348 matches
-
pișa pe el de frică, susținea că doi cunoscuți de-ai lui, tot elevi, doi bandiți, împreună cu o armă de foc, au fugit în pădurea Galimea să se alăture lui Baldovin. -Futu-le mama lor de derbedei, bine că știm, îi belim, să nu le mai treacă lor prin cap cât va fi sămânța lor pe acest pământ să pună la cale acte dușmănoase împotriva orânduirii populare! a exclamat Fanache excitat de perspectiva iscată din senin de a-i înfunda pe bandiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
treptele, ajunsese un profesionist al puterii, conștientiza ce se întâmplă cu el, știa că are stofă, că e croit pentru calea aceasta, își făurise chiar și o teorie, o filosofie cârpită din câteva propoziții simple - unii sunt puși să-i belească pe alții, numai unii, câțiva, au talentul să-i țină în mână pe cei mulți, el deține știința de a-i stăpâni pe ceilalți, pe care tre să-i strângă de coaie până spun și ce-au mâncat în pântecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
stăpân. Avea de lucru: „Dușmanii poporului mișunau ca șobolanii și trebuiau stârpiți“. Belirea lor îl ținea în formă, îi dădea putere, era ca un elixir, îl întinerea. Era într-o stare de efervescență nemaiîntâlnită. Îi plăcea la nebunie să-i belească pe-ăia. Căpătase obiceiul să meargă el în beci la Securitate și să-i ancheteze personal pe suspecți, pe bandiți. Chestia asta a devenit repede un sport pasionant, de care era dependent: cum e pentru unii să joace table sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mari. Așa cum sunt alții dependenți de fumat, de băutură, de pescuit sau de călătorii, tovarășul Cameniță avea nevoie în continuare, ca de aer, de anchetele astea, să-i înfrunte pe bandiți și să le bage spaima-n oase, să-i belească, să-i zdrobească. Numai că n-a avut parte de un mare meci, cum spera. Din prima secundă a arestării, Vlad deja era învins, era și înfricoșat, și oripilat de ce se petrece cu el. Realiza tot absurdul situației: el n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
raporturile dintre cei doi se mai schimbaseră: Gârmoci prinsese rădăcini în funcție și acum îi era clar că el e marele șef, iar Fanache tre să-l asculte pe el, nu sunt egali, tre să-l asculte, dacă nu - îl belește. Gârmoci chiar începuse să-l imite pe Cameniță, maestrul recunoscut al lor, al tuturora: îl imita și la comportament, și la nazuri, și la vorbă, și la gesturile mici. Fanache a ridicat din umeri: asta e situația, asta e ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
într-un strat gros de zăpadă. Suntem în Cetatea de Scaun a Sucevei, în dimineața zilei de ianuarie, marți 25, văleato 6983 de la Zidire, 1475 de la Hristos , (două săptămâni după bătălia cu noroc de la Podul Înalt). Muică! Ce i-am belit! Pilaf, ciulama i-am făcut! izbucnește, nemaiîncăpându-și în piele, Mihail, un tânăr pletos, vesel, bun de gură, neastâmpărat ca argintul viu, ajuns mare spătar, în ciuda tinereții sale. Fugeau mâncând pământul, și noi, din goana calului: Harști! Harști! râde el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
m-a secat! se vaicăre el și mustețile îi fâlfâie în bătaia răsuflării gâfâite. Șendrea scoate din sacul său un bolovan de râu, îl cântărește în mâini și râde: Lasă bădie: nădușești cu folos! Ce folos?! Ce folos?! Până ne belesc turcii, ne belește Vodă! S-au încins zalele pe mine ca pe frigare și n-avem îngăduință să le scoatem. Cică tot "călire-i" și chinul aista! Tataie, folosu-i că te călești! Vodă zice că aiasta a învățat-o de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se vaicăre el și mustețile îi fâlfâie în bătaia răsuflării gâfâite. Șendrea scoate din sacul său un bolovan de râu, îl cântărește în mâini și râde: Lasă bădie: nădușești cu folos! Ce folos?! Ce folos?! Până ne belesc turcii, ne belește Vodă! S-au încins zalele pe mine ca pe frigare și n-avem îngăduință să le scoatem. Cică tot "călire-i" și chinul aista! Tataie, folosu-i că te călești! Vodă zice că aiasta a învățat-o de la Cezar, împăratul romanilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zdraveni cu sabie sub caftanul de negustor. Bați șleaurile negustorești, zi și noapte mai cu samă noaptea. Tâlharii vor trage la miere și vor mușca momeala... Fantastic! strigă Mihail în culmea admirației rupând-o la goană spre împlinirea poruncii. Îi belesc! Îi belesc! răcnește el alergând. Ștefan râde și strigă în urma lui: Bărbile, neguțătorilor!! Nu uitați bărbile!! Don Batista, milogindu-se cu briciul: Illustrissimi... Ștefan, cu gândul la chervanul cu bucluc, se răstește: Ce... ce vrai?! Barba... La barba, jonglează cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sabie sub caftanul de negustor. Bați șleaurile negustorești, zi și noapte mai cu samă noaptea. Tâlharii vor trage la miere și vor mușca momeala... Fantastic! strigă Mihail în culmea admirației rupând-o la goană spre împlinirea poruncii. Îi belesc! Îi belesc! răcnește el alergând. Ștefan râde și strigă în urma lui: Bărbile, neguțătorilor!! Nu uitați bărbile!! Don Batista, milogindu-se cu briciul: Illustrissimi... Ștefan, cu gândul la chervanul cu bucluc, se răstește: Ce... ce vrai?! Barba... La barba, jonglează cu briciul, elegant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Suceava"! S-o păstrezi întreagă! Întreagă!! Jur!! Și eu?! Mie ce-mi rămâne! protestează Mihail. Tu?! Partea ta nu e mică! Vei fi sarea bătăliei! "Harța!" Uliuuuu! chiuie Mihail. Ce-am să-i mai hărțuiesc! Ce-am să-i mai belesc! se grozăvește el. Pe cei viteji, căzuți sub iatagan vrăjmaș, nu-i putem lăsa în suferință. Am sfătuit cu vraciul nostru Batista să statornicim mare bolniță pe lângă Mânăstirea Neamțului. Cer binecuvântarea Sfinției tale Preafericite... Binecuvântarea mea să vă sfințească lucrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îl pohteau iarăși în Scaun." Alexandru bate din palme cu bucurie, cu înfrigurare: Șobolanu' a mușcat!? L-ai tăiat! Așa-i?! L-ai tăiat! L-am zgâlțâit de țăcălie, mârâie Ștefan cu ură, și i-am spus: "Șobolane!! Țara ai belit-o!! Moldova ai vândut-o turcilor!! Pe taica l-ai ucis mișelește!! Și-ți era frate!!" "Nepoate, chițăia el pițigăiat, nu mă ucide!!" Se milogea, se târa, îmi săruta picioarele, mă implora: "Fie-ți milă, nu mă ucide, nepoate! Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
În noaptea aiasta chiar, în puterea nopții, l-au călcat tâlharii! L-au jefuit de scule și-apoi i-au făcut de petrecanie, spune el și cu latul palmei își taie beregata, jeluindu-l. Săracu' boier Cupcici... Ceee?!... L-au belit! Dumnezău să-l ierte... A fost un om tare cumsecade, îl căinează Isaia cu jale în glas. Nu! Nu poți să-i faci una ca aiasta, intervine Alexa înfiorat. Ne pedepsește Dumnezău... N-ați aflat?! bocește Isaia, perfid, îndurerat. Sărmanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Juga. Să... să le dăm ce le-om da... Să-i înduplecăm... Mai dăm noi, mai lasă ei... Boierii se dezlănțuiesc: Da! Da! Să le dăm! Mai bine o pace strâmbă, decât un război nimicitor! Îi stropșim! I-am mai belit o dată! Când bate furtuna, de nu te pleci.... te frângi! Cu prețul robiei?! Să supraviețuim! Mă doare capul când mă gândesc numai, spune Stanciu. Crezi că pe mine nu mă doare?! îi răspunde Ștefan. Ard cinci lumânări pe noapte. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
minune dumnezeiască doar, îngână Vlaicu. Să punem popii să ne cetească... încearcă Mihail să arunce o vorbă de duh, dar se gândește că mai bine tace. Să vină de nu s-au săturat de trântaie! glăsuiește Șendrea. I-am mai belit o dată! amintește Duma. Au uitat de Lipnic? Noroc de Mateiaș, a poruncit adunarea oștirii la Brețcu, dincolo de trecătoare, spune Duma. Îl așteptăm din zi în zi... Pe buzele lui Ștefan flutură un zâmbet schimonosit: Mă întreb: Mahomed-aista, cât îi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îi sângerăm, îi înfricoșăm, îi însetăm, îi înfometăm, îi facem neoameni și-i ademenim la lupta cea mare pe viață și pe moarte de la Valea Albă, unde am ridicat cetate de apărare. Le tăiem ramazamu'! Post și rugăciune! Allaallah-la-la! Îi belim! Mama mă-sii! Îi spargem! Ești mare, Doamne! N-am născocit-o eu, e "obiceiul pământului", se dezvinovățește Ștefan. E tactica de supraviețuire a unui popor mic, fără putere, dar mândru. Nevoia ne-a învățat, ea ne-a făcut isteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
găsit nimică Ș-a făcut pe strada mare A găsit mărfuri de vânzare. ș-a luat 19 ocă de fier și 19 de oțel. S-a dus la Țiganu' Buzduganu Care bate bine cu ciocanu' Cu dinții rânjiți Cu ochii beliți Cu ochii de steclă Cu dinții de greblă Când te uitai la dânsul Te bufnea râsul. A făcut niște secerele Cu mănunchi de floricele Și cu dinți de viorele Ca să tae grâu cu ele. Iară dumnealui că se mira Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cum va fi să fie bine." Și în jurul lui stăteau numai canonici grași. Atuncea Iancu, care stătuse toată vremea tăcut, s-a sculat ș-a zis: "Fraților, n-ascultați ce vă spun porcii cei grași, că acuma pe loc îi belesc." El venise acolo cu Moții organizați militărește. În sat la Crăciunel, venise Prim-pretorul ca să anunțe oamenilor mobilizarea. Preotul cel bătrân al satului, pecând pretorul vorbea, s-a râdicat pe gard ș-a zis spre oameni: "Fraților, dv. să n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu fiul marelui logofăt. Oastea, la palat, era în arme, și boierii îl coborâră de subțiori și așa îl duseră la domn, după ce îl urcară treptele palatului. X Lasiki pedepse ...pentru cea mai mică vină-i pedepsea cu moartea, îi belea de vii, îi punea în țapă, le scotea ochii și-i sluțea tăindu-le nasul și urechile. Pentru o vină cât de mică, vinovatul era ucis, sau, străpungându-i nările cu o undiță, și legându-i mânile la spate, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dezechilibru momentan) și semne ale încrederii că, prin măsuri excepționale, criza se va remedia. *„Trebuie să strîngi din dinți și să aștepti. Altminteri riști să pățești ca soldatul care moare cu o zi înainte de încheierea războiului. Ăștia-s puși pe belit. Iar noi, intelectualii, sîntem ca o spumă. E de-ajuns ca ei să sufle o dată și te trezești la mină sau în agricultură. Acolo îți cade ceva în cap, ori te lovește cineva”. Înțelept sfat! Dar - ciudat! - cel care mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
probabil, știa atâta istorie cât păr are broasca la subsuoară sau râmoiul la penis) ci pentru că băgase În aceeași oală și orașele Chilia și Cetatea Albă, numindu-le „...orașe românești cu o vechime foarte mare, atestată documentar”. Nevrând să-l belească de unul singur pe Caproșu, Andrei mărturisire În raportul său că „S-a discutat cu redacția care a eliminat din cele trei paragrafe numele orașelor Chilia și Cetatea Albă”. Așadar, rușii puteau dormi, În continuare, liniștiți. Trădătorii de țară și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care fusese și el în România în timpul războiului, și care mai știa o singură expresie în limba noastră dar pe care o spunea cu o satisfacție nebună (nu cred că știa ce spune, deoarece era cam obscenă: „Românește p...la belește”). Liviu s-a distrat copios, râzând cu lacrimi. Bătrânelul avea și el vreo 80 de ani și era în excursie cu fratele mai tânăr și cu soția acestuia. Am plecat și de acolo, îndreptându-ne spre Patras, portul din care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am întins, fără să gândesc, să-l mângâi pe câine, să-l facă să-și dea seama că eram prietenul lui și că n-avea de ce să mă atace din moment ce nu constituiam un pericol. Dar atunci buzele câinelui s-au belit în afară și a început să urle. Ochii începură să i se rotească involuntar în orbite până când nu i se mai vedea decât albul ochilor. Am început să strig după ajutor. În momentul în care am început să strig câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
folosească la fel de des ca mujahedinii afgani. în viziunea lui Nichols, problema n-o constituie oamenii ca Wilson și ca Avrakotos, care abordează pragmatic un obiectiv formulat în termeni onești (formularea lui Avrakotos ar trebui să sune cam așa : Să-i belim pe sovietici ! ), fără a-l amesteca pe Dumnezeu, fără a-și închipui că pot fi și cu sufletul în rai, și cu generalul Zia la masă, fără a uita că un lucru bun azi se poate dovedi rău mîine. ̨
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-i gândită special ca să traversezi o furtună electrică. Îl întreb ce-i aia furtună electrică. Fraiere. Furtuna electrică e când încep stâlpii de înaltă tensiune să se zguduie. Intră-n legătură cu trăsnetele și fulgerele din norii atomici. Atuncea ai belit-o. Zboară electricitatea-n toate părțile. Îți dai seama? ăia toți, carbonizați, scheleți în flăcări prin jurul meu, și eu trec fluierând sub umbrelă. Ca un supraviețuitor ce sunt. Ce-o să fiu. Ups. Hai că vine. Troleul. Te am pupat. Își
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]