ierte Dumnezeu dacă în învălmășagul și prin mijlocirea dumitale ai fost câtuși de puțin vinovat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-și însuși o identitate nouă, exilatul român se vedea obligat să accepte și să se zbată chiar pentru a se elibera de „fericirea” sistemului comunist. Părăsirea țării, care nu era o fugă condamnabilă, ci o deznădăjduită evadare, urmată de o bejenie lipsită de orice orizont, era o formă de protest față de lumea lăsată în urmă. Exilul nu este același lucru cu emigrarea, întrucât exilatul, în cele mai multe cazuri, nu mai avea dreptul de a se întoarce în țară, pierdea tot ceea ce agonisise
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pământ (pe care oricum îl va fi pierdut odată cu cedarea Cadrilaterului), George Mirea este pus în situația de a alege între a se lepăda de tatăl său urgisit și rămânerea în redacția ziarului "Dobrogea nouă". N-a făcut-o, acceptând "bejenia". Deposedat de tot și de toate, tânărul Mirea este constrâns să muncească nouă ani (1953 - 1961) la Canal ("mijloc sigur de exterminare pentru opozanții comunismului") și la Combinatul de Ciment Medgidia. Dorindu-și din toată inima să devină dascăl de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
datorat funcției pe care o îndeplinește în prezent - în ce fel au "evoluat" lucrurile. Locuința le-a fost confiscată proprietarilor de drept, iar aceștia au ajuns, din satul de pe malul Buzăului, tocmai în Maramureșul de la celălalt capăt de țară. O bejenie datorată tot unui soi de năvălitori, de o cruzime comparabilă cu a celor din secolele trecute. Diferența este că aceștia acționează mai sistematic, cu un spor de eficacitate și din interiorul hotarelor strămoșești. Deși lumina comunismului vine de la Răsărit, unde
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
parlamentul de la Iași, un răsunător discurs, de toată lumea savurat, care a fost un îndemn la acțiune și speranța în izbîndă. E, își amintesc toți cei cari l-au audiat, momentul de vîrf înalt al cuvîntului iorghist în vremuri grele de bejenie disperată. Brătianu chiar, după asta, i-a oferit un loc în guvern, refuzat cu demnitate. Impresionante sînt paginile despre victoriile temporare de la Mărăsesti, Mărăști și Oituz. Au urmat, presați fiind de inamic, tratativele de armistițiu și cele de pace sub
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
în Batum). Se întretaie, în centrul orașului, două lumi diferite din care una trebuie să dispară. Căci nu se plimbă decât tinerii entuziaști, ieșiti de la clubul de marxism-leninism, și înfrânții istoriei, "trădătorii" supraviețuind încă dincolo de limita mizeriei, aflați într-o bejenie fără șansă și fără sfârșit. Nici o înduioșare, nici o temperare de ton, nici o retractare a afirmațiilor nu tulbură traiectoria simplă și onestă a dezvăluirilor simenoniene. Retorica dublă a lui Gide și a lui Istrati nu funcționează aici. Lui Simenon îi sunt
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
să revină, cu turma sa, în Pipirig, despărțindu-se, astfel, de rudele sale transilvane spre care plecase pentru a fi împreună. dl Tanco polemizează cu acele opinii care acreditează ideea că Ștefan Creangă s-ar fi stabilit, odată pornit în bejenie, mai întîi la Botoșana și, apoi, coborînd, a ajuns la Pipirig. Argumentul că așa-numitul "drum împărătesc" peste Carpați, din Năsăud în Bucovina s-a deschis, de fapt, mai tîrziu e bine utilizat și, de aceea, creditabil. Incursiunile în istoria
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
Dumitru Hurubă "Căldură mare"! Toate televiziunile ne dau veste despre vară, caniculă și plecarea în bejenie spre plajele bulgărești a poporului dac - de frica "birurilor" și... despre pustietatea de pe Litoralul românesc, spun gurile rele. În aceste vremuri, dintr-un reportaj-știre tv aflăm că, la Sinaia, la "foc potolit și vânăt", domnul Dan Voiculescu, fierbe o mărgică
"Amice, ești... idiot!" (I.L. Caragiale) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10504_a_11829]
-
de vedere, ei se autoincriminează, devenind complicii din oficiu ai hoțului. Dacă solidaritatea ministerială a ajuns, în vremile ciumei iliesciene, solidaritate la profanarea în grup a corpului social în descompunere, înseamnă că putem trage obloanele și s-o pornim în bejenie spre alte zări. Măcar acolo putem fi siguri că nimeni n-o să copieze din cugetările beurane și din ”răzgândelile” penibile ale stăpânului său.
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
necunoscut al patriotismului, dorea să dea acest test de sacrificiu, drept care nu a pus vreun trâmbițaș din Apocalipsă să sune a pauză de publicitate - revenim în câteva secunde 2); precizare: la televiziune submultiplii secundei sunt minutele... Și astfel a început bejenia distinșilor demnitari spre “dulcele târg”, via Focșani, având și scopul nemărturisit al spulberării credinței multor pesimiști cum că ei n-ar fi în stare să aplice principiul caragialian “pupat Piața Independenți” dacă interesele de imagine electorală o cereau. Culmea e
Omătul, demnitarii și Hora Unirii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13149_a_14474]
-
calvarul prizonieratului, în gulagul de la Oranki pe Volga. În fosta mănăstire situată la 60 de km de orașul rusesc Gorki, sublocotenentul genist Octavian Dolga a fost supus, alături de prizonieri români, germani, italieni și spanioli, vicisitudinilor captivității, într-un lagăr al bejeniei și morții. Mă întâmpină un bărbat cu părul coliliu, cu privirea ageră, anevoios în mișcări, dar cu zâmbetul pe buze, un om care-mi spune că-și poartă povara anilor, convins și acum că „speranța moare ultima”. Octavian Dolga, veteran
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
pe front, avea o coxartroză care-l mai supără din când în când și plămânul îmbâcsit de mahorca fumată ca să-i țină de foame. Dar avea demnitatea de ofițer român neștirbită și o experiență de viață strânsă în ani de bejenie. A cunoscut oameni și locuri, ura și tristețile semenilor, mizeria și verticalitatea umană de toate semințiile. I s-au întipărit fapte dintre care multe de neuitat, pentru ca patimile și vrăjmășia să nu se mai repete vreodată pe acest pământ. A
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
li se pare o nimica toată să străbată, pentru a ajunge în satul natal, Herțegovina, Bosnia, Croația, Ungaria și apoi Timișoara, Piatra Olt, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Brașov și, în fine Araci, locul de unde fuseseră siliți de vremuri să plece în bejenie. Revenind la Romulus Cioflec, el rămâne aproape un deceniu în Basarabia, predând în diverse licee din Chișinău. Mânat mereu de setea de cunoaștere și de spiritul de aventură, chiar în acest răstimp, se zbate să obțină o bursă de studii
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]