245 matches
-
Coroana României", din anul 1939 devenind senator de drept în Senatul României. În perioada dintre cele două războaie mondiale, activitatea de pastorație cunoaște o revigorare, progrese deosebite înregistrându-se pe linia pastoralei tineretului, o dată cu venirea, în anul 1927, a surorilor benedictine Sfânta Lioba, sosite din Freiburg. Tot în această perioadă, pelerinajele la cele două sanctuare mariane din Dieceză - Maria-Radna și Maria-Ciclova - cunosc o amploare deosebită. Episcopul Augustin Pacha a participat la consacrarea ca episcop a PS Áron Márton - Episcop de Alba
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
-se la granița dintre cantonul Schaffhausen, cantonul Zürich și Germania. Schaffhausen era un oraș-stat în Evul mediu, care, începând cu 1045, bătea monedă proprie. Era cunoscut sub numele de "Villa Scafhusun". În jurul anului 1049, aici a fost fondată o mănăstire benedictină, care a dus la dezvoltarea comunității. A obținut independența în 1190, și până în 1218 Schaffhausen a fost un oraș imperial liber. Până în 1330 cantonul nu doar și-a pierdut toate pământurile, dar și independența în fața habsburgilor. Și-a recâștigat independența
Cantonul Schaffhausen () [Corola-website/Science/303688_a_305017]
-
este o localitate urbană, reședința regiunii administrative Franconia Mijlocie, una din cele șapte regiuni administrative de tip Regierungsbezirk din landul Bavaria (Germania) precum și sediul districtului . În anul 748 a fost fondată o mănăstire benedictină între pârâul Onoldsbach (după el, numele Ansbach a fost derivat mai târziu) și râul Rezat. În 1139 biserica Sf. Ioan (Johannis) a fost menționată pentru prima dată. Într-un document din 1221, localitatea a fost numită oraș pentru prima oară
Ansbach () [Corola-website/Science/304231_a_305560]
-
este o localitate urbană, reședința regiunii administrative Franconia Mijlocie, una din cele șapte regiuni administrative de tip Regierungsbezirk din landul Bavaria (Germania) precum și sediul districtului . În anul 748 a fost fondată o mănăstire benedictină între pârâul Onoldsbach (după el, numele Ansbach a fost derivat mai târziu) și râul Rezat. În 1139 biserica Sf. Ioan (Johannis) a fost menționată pentru prima dată. Într-un document din 1221, localitatea a fost numită oraș pentru prima oară
Ansbach () [Corola-website/Science/304373_a_305702]
-
consemnată în biografia scrisă de Eginhard, în "Viață lui Carol cel Mare". Restaurarea autorității episcopale a continuat, fiind ridicate la rândul de arhiepiscopii și centre de dincolo de Rin, precum Mainz, Cologne și Salzburg. Carol a impus cu succes limitat regulă benedictină că baza a organizării comunităților de călugări. Obiectivul principal al renașterii vieții culturale a fost educarea clerului în vederea îndeplinirii corespunzătoare a funcției sale religioase și nu numai, deoarece se poate sesiza cum oamenii Bisericii au devenit cei mai buni colaboratori
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Mihai al României, fostul rege Simeon al II-lea al Bulgariei, regele Carl al XVI-lea Gustav al Suediei, Jerzy Buzek, președintele Parlamentului European, precum și alți șefi de state și de guverne. Inima sa va fi înmormântată în biserica abației benedictine de la Pannonhalma din Ungaria, în cadrul unei ceremonii private, conform tradiției familiei și ultimei sale dorințe. De-a lungul cariei sale Otto de Habsburg a scris și publicat nenumărate articole și studii precum și un mare număr de cărți, abordând domenii precum
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
la Roma este contestată de unii din biografii săi. După întoarcerea de la Roma, ca artist ajuns deja la maturitate, Correggio se angajează în 1520 să execute decorarea apartamentului de oaspeți al Giovannei da Piacenza, maica superioară a ordinului de călugărițe benedictine de la mânăstirea "San Paolo" din Parma. Este vorba de o sală de formă aproape pătrată, cu două ferestre, tavanul fiind o cupolă pe care Correggio o acoperă cu fresce pline de o imaginație deosebită. Deasupra frizei pictate la baza cupolei
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
mai mult decat soțul ei. Atunci când a murit mai trăiau doar doi dintre copiii săi: Charlotte Aglaé și Louis, Duce de Orléans. A fost înmormântată la biserică "Madeleine de Trainel" ("Église de la Madeleine de Tresnel") din Paris, o veche biserică benedictina.
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
-se de fragilitatea dominației sale asupra Egiptului și a alianței cu vasalii săi sirieni, a răspândit propaganda că de fapt creștinii au fost cei care au pierdut bătălia; Balduin și-a propagandizat victoria de asemenea. El a ridicat o mănăstire benedictină pe câmpul de bătălie, dedicată Sf. Caterina de Alexandria, a cărei zi de serbare picase chiar în ziua bătăliei. Cu toate acestea, a fost o victorie dificilă; Roger de Moulins, maestru al Cavalerilor Ospitalieri, a relatat că 1.100 de
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
a câștigat din ce în ce mai multe drepturi: în 822 a primit drept de judecată în toate teritoriile ei și imunitate; în 885 dreptul de a-și alege singură episcopul prin votul clericilor de la catedrala episcopală. În anul 822 a fost întemeiată mănăstirea benedictină din Corvey din apropierea Höxter-ului. Aceasta a fost secularizată în 1802. Warburgul a aparținut administrativ din 1321 până în bis 1806 de episcopia din, jumătate din membrii dietei orășenești fiind din Warburg. Warburg este un posibil loc al Irmisului, o clolonă sacră
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
locuitorii orașelor mari din apropiere, Köln, Bonn, Düsseldorf și regiunea Ruhr. Din anul 1974 Bad Münstereifel este recunoscut ca o „localitate balneară”. „Academia Kurt Schumacher” (academie politică a partidului SPD) are sediul în oraș. În anul 830, Marquard, abatele abației benedictine din Prüm, a înființat aici o mănăstire numită "Neumünster". Datorită poziției sale geografice, mănăstirea s-a numit, mai târziu, "Münstereifel". În anul 844 au fost aduse în mănăstire moștele matirilor romani Chrysanthus și Daria (+ 268 n.Chr.). În felul acesta
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]
-
încercări. La nordul comunei, vameș la Poarta Someșului din Strâmturile Țicăului, stă de milenii satul Cheud, cu Cetatea Cheudului, cu originea ei care se pierde în vremurile îndepărtate ale dacilor liberi, soarta ei influențînd soarta satului și satelor comunei. Biserica benedictină, despre care se spune că ar fi fost construită de o mână de călugări ai ordinului Sfântului Benedict prin sec. XI-lea, cu drepturile uzurpate ulterior de către anumiți nobili laici pentru a fi folosită ca punct vamal al plutelor care
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]
-
dar și o limbă oficială, folosită de cancelaria regală alături de latină. În timp ce militarii ocupau teritorii, călugării duceau cu ei cultură ocupanților. În secolul al XII-lea apar numeroase ordine călugărești, apariție care coincide cu o importanță mișcare de reformă. Congregația benedictina de la Cluny și Ordinul Cistercienilor tind să ajungă importante organizații internaționale. Cuceritor al sudului Peninsulei, Don Afonso Henriques a fost și protectorul Ordinului Cistercienilor, fondând în 1152, Mănăstirea Alcobaça, care se transformă rapid în principalul focar de cultură clericala portugheză
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Cluny și Ordinul Cistercienilor tind să ajungă importante organizații internaționale. Cuceritor al sudului Peninsulei, Don Afonso Henriques a fost și protectorul Ordinului Cistercienilor, fondând în 1152, Mănăstirea Alcobaça, care se transformă rapid în principalul focar de cultură clericala portugheză. Mânăstirile benedictine, ca cea din Lorvăo, întemeiate înainte de Reformă, sau care n-au fost cuprinse de ea, erau în declin. Cultură clericala și poezia curteana au fost primele manifestări culturale ale unei clase conducătoare în Portugalia. Cultură clericala Pentru a înțelege rolul
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
este un oraș din districtul Ortenaukreis din landul Baden-Württemberg, Germania. Comunele "Bermersbach", "Reichenbach" și "Schwaibach" aparțin de oraș. Orașul a fost construit în jurul unei mănăstiri benedictine, "opidum"-ul fiind menționat pentru prima oară în 1231, pentru ca mai apoi să devină oraș imperial liber ("Reichsstadt") (1360). Războiul de Treizeci de Ani a distrus o mare parte a orașului, iar Războiul de Nouă Ani (1688-97) l-a distrus
Gengenbach () [Corola-website/Science/309444_a_310773]
-
azi Baden-Württemberg, Germania, în familia unui fermier. A fost botezat cu numele de Albin Netzhammer. A studiat începând din anul 1868 la școala elementară din Erzingen, unde a fost an de an premiant. A intrat de timpuriu în vestita mănăstire benedictină de la Einsiedeln, unde la 12 octombrie 1876 a devenit novice și a primit numele Raymund. În același timp, și-a continuat studiile la școala mănăstirească. A fost sfințit preot la 5 septembrie 1886 la Einsiedeln. După absolvire a activat ca
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
devenit novice și a primit numele Raymund. În același timp, și-a continuat studiile la școala mănăstirească. A fost sfințit preot la 5 septembrie 1886 la Einsiedeln. După absolvire a activat ca profesor de matematică, chimie și fizică la abația benedictină de la Einsiedeln (Elveția) și după doar doi ani, la vârsta de 27 ani, a publicat lucrarea "Manual de trigonometrie pentru uzul liceelor", o carte care a găsit o mare rezonanță printre experți. Suferind de o boală de ochi, a fost
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
din Paris, în august 1900, abatele Columban l-a trimis la București ca profesor la Seminarul Arhidiecezan de acolo. Înaltul prelat catolic a fost numit ca director al Seminarului Catolic din București (1900-1902) și a studiat posibilitatea să înființeze mănăstiri benedictine în România. Dar problemele religioase din România l-au făcut să eșueze în demersul său. Abatele l-a trimis apoi în anul 1903 la Roma, unde a activat în cadrul Ordinului Benedictin Central ca profesor și director economic. La scurt timp
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
(n. ca.1098, d. 1179 în Mănăstirea Rupertsberg lângă Bingen, Germania) a fost o călugăriță benedictină, stareță din 1136, fiind una dintre cele mai importante reprezentante a misticismului german (lat. mysticus: de nedescris, căutare de adevăr, tainic;) din evul mediu care s-a ocupat de discipline diferite ca: religie, medicină, biologie și muzică.Cu toate că a fost
Hildegard von Bingen () [Corola-website/Science/305749_a_307078]
-
care se supuneau numai regelui sau împăratului), ziua și locul nașterii ei nefiind amintite de biografii ei. Se presupune numai că tatăl ei se numea Hildebert von Hosenbach.Ca al zecelea copil al familiei, primindu-și educația într-o mănăstire benedictină de Jutta von Sponheim, după moartea acesteia în 1136, Hildegard este aleasă în locul ei, conform "viziunii" (visului avut de ea)În mod repetat Hildegard are conflicte cu starețul "Hugo von Disibodenberg" pe motivul refuzului de a practica "asceza" (meditația) unul
Hildegard von Bingen () [Corola-website/Science/305749_a_307078]
-
locală, ca și celelalte banate ale regatului Ungar, ce se înșirau de-a lungul hotarelor sudice ale acestuia. Pentru a converti bănățenii, români și sârbi, la catolicism, regii maghiari favorizează la Cenad (pe atunci "Morisena", poate „Mureșana”) ridicarea unei mânăstiri benedictine. În regiunea Dunării de Jos, unde condițiile de locuire erau prielnice, populația era numeroasă și comerțul înfloritor. Conform cronicii lui Nestor, cronicar rus din secolul XII, cneazul de Kiev, chemat de bizantini să lupte împotriva bulgarilor, a descoperit în acele
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
să în 1823. Familia sa era nobilă, insă destul de săracă. Ca și frații săi, a frecventat mai întâi "Colegio dei Nobili" din Ravenna, dar, la cererea să, a intrat, la vârsta de 14 ani, la 2 octombrie 1756, în "Abația benedictina Santa Maria del Monte de la Cesena", unde a fost admis novice, sub conducerea lui "dom Gregorio Caldarera". s-a refugiat cu succes în anul 1808 prin coridorul secret al "Pasajului Borgo" dintre Vatican și fortificația învecinată Castelul Sant'Angelo, pentru
Papa Pius al VII-lea () [Corola-website/Science/305446_a_306775]
-
Miriam Bercovici, Tudor Popescu, și-a adâncit gândurile, exprimate sau nu, și medicul în curs de formare la care mă refer. Pentru că, în acea perioadă, ca orice om inteligent, poeta de azi, Elenă Chițimia Armenescu vorbea puțin și asculta cu benedictina răbdare. Aflasem încă de atunci că dincolo de iubirea dintâi, medicina, tânăra mea colega scria și dacă țin bine minte, și memoria nu mă înșală, împreună cu un prieten, în cabinetul lui cât o chilie monahala de la etajul șase, din vechea clădire
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
locale. În această perioadă, pictorul caută, înainte de toate, armonia formelor și culorilor. El a fost cel mai bun om din viața lui, care a făcut multe pentru asta. În anul 1895 accepta invitația prietenului sau, Jan Verkade, să viziteze mănăstirea benedictina din Beuron, în Germania. Călugării-artiști din mănăstire lucrau după principiul, conform căruia legile creației artistice sunt de origine divină, ascunse misterios în natură, fiind accesibile doar artiștilor care posedă simțul proporțiilor și al armoniei formelor. Această doctrina îl entuziasmează și
Paul Sérusier () [Corola-website/Science/313812_a_315141]
-
anii 1260-1300. este clasată pe lista monumentelor istorice din județul Sălaj cu . Este o biserică de piatră, singura biserică fortificata din zonă, a fost construită între anii 1260-1300, în stil romanic. Biserică (actulamente reformată-calvină) a aparținut inițial unei mănăstiri romano-catolice benedictine. Navă dreptunghiulara, flancata în interior de pilaștri masivi, deasupra cărora sunt ridicate pseudo-tribune laterale, practicate în grosimea zidurilor și prevăzute cu nișe în capătul estic. Fațadă vestică este prevăzută cu turn-clopotniță de plan pătrat (la baza) și octogonal (la partea
Biserica reformată din Uileacu Șimleului () [Corola-website/Science/323972_a_325301]