166 matches
-
și sub numele de "Apostolul frizonilor". s-a născut în anul 658, în regatul Northumbria, din Anglia. El a fost un discipol al lui Wilfrid, episcop de York, cu care a plecat în anul 678 pentru a se alătura călugărilor benedictini la Mănăstirea Rathmelsigi, din Irlanda. După ce a fost hirotonisit, în 690, la îndemnul starețului Egbert, însoțit de 11 ucenici și prieteni, între care Suitbert și cei doi Ewald, Willibrord a plecat să predice Evanghelia în ținutul frizonilor (Olanda de astăzi
Willibrord () [Corola-website/Science/330876_a_332205]
-
al II-lea o va dedica Sfântului Ioan Evanghelistul în secolul al XII-lea. În orice caz, acești doi sfinți sunt considerați drept co-ocrotitori ai locașului, ocrotitorul prim fiind Hristos însuși. Mai târziu, bazilica va ajunge sub conducerea unor călugări benedictini ce se vor ocupa cu îngrijirea acesteia și cu cinstirea celor doi sfinți. Toți papii de la Miltiade încoace au ocupat scaunul papal din Lateran până la domnia papei francez Clement al V-lea, care în anul 1309 a decis să transfere
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
la conducere pe Balduino de Monte Cassino. Papă Grigore al VII-lea a fost abate al mănăstirii. În timpul lui au fost executate porțile de bronz ale bazilicii, de către un artist constantinopolitan. Papă Martin al V-lea a încredințat mănăstirea călugărilor benedictini de la Monte Cassino. Jurisdicția abatelui se va întinde și asupra altor zone precum districtul Civitella Sân Paolo, Leprignano și Nazzano. Curtea interioară a mănăstirii a fost realizată între anii 1220 și 1241. Sacristeriul păstrează o frumoasă statuie a papei Bonifaciu
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
treia și care a murit la asediul Acrei, la 5 august 1191. Sora lor Adelaida s-a căsătorit cu contele Renaud al IV-lea de Joigny. Ermengarda, o altă soră, este menționată doar în documente referitoare la donații către mănăstirea benedictinilor din Molesme. În 1164, Guillaume s-a căsătorit cu Eleonora de Vermandois, care a fost contesă cu drepturi depline în Vermandois între 1183 și 1214. Soția sa era una dintre fiicele contelui Raoul I de Vermandois cu cea de a
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
din Laguna Venețiana, la sud-est de San Giorgio Maggiore. Ea se află la intersecția canalelor del Orfano, Sân Nicolò și Lazzaretto și are o suprafață de 0,48 km², din care aproximativ 0,38 km² sunt dedicate zonelor verzi. Călugării benedictini au trăit pe această insulă începând cel puțin din secolul al VIII-lea și pentru aproape cinci sute de ani. Prima clădire benedictina a fost construită între 764 și 804 de călugării refugiați acolo după ce au fost alungați de franci
San Servolo () [Corola-website/Science/333516_a_334845]
-
puțin din secolul al VIII-lea și pentru aproape cinci sute de ani. Prima clădire benedictina a fost construită între 764 și 804 de călugării refugiați acolo după ce au fost alungați de franci din Mănăstirea Sânto Stefano din Altino. Călugării benedictini s-au mutat apoi la Abația Sant'Ilario din apropiere de Malcontenta lăsând astfel pe insula un ospiciu pentru frații mai în vârstă. Reînvierea vieții monahale a avut loc în anul 1109 odată cu sosirea călugăritelor benedictine care au rămas acolo
San Servolo () [Corola-website/Science/333516_a_334845]
-
(„Du-te înapoi, Satan” sau „Dă-te înapoi, Satan”) este o formulă catolică medievală de exorcism, înregistrată într-un manuscris din 1415 găsit în Mănăstirea Benedictină Metten în Bavaria iar originea sa este în mod tradițional asociată cu benedictinii. În tradiția catolică actuală, formula (uneori redusă doar la "Vade retro"), este folosită pentru a respinge orice posibil lucru sau întâmplare rea. Inițialele acestei formule (VRSNSMV SMQLIVB sau VRS:NSMV:SMQL:IVB) au fost de multe ori gravate în jurul crucifixurilor
Vade retro satana () [Corola-website/Science/331139_a_332468]
-
rând, benedictină, cisterciană, din nou benedictină și, în sfârșit, dominicană. A fost fondată în secolul al XII-lea și situată în Ungaria. În 1543 a fost parțial distrusă de otomani. Data primei fondări nu este cunoscută precis, însă prezența călugărilor benedictini este atestată în 1146.sub numele de "Fulco hospes" În 1214, în "epoca de aur" a ordinului cistercian, abația s-a plasat ca filie celei de la Igriș, azi, în județul Timiș, din România. Prezența cisterciană a durat circa un secol
Abația Vérteskeresztúr () [Corola-website/Science/334413_a_335742]
-
Terenul locului a fost achiziționat în anul 1888 de către Misiunea catolică germană din Palestina ("Deutsche Katholische Palaestinamission") care a întreprins aici săpături arheologice începând din anul 1892. În zilele noastre locul este gerat de arhidioceza Köln și administrat de călugări benedictini germani, ca filiala a Abației Adormirii de pe Muntele Sion din Ierusalim. Excavațiile din 1932 sub conducerea arheologilor germani, părintele E. Mader, și Alfons Maria Schneider, au dezvelit vestigiile bazilicii bizantine (cu ziduri de bazalt negru) și dușumeaua cu mozaice din
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
San Marco și formează punctul principal al panoramei văzute de pe fiecare parte a Riva degli Schiavoni. Prima biserică de pe insulă a fost construită pe la anul 790, iar în 982 insula a fost dată Ordinului Benedictin de către dogele Tribuno Memmo. Călugării benedictini au fondat acolo o mănăstire, dar în 1223 toate clădirile de pe insulă au fost distruse de un cutremur. Mănăstirea și biserica au fost reconstruite după cutremur. Biserica, care avea o navă cu capele laterale, nu se afla pe aceeași poziție
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
Acestea sunt "Cina cea de Taină" și "Căderea manei" (care era considerată ca un dar al lui Dumnezeu prevestind darul Euharistiei). În Cappella dei Morti (Capela morților) este un tablou cu Îngroparea lui Cristos, realizat tot de Jacopo Tintoretto. Călugării benedictini au menținut controlul asupra capelelor din biserică și nu le-au vândut familiilor pentru a le decora și înfrumuseța după cum le plăcea, așa cum s-a făcut în multe biserici venețiene. Ei au avut venituri de pe urma proprietăților și aveau o poziție
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
de Bazilica Santa Maria della Salute (care se află un pic mai la est, dincolo de rio della Salute), în spatele Palatului Genovese. Ridicată, se pare, în secolul al IX-lea, biserica Sân Gregorio a fost plasată în 989 în administrarea călugărilor benedictini de la abația Sant'Ilario. Din cauza decăderii abației sus-menționate, în anii următori a avut loc un transfer progresiv al călugărilor la Sân Gregorio, care a atins punctul culminant în 1214, cănd biserică Sân Gregorio a devenit sediul principal al comunității. În
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
restabili monarhia, ultimul împărat austro-ungar Carol I (fost rege al Ungariei sub numele de Carol al IV-lea) a fost internat pentru o scurtă perioadă în clădirile abației. În anii 1950 ordinele religioase au fost desființate de stat, iar călugării benedictini au trebuit să părăsească din nou mănăstirea. Biserica abației a devenit biserică parohială, în timp ce în clădirile sale a fost instalat un azil de săraci, iar mai târziu un muzeu. Benedictinii au revenit la Tihany în 1990, dar complexul mănăstiresc a
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
1950 ordinele religioase au fost desființate de stat, iar călugării benedictini au trebuit să părăsească din nou mănăstirea. Biserica abației a devenit biserică parohială, în timp ce în clădirile sale a fost instalat un azil de săraci, iar mai târziu un muzeu. Benedictinii au revenit la Tihany în 1990, dar complexul mănăstiresc a fost retrocedat de către stat abia în 1994. În perioada 1992-1996 a fost realizată o restaurare interioară a frescelor și altarelor. În 1996 au fost începute lucrările de renovare completă a
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
chilii simple și austere, potrivit normelor de viață monahală. La parterul aripii de sud se află refectoriul (sala de mese), iar la etajul superior o bibliotecă. Refectoriul are tavanul din stuc decorat cu picturi murale ce-i reprezintă pe sfinții benedictini și pe conducătorii maghiari din Casa de Árpád. Mobila originală a bibliotecii din secolul al XVIII-lea a fost vândută după dizolvarea mănăstirii în 1786, în timp ce cărțile au dispărut după desființarea ordinului benedictin din Ungaria în 1950. Biserica are trei
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
disertații magistrale despre cronologie; în 1627 a publicat "De doctrina temporum" și mai tarziu "Tabulae chronologicae" (1628, 1629, 1633, 1657). Această din urmă a depășit lucrarea "De Emendatione temporum" (Paris, 1583) a lui Scaliger și a pregătit terenul pentru lucrările benedictinilor. Un rezumat al acesteia a apărut în 1633 (1635, 1641, etc.) sub titlul de "Rationarium temporum", fiind reeditat de numeroase ori și tradus în franceză, engleza și italiană. Prin aceeași perioadă a scris lucrări poetice în limba greacă și în
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]